Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

CALCIC care se referă la calciu sau la carbonat de calciu.
CALCIFEROL sin. vitamina D.
CALCIFICARE (lat. calx + facio, feci, factum, facere – a face, a aşeza, a depune săruri
de calciu) sin. osificare, aport şi fixarea calciului într-un ţesut fără
apariţia de osteoame; care a suferit o calcificare; ex. lipom calcificat.
CALCIFILIE (lat. calx + gr. philein – a iubi) însuşirea unor ţesuturi de a fixa sărurile
de calciu.
CALCIARE încălzirea la roşu a unei substanţe, din care se doreşte eliminarea prin
distrugere a substanţelor organice.
CALCIOZĂ (lat. calx + osis tulburarea calciului) depozit de săruri de calciu într-un
ţesut (ex. muşchi) sau în parenchimul unui organ (ex. rinichi).
CALCIPEIE (lat. calx + penia - sărăcie) carenţă de calciu, care afectează ţesuturile şi
lichidele organice şi tulbură procesele în care e implicat acesta.
CALCIPEXIE (lat. calx + pexis - fixare) fixarea calciului în ţesuturi.
CALCIPRIV (lat. calx + privus - lipsit) care se referă sau se datoreşte unei deficienţe
în calciu sau absenţei sale. ex. tetanie calciprivă.
CALCITERAPIE (lat. calx + therapeia - tratament) terapia cu produşi care conţin calciu.
CALCITOIĂ sin. tirocalcitonină, hormon hipocalcemiant de origine tiroidiană, cu
acţiune asupra osului şi rinichiului şi efect antagonist faţă de
parathormon. scade de asemenea fosfatemia în sinergie cu
parathormonul, structura calcitoninei extrase din tiroida de porc este
constituită din 78 de aminoacizi, între concentraţia calciului şi secreţia de
calcitonină există proporţionalitate.
CALCIU 1. corp simplu care constituie 3,64% din scoarţa terestră; în ordinea
abundenţei, este al cincelea element,
2. sărurile de calciu insolubile din alimente ajunse în stomac, datorită
pH-ului acid, vor fi transformate în săruri solubile (CaCl 2) şi astfel
calciul va fi absorbit, rata absorbţiei va fi reglată de raportul cu fosforul,
în cazul lipsei lui, calciul fiind mobilizat de către ţesutul osos.
3. calciul joacă rol important în formarea osului (unde se află 99%) şi
dinţilor, în coagularea sângelui, în reglarea echilibrului acidobazic, în
transmiterea influxului nervos şi în contracţia musculară, metabolismul
calciului, corelat cu activitatea hormonilor paratiroidieni, vitaminelor D
şi cu cel al fosforului.
CALCIURIE (lat. calx + gr. oyron - urină) eliminarea urinară a calciului.
CALCIUPEXIE (lat. calx + gr. pexis - fixare) fixarea calciului în organism.
CALCUL (lat. calculus – piatră mică) concreţiune formată în orice parte a
organismului, compusă de obicei dintr-un nucleu de substanţă organică.
CALCUL BILIAR calcul format în vezicula biliară sau în căile biliare, prin depunerea de
colesterol, pigmenţi şi săruri biliare.
CALCUL SALIVAR sin. sialolit.
CALCUL SEMIAL sin. spermolit.
110