Descarca in format PDF - Societatea Română de Homeopatie

ORGANON - FORTA VITALǍ - Dr Secil Omer
Fiinţa umanǎ este un sistem integrat acţionând tot timpul prin trei niveluri distincte:
mental, emoţional şi fizic, nivelul mental fiind cel mai important urmat de cel emoţional.
Din momentul naşterii fiinţa umanǎ trǎieşte într-o continuǎ dinamicǎ cu mediul, care îi
afecteazǎ organismul în diferite moduri şi este deci obligat sǎ se adapteze continuu în
vederea obţinerii unui echilibru dinamic.
Nivelurile mental, emoţional şi fizic nu sunt complet separate între ele, aflându-se într-o
permanentǎ interacţiune. Gradul de sǎnǎtate sau de boalǎ al individului poate fi
determinat evaluînd aceste niveluri. Existǎ o ierarhizare şi în cadrul acestor trei niveluri
de bazǎ . Planul mental este vǎzut ca fiind cel mai central, cel mai întai ierarhic pentru cǎ
pe acest nivel existǎ funcţiile cruciale exprimǎrii individului. Planul fizic, deşi important,
este totuşi listat ca cel mai periferic sau mai puţin semnificativ în aceastǎ ierarhie. În
interiorul fiecǎrui plan existǎ o ierarhie a funcţiilor individuale.
În cazul unui stimul morbid, mecanismul de apǎrare al organismului creeazǎ cea mai
bunǎ apǎrare posibilǎ la un anumit moment încercând întotdeauna sǎ limiteze simptomele
la nivelurile cele mai periferice. Ce înţelegem însǎ prin mecanism de apǎrare al
organismului voi încerca sǎ clarific mai departe. Aceastǎ noţiune destul de vagǎ la prima
vedere are o expresie bine cunoscutǎ la nivel fizic pentru orice medic luând forma
sistemului imunitar, endocrin şi nervos. Dar existǎ o expresie a mecanismului de apǎrare
atât la nivel emoţional, cât şi la nivel mental sub forma unui tot înalt sistematizat care
funcţioneazǎ unitar şi coerent apǎrând organismul în cea mai bunǎ manierǎ posibilǎ şi în
orice moment. Funcţia mecanismului de apǎrare este sǎ protejeze regiunile interne cât şi
pe cele psihice înalte şi spirituale ale organismului.
Acest mecanism de apararare face parte dintr-o structurǎ energeticǎ a organismului, un
fel de câmp elecrodinamic pe care vechii homeopaţi au denumit-o, în mod arbitrar “forţa
vitalǎ”. În paragraful 9 din Organon, Hahneman referindu-se la acestǎ forţǎ vitalǎ, afirmǎ
cǎ dinamismul (energia) care animǎ corpul material (sau anatomic) coordoneazǎ toate
funcţiile vitale şi pǎrţile organismului şi le menţine într-o admirabilǎ armonie astfel încât
mintea sǎ poatǎ acţiona pentru atingerea scopurilor înalte ale existenţei.
Corpul omenesc fǎrǎ aceastǎ structurǎ numitǎ forţǎ vitalǎ nu poate avea senzaţii, funcţii şi
nu se poate autoconserva. Ea rǎspunde de senzaţii, de realizarea funcţiilor vitale vieţii şi
animǎ organismul material atât în starea de sǎnǎtate cât şi în cea de boalǎ (paragraful 10
Organon).
Cu alte cuvinte, ea direcţioneazǎ toate aspectele vieţii organismului: se adapteazǎ la
influenţele mediului, animǎ viaţa emoţionalǎ a individului, îi conferǎ gânduri şi
creativitǎţi şi îl conduce la inspiraţia spiritualǎ (Vithoulkas, Ştiinţa Homeopatiei)
James Tyler Kent referindu-se la aceastǎ forţǎ vitalǎ foloseşte expresia “inteligenţǎ
formativǎ”, inteligenţǎ care este supusǎ schimbǎrilor, pǎtrunzând în substanţa materialǎ,
fǎrǎ a o înlocui, creând ordine în corp, aparţinând domeniului calitǎţii mai degrabǎ decât
celui al cantitǎţii, fiind adaptabilǎ şi constructivǎ.
Una dintre expresiile frecvent folosite în legǎturǎ cu forţa vitalǎ este aceea de dinamism.
Pentru înţelegerea acestui concept va trebui sǎ apelǎm la cunoştinţele de fizicǎ modernǎ,
mai ales cele legate de teoria câmpului, teoria cuanticǎ şi teoria relativitǎţilor. Lumea
mecanicistǎ clasicǎ a fost bazatǎ pe noţiunea particulelor solide indestructibile care se
22