Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CATAMEIAL care se produce în timpul sau imediat înaintea menstrelor.
CATAMEZĂ informaţii obţinute după încheierea tratamentului şi care permit
urmărirea evoluţiei unei maladii şi stabilirea unui prognostic.
CATAPLASMĂ (gr. kataplasma - aplicare) formă de condiţionare medicamentoasă de
consistenta păstoasă, care se aplică extern, în scopul degongestionării
ţesuturilor şi organelor, realizat dintr-o pulbere amestecată cu apă.
CATAPLAZIE proces prin care unele celule pierd o parte din caracterele proprii fără a se
întoarce la starea de celulă primitivă.
CATAPLEXIE pierderea bruscă a tonusului muscular, mai mult sau mai puţin completă,
urmată de o cădere la pământ, dar fără pierderea conştinţei, putând fi
provocată de o emoţie vie.
CATAR (gr. katarrhous - scurgere) forma cea mai simplă de inflamaţie a unei
mucoase, însoţit de apariţia unui exudat, hiperestazie şi descuamarea
celulelor epiteliale (catar seromucos), urmată adesea de modificări
mucopurulente (catar mucopurulent).
CATAR CU
FREMISMET
CATAR VAGIAL
IFECŢIOS
(lat. catus – pisică, fr. cataire - vibraţii) care seamănă cu torsul unei
pisici, senzaţie tactilă înregistrată la palparea cordului cu orificiile
lezionate.
sin. vaginită granuloasă, afecţiune contagioasă, frecventă la animale,
provocată de factori multipli de natură incomplet cunoscută (viruşi,
factori igienici, streptococi, fungi etc), care se manifestă clinic prin
vaginită, tumefacţie vulvară şi apariţia pe mucoasa vestibulo-vulvară a
unor granulaţii ce reprezintă hipertrofia foliculilor limfoizi din mucoasă,
afecţiunea este în general abortivă şi urmată de sterilitate.
CATARACTĂ (gr. kataracta – cascada, katarrhactis – cădere de apă) afecţiune a
ochiului caracterizată prin opacifierea cristalinului sau a capsulei sale.
CATARAL care se însoţeşte de secreţii abundente, seromucoase.
CATARCTIC (gr. katharsis - purgativ) care exercită o acţiune purgativă.
CATARIE antropoide caracterizate printr-un sept nazal îngust, cu coadă
neprehensilă sau lipsite de coadă, omnivore, cu viaţă arboricolă sau
terestră, cu 32 de dinţi şi au ciclu menstrual.
CATARSIS metodă psihologică prin care se obţine trecerea în conştient a o serie de
amintiri neplăcute, refulate în subconştient şi care se află la originea unui
traumatism psihic.
CATATERMOMETRU instrument destinat determinării vitezei curenţilor de aer din locuinţe şi
adăposturi.
CATATOIC care se referă la catatonie; care se găseşte într-o stare catatonică.
CATATOIE stare de fixare tonică persistentă a corpului în anumite poziţii, însoţită de
inerţie şi negativism.
CATÂR hibrid rezultat din împerecherea unei iepe cu un măgar.
CATECOLAMIĂ nume dat unui ansamblu de substanţe înrudite, din familia aminelor, cu
acţiune simpaticomimetică: adrenalina şi precursorii, epinefrina
(levartenonul), dopamina şi metaboliţii săi.
127