Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CEAFĂ partea posterioară a gâtului, cuprinzând toate părţile moi situate în afara
coloanei vertebrale.
CEAPĂ DE MARE sin. Scillatox, Scillaren, Ratinin, Scilla maritima, Urginea maritima,
plantă care conţine glucozizi, scillirozida, scillaperina, scillatoxina, este
utilizat ca raticid (DL 50 – 0,6 mg/kgc.), dar este slab toxic pentru om şi
animalele domestice.
CEBOCECAL (gr. kibos – maimuţă, kefalis - cap) monstru cu zona orbitară modificată
având orbitele foarte apropiate şi regiunea nazală nedezvoltată.
CEC (lat. coecus - orb) prima porţiune a intestinului gros la mamifere, cu
aspect de sac alungit, care se află în fosa iliacă dreaptă, la cabaline, suine
şi iepuri pereţii apar boselaţii datorită unor formaţiuni specifice (tenii)
sub formă de benzi longitudinale, la păsări există două cecuri
voluminoase şi alungite.
CECAL(Ă) care se referă la cec. ex. mucoasa cecală sau artera omonimă.
CECITATE orbire, abolirea totală totală a facultăţilor vizuale.
CECITATE VERBALĂ sin. afazie
CECOFIXARE
(CECOPEXIE)
fixarea chirurgicală a cecului la peretele fosei iliace drepte. sin.
tiflopexie.
CECOPLICATURĂ operaţie care constă în efectuarea unei cute longitudinale pe peretele
cecului (cel mai adesea prin invaginare), pentru reducerea unui calibru
excesiv al acestui organ.
CECOSTOMIE deschiderea cecului la peretele abdominal.
CECOTROFIE proces fiziologic caracteristic iepurilor care constă din dubla circulare
digestivă, în timpul nopţii iepurii consumând cecotrofele şi asigurând o
valorificare superioară a substanţelor nutritive din furaje.
CECUM porţiune de intestin care se găseşte la trecerea de la intestinul subţire la
cel gros, dezvoltat la animalele ierbivore, mai mic la carnivore şi, puţin
dezvoltat la om.
CEFALALGIE cefalee; durere de cap.
CEFALEE sin. cefalgie, durere de cap.
CEFALHEMATOM la nou născut, revărsare sanguină între oasele craniene şi periost.
CEFALIC care se referă la cap sau la extremitatea unui os, extremitatea cefalică,
nervi cefalici etc.
CEFALIĂ substanţă organică de constituţie complexă (în general lipide complexe
ce conţin fosfor şi azot), foarte asemănătoare lecitinelor, care se găseşte
în cantităţi mari în creier (13,7%), ficat (6,0%), rinichi (3,5%) şi
gălbenuşul de ou.
CEFALOCEL (gr. kephale – cap, kele - tumoră) hernia tumoriformă a unei părţi din
sistemul nervos care are sediul în cutia craniana, prin deschiderea ei.
CEFALOHIDROCEL (gr. kephale + hydro + kele) deformare la nivelul capului datorită
acumulării de lichid cefalo-rahidian printr-o soluţie de continuitate a
cutiei osoase sau datorită lipsei de sutura a oaselor craniene.
131