Descarca in format PDF - Societatea Română de Homeopatie

aceea pe care o vindeca. A verificat pe el insusi, si asa au inceput experimentele de
remedii, continuate apoi cu Chamomilla, Arnica, etc, etc, care au dus la aparitia lucrarii
“ Eseu asupra unui nou principiu pentru a descoperi virtutile curative ale substantelor
medicinale” in 1796. Citate din lucrare:
“Pentru a intelege efectele medicamentelor, pentru a le adapta bolilor, trebuie lasat cat
mai putin hazardului si procedat intotdeauna rational.... Nu ne ramane decat sa
experimentam pe organismul uman medicamentele carora vrem sa le cunoastem puterea
medicinala....Adevaratul medic, care vrea sincer sa-si perfectioneze arta, trebuie sa-si
fixeze atentia pe urmatoarele doua puncte:
- Care sunt efectele simple produse de fiecare substanta luata individualizat in organismul
uman ?
- Ce rezulta din observarea efectelor lor intr-o boala sau alta, simpla sau complicata ?”.
Samuel Hahnemann este primul care a introdus metoda experimentala la scara umana in
practica medicala. El publica rezultatele experimentelor sale in 1805 in “Fragmenta de
viribus medicamentorum positiz suive in sano corpore humano observatis”.
In 1810 publica “Organon”, intre 1811-1821 “Materia Medica Pura”, iar in 1828 “Bolile
cronice”.
Referirea la forta (energia) vitala, la “Dynamis” apare abia prin 1833, in Editiile 5 si 6 ale
Organonului. Organon, par 7:
“Este ansamblul simptomelor a carui imagine exterioara este expresia esentei interioare a
bolii, adica a energiei vitale dezechilibrate......care este singura cale prin care boala ne
permite sa gasim remediul necesar.”
Forta vitala este o forta imateriala, garanteaza viata organismului si este receptiva la
actiunea remediului diluat si dinamizat dupa legile homeopatiei, care ii confera astfel o
energie asemanatoare fortei vitale.
In 1835, la varsta de 80 de ani, se recasatoreste, la cativa ani dupa moartea primei sotii,
cu o tanara pacienta de 35 ani de origine franceza si se muta in Franta la Paris.
Moare in 1843 la 88 ani si este inmormantat la cimitirul Pere Lachaise.
Discipolii sai au creat scolile homeopatice germana, franceza si anglo-saxona.
In Germania se distinge Scoala purista cu Stapf, care a fundat in 1822 “Archiv fur die
Homoeopatische Heilkunst”, Rummel si Hartmann care au editat in 1833 “Allgemeine
Homoeopatische Zeitung” si Scoala specifista cu Muller, Rau si Griesselich. Acestia din
urma admit legea analogiei si experimentarea patogenezica pe om, dar nu recunosc
individualizarea bolnavului si simptomele subiective din Materia Medica. Ei prescriu
“specific” la o boala nosologic definita.
In Statele Unite ale Americii C. Hering (1800-1881), de origine germana, elev al lui
Hahnemann, a introdus metoda prin 1830. El publica o Materia Medica Homeopatica in
10 volume.
T.F. Allen este autor al “Encyclopedia of Materia Medica” in 1874-1879.
J.T. Kent este autor al unui “Repertoriu” si al unei “Materia Medica”, ambele de mare
valoare. Tot Kent este promotorul orientarii terapeutice uniciste in homeopatie.
Austin, Boericke, Hubbard si R. Schmidt sunt alte nume de homeopati renumiti.
In Anglia homeopatia a fost introdusa in 1827 de catre Quin si Curie (bunicul lui Pierre
Curie). Tot pe atunci se fundeaza si Spitalul de Homeopatie din Londra, care exista si
astazi. Homeopati cunoscuti au fost Hughes, Burnett, Clarke, Tyler si Templeton.
5