Descarca in format PDF - Societatea Română de Homeopatie

epeta la mai multi probanti si care sunt caracteristice remediului, care pot sa ne conduca
la remediu atunci cand se reintalnesc in practica, si nu simptomele vagi si generale care
pot sa apara in orice patogenezie. Aceste simptome caracteristice trebuie urmarite in
evolutia lor in timp, pentru o buna cunoastere a remediului. Pe seama datelor inscrise in
Materia Medica se pot trage doar concluzii pozitive, iar aparitia la bolnav de simptome
nenotate in patogenezii nu neaga remediul. Numarul probantilor, destul de redus, in cele
mai bune cazuri in jur de 30, nu poate da tablouri patogenezice complete si nu se poate sti
ce alte simptome ar aparea daca s-ar testa mai multi indivizi.
Lamasson este de parere ca probantul ar trebui sa fie cat mai lipsit de imaginatie si sa fie
probate pe el mai multe remedii, simptomele comune din toate experimentele apartin
bolnavului si nu remediilor si trebuie excluse. Mai mult, ar trebui experimentate
remediile in dilutii diferite si in conditii diferite de anotimp, temperatura, stare psihica,
etc., fiecare dilutie aproape poate avea patogenezia sa si fiecare coincidenta a unui
simptom cu o situatie anume importanta sa.
REPERTORII HOMEOPATICE
Repertoriul homeopatic este o Materia Medica inversata, un dictionar de simptome cu
modalitatile lor si remediile potrivite.
Repertoriul Kent – simptomele sunt grupate pe aparate incepand cu psihismul si
terminand cu pielea: minte, cap, organe de simt, fata, aparat digestiv, aparat urinar, aparat
genital, aparat respirator, piept, spate, extremitati, somn, febra, transpiratie, piele,
generalitati.
Remediile sunt scrise cu caractere diferite de litere dupa gradul de importanta al
simptomului in cadrul remediului respectiv. Remediul similimum trebuie sa acopere
simptomele prezente la bolnav.
Sa presupunem ca o bolnava se prezinta la consultatie pentru o eruptie umeda in spatele
urechii. In dreptul acestui simptom in repertoriu se gasesc 10 remedii. Care este cel mai
bun ? Bolnava mai prezinta crapaturi ale mainilor, nu poate dormi din cauza senzatiei de
frig la picioare, transpira la efort fizic si are menstre dureroase cu false membrane.
Daca memoria nu ne ajuta sa ne amintim remediul, atunci cautam in repertoriu la
rubricile corespunzatoare simptomelor si eliminam remediile care nu se repeta dela o
rubrica la alta. Aceasta operatie se numeste repertorizare. Numai ca pentru o buna
repertorizare trebuie sa asezam simptomele bolnavului intr-o anumita ordine, in functie
de importanta lor – cauzale, mintale, generale, locale. Aceasta operatie se numeste
ierarhizare.
Pe o hartie aranjam pe coloane verticale remediile gasite la fiecare simptom si cu gradul
lor de importanta, pentru a le putea compara.
Ierarhizarea si repertorizarea simptomelor vor face subiectul unui alt curs si preocuparea
noastra practica pentru mult timp.
In repertorizare conteaza maximum de acoperire al simptomelor.
Dupa ce am terminat repertorizarea remediul gasit nu trebuie administrat orbeste.
Trebuie controlat daca exista similitudine intre remediu si bolnav in totul.
De ex.: la repertorizare a iesit Baryta carbonica. Bolnavul nostru este mic, slab, uscat,
inteligent si cu memorie foarte buna. Baryta carbonica este descris cu inteligenta redusa,
memorie slaba, in general gras. Nu se potriveste. In repertorizare urmeaza un alt remediu,
13