Descarca in format PDF - Societatea Română de Homeopatie

DESPRE HOMEOPATIE - Dr Doina Pavlovschi
Istoric
Homeopatia este o medicina heterodoxa, o alta modalitate de tratament, bazata pe
principiul analogiei, inteleasa ca similitudine, principiu foarte vechi, enuntat pentru prima
oara de catre Pythagoras in secolul VI i.e.n. si consemnat de discipolii sai in “Hieros
Logos”: “Vei afla, pe cat ii este ingaduit unui muritor, ca natura este in toate punctele
asemenea cu sine insasi”.
Hippocrate in secolul V i.e.n. a aplicat acest principiu in medicina. El a fost inventatorul
“observatiei clinice”, care trebuie sa fie extrem de minutioasa si orientata catre o
intelegere sintetica, holistica a omului bolnav. Numai asa, afirma el, se poate pune un
diagnostic. Considerand unitatea om-mediu esentiala in terapeutica, Hippocrate a stabilit
trei orientari fundamentale in arta medicinii :
- legea contrariilor
- legea similitudinii
- natura vindecatoare
Galien in secolul 2-1 i.e.n. renunta la principiul analogiei in terapie. Gandirea sa
scolastica si dogmatica domina tot Evul mediu medical, poate in afara Scolii medicale din
Salerno, care continua linia hippocratica in practica.
( Scoala medicala din Salerno afirma ca somnul de dupa amiaza trebuie evitat cu
strasnicie, deoarece provoaca febra, dureri de cap, inflamatie si indolenta.)
Paracelsus ( 1493-1541 ) a dat un suflu nou ideilor lui Hippocrate. Adept al teoriei
“semnaturilor”, care consista in a descoperi asemanari intre om si natura, el cauta
concordanta intre un organ bolnav si mijlocul de a-l vindeca. A fost un aparator al
individualizarii bolii bolnavului si a tratamentului sau : “ trebuie administrat mercurul
bolilor care vin din mercur, sare bolilor care vin din sare si sulf bolilor care vin din sulf,
adica fiecarei boli un tratament potrivit, asa cum se cuvine.”
Tot el este un precursor al dilutiilor si atenuarilor preparatelor medicamentoase.
Samuel Hahnemann (1755-1843), la sfarsitul secolului 18 este fondatorul medicinei
homeopatice. El a formulat teoria homeopatiei, principiile ei de baza si tehnica de
preparare a remediului homeopatic
Hahnemann a fost fiul unui pictor de la manufactura de portelan din Meissen. In 1775 se
inscrie la cursurile Facultatii de Medicina din Leipzig pe care le urmeaza cativa ani, apoi
se stabileste la Viena pe langa profesorul Quarin, care-l recomanda baronului von
Bruckenthal si astfel ajunge la Hermannstadt, Sibiul de astazi, ca bibliotecar, pentru o
perioada de 1 an si 7-8 luni, probabil intre august 1777 si aprilie 1779, cand se intoarce in
Germania, isi sustine examenul de doctor in medicina si incepe sa practice ca medic la
Hettstadt, Dessau, Dresda. Se casatoreste in 1783 si are 11 copii.
Hahnemann a avut intotdeauna in vedere o cauza interna a bolii si necesitatea tratarii
organismului in intregime.
In 1789 il regasim la Leipzig.
Deceptionat de practica medicala din timpul sau inceteaza de a mai profesa medicina si
traieste un timp din traduceri de opere stiintifice din limbile franceza, engleza, italiana.
In 1970, traducand Materia medicala a lui Cullen, este izbit de aparenta contradictie
dintre actiunea febrifuga a chininei si faptul ca poate provoca o febra asemanatoare cu
4