Mic dicţionar bio-medical - Veterinary Pharmacon

BROHOPEUMOIA PRI
CORPI STRĂII
sin. bronhopneumonie gangrenoasă, gangrenă pulmonară;
bronhopneumonie ab ingestis sau prin perforaţia cu pulmonului
de către corpii străini care acţionează din esofag, reţea,
transtoracic.
BROHOPULMOAR care se referă la bronhie şi parenchimul pulmonar.
BROHORAGIE hemoragie din mucoasa bronhială
BROHOREE hipersecreţie patologică de seromucus bronşic, observată în
cursul sau după bronşitele cronice.
BROHOSCOP aparat format dintr-un tub prevăzut cu un dispozitiv de luminat,
care se introduce, după anestezie locală, în bronhii, fie pe cale
bucală, fie după traheotomie.
BROHOSCOPIE metodă care permite obţinerea unei examinări directe
endobronşice cu ajutorul bronhoscopului.
BROHOSPASM contracţie spastică a brohiilor.
BROHOSPASMOLIZĂ diminuarea sau înlăturarea spasmului bronşic.
BROHOSPIROMETRIE determinarea capacităţii funcţionale a fiecărui plămân, cu
ajutorul unui bronhoscop dublu destinat celor doi pulmoni,
separat; în mod normal cel stâng asigură 45%, iar pulmonul
drept 55% din ventilaţia pulmonară.
BROHOSTEOZĂ diminuarea permanentă a calibrului bronhiilor.
BROHOTOMIE incizia unei bronhii
BROŞECTAZIAT care declanşează sau favorizează ectazia bronşică, afecţiune
cronică, survenită cel mai des după afecţiuni ale bronhiilor,
pulmonului sau pleurei, caracterizată prin dilatarea bronhiilor de
calibru mic şi mijlociu; se însoţeşte adesea de expectoraţie
muco-purulentă abundentă, care indică suprainfecţia adăugată.
BROŞECTAZIE afecţiune bronhopulmonară cronică.
BROŞIC care se referă la bronhii.
BROŞIOLITĂ inflamaţie a bronhiolelor pulmonare, poate fi în legătură cu
BROŞITA IFECŢIOASĂ A
GĂIILOR
astmul bronşic.
boală infecţioasă contagioasă provocată de un virus specific,
manifestată prin tulburări respiratorii, scăderea producţiilor şi
mortalitate redusă.
BROŞITĂ inflamaţia bronhiilor.
BROŞITIC 1. care se referă la bronhii;
2. care suferă de bronşită cronică.
BROSAJ menţinerea unei fracturi cu ajutorul broşelor metalice.
BROSCUŢĂ sin. grenuietă, ranulă, broscuţă sublinguală; deformare linguală
produsă de retenţia salivei (chistul glandei submaxilare şi
sublinguale), însoţită uneori de semnele inflamaţiei (broscuţă
inflamatorie).
BROŞĂ tijă de oţel, în general ascuţită la o extremitate, folosită în
chirurgia osoasă, pentru a permite tracţiunea unui membru, în
alte cazuri broşa este un mijloc de osteosinteză.
BROW-SEQUARD sin. hemiplegie spinală; sindrom neurologic datorat unei leziuni
unilaterale a măduvei spinării prin traumatism, tumoră,
hemoragie. se caracterizează prin paralizie cu abolirea
sensibilităţii profunde şi tactile de partea lezată.
BROWE (ATELA) aparat destinat să corijeze piciorul retractat în varusul ecvin
congenital bilateral prin mobilizare activă.
103