Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CASTORI nume dat uneori blănurilor nedepilate de nutrie.
CASTRARE extirparea uneia sau a celor două gonade la mascul (orhitectomie) sau
femelă (ovariectomie), sau suprimarea funcţionalităţii lor pe alte căi (ex.
hormonal).
CASTRIX sin. crimidină, derivat al pirimidinei utilizat ca raticid de ingestie pentru
şobolani, foarte toxic pentru om şi animale (DL 50 = 1,25 mg/kg la
şobolan).
CAŞEXIE (gr. kakos – rău, exis – stare, dispoziţie), tulburare profundă a tuturor
funcţiilor organismului care se caracterizează prin scăderea accentuată a
greutăţii corporale, scăderea masei musculare, dispariţia ţesutului adipos,
edeme şi astenie.
CAŞEXIE HIPOFIZARĂ sin. boala Simmonds.
CAŞET formă de ambalare a unui medicament care urmează să fie administrat
per os, în modelul unei mici cutii circulare, compusă din două capace
îmbucate, de natură papiracee şi conţinând substanţă activă în pulbere,
care va fi pusă în libertate în stomac.
C.A.T. abr. eng. Computerised Axial Tomography - tomografie axială
computerizată, frecvent folosită în limbajul tomodensiometric.
CATA... prefix de origine greacă cu sensul de în jos şi exprimând ideea de
degradare, de recul.
CATABOLISM (gr. katabole - desfacere) ansamblul proceselor de metabolism
intermediar care realizează scindarea şi degradarea metaboliţilor,
catabolismul şi anabolismul sunt cele două aspecte antagonice ale
metabolismului care se află într-un echilibru fragil.
CATABOLIZAT substanţă care stimulează catabolismul; factor degenerativ care afectează
substanţa celulară.
CATACROTISM neregularitate a pulsului, caracterizată prin uşoare expansiuni arteriale
survenind după şocul principal; se exprimă cu uşoare croşete în partea
descendentă a curbei sfigmografice.
CATAGEEZĂ una din cele patru faze ale activităţii ciclice a foliculilor piloşi şi anume
faza de oprire a creşterii fibrelor (evidentă la animalele care năpârlesc).
CATALAZĂ enzimă din clasa oxidoreductazelor, prezentă în ţesuturile vegetale şi
animale şi care descompune peroxidul de hidrogen, format în cursul
proceselor metabolice în apă şi oxigen, oxigenul eliberat este folosit de
către celula vie şi participă la mărirea presiunii de oxigenare a ţesuturilor
mai puţin oxigenate.
CATALEPSIE (gr. katalepsis - atac) stare organică generală caracterizată prin
suprimarea sensibilităţii şi motricităţi caracterizat de o stare de uşoară
hipertonie musculară.
CATALITIC care se referă la cataliză sau care o provoacă.
CATALIZĂ accelerarea unei reacţii chimice, datorită prezenţei în cantitate redusă a
unei substanţe (numită catalizator) care se regăseşte neschimbată la
sfârşitul reacţiei; procesele de cataliză din organism sunt produse de
enzime.
126