Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CATEĂ lanţ de atomi într-o moleculă; lanţ de molecule în polimeri care formează
macromolecule.
CATEPSIĂ enzimă intracelulară proteolitică, prezentă în ficat, splină şi rinichi, care
descompune proteinele, activă în general după distrugerea celulei, dintre
care cele mai importante sunt catepsina A (sau I), homospecifică cu
pepsina gastrică şi catepsina B (sau II), homospecifică cu tripsina.
CATETER (gr. kathienai – a stăbate de sus în jos) instrument tubular metalic, de
cauciuc sau material plastic, folosit pentru golirea de conţinut a organelor
cavitare.
CATETERISM introducerea unor sonde în anumite organe cavitare cu scop explorator
sau terapeutic.
CATGUT (eng. cat – pisică, gut - intestin) fir de sutura obtinut de obicei din
intestin de oaie, resorbabil în organism.
CATGUT ARGITAT catgut impregnat cu argint pt. a i se conferi o soliditate suplimentară.
CATGUT CROMAT catgut impregnat cu trioxid de crom pentru a i se întârzia resorbţia.
CATIO (gr. kata – în jos, ion-ton – care merge) atom sau grup de atomi, având
sarcină electrică pozitivă, ca urmare a pierderii unuia sau mai multor
electroni, migrează spre polul negativ şi se fixează în jurul catodului.
CATIOIC care se referă la cationi, care îi conţine.
CATOD (gr. kata + odos – drum, cale) electrodul prin care iese curentul electric
de conducţie dintr-un mediu; electrodul negativ.
CATODIC care se referă la, sau este produs la catod sau care provine de la catod.
CAUDĂ partea subţiată posterioară sau terminală a unui organism sau organ.
CAUDAL (lat. cauda - coadă) termen pentru a indica un organ care se gaseste in
apropierea cozii sau o direcţie îndreptată spre coadă.
CAUSTIC (gr. kaystikos – fierbinte, arzător) calitatea unor substanţe de a ataca
chimic materiile organice şi de a distruge ţesuturile animale prin arsură.
CAUSTICITATE caracterul specific al unei substanţe caustice.
CAUTER (gr. kayterion – fier de călcat) instrument utilizat pt. arderea ţesuturilor.
CAUTERIZARE arderea unor tesuturi cu mijloace fizice (căldură sau îngheţ) sau chimice.
CAUZALGIE sindrom dureros cu bogată componentă vegetativă prezent în special în
urma amputării membrelor.
C.A.V. abr. canal atrioventricular comun
CAVA (lat. cavus - scobitură) vena prin care sângele din corp se întoarce la
inimă.
CAVERĂ (lat. caverna - vizuină) termen generic pentru desemnarea unei cavităţi.
CAVEROS 1. care este în legătură cu o cavernă (ral cavernos, suflu cavernos).
2. structură cavernoasă, structura unui organ erectil.
128