Descarca in format PDF - Societatea Română de Homeopatie

TUBERCULINISMUL - Dr Ileana Rindasu
Generalităţi
Tuberculinismul este cea de a 4-a miasmă desprinsă din psora hahnemanniană.
Ca definiţie, deşi au existat şi există controverse privind acceptarea Tuberculinismului
printre miasmele fundamentale (Demangeat), trebuie recunoscut că Tuberculinismul se
caracterizeaza printr-o stare dinamică insotita de o reacţie inflamatorie patologică care
debutează şi se dezvoltă preferenţial la nivelul arborelui respirator având la origine ca
agent etiologic, bacilul tuberculos. Mai mult, existenţa, la toate cazurile de tuberculoză, a
unor simptome comune, cum ar fi: tusea, expectoraţia, slăbirea şi sudorile nocturne,
regăsite la persoanele descendente, mai ales copii şi persoane tinere, fără a decela
agentul patogen (agentul miasmatic) ,îi confirma legitimitatea terapeutică.
Istoric
Burnett a fost primul care a observat ca unele persoane cu ascendenţă tuberculoasă nu se
eliberează de tendinţele ereditare şi prezinta o slabă vitalitate, îmbolnăvindu-se usor şi
devenind anemici, nervoşi – fenomene încadrate de el în categoria constituţiei
„consumptive” - şi pe care îi trata cu Tuberculinum.
Kent, care administra acest remediu în diluţii XM, LM, CM, în prize succesive la lungi
intervale, spunea: „Remediul vindecă majoritatea vegetaţiilor adenoide şi adenopatiilor
tuberculoase ale gâtului”, atribuindu-i efecte de imunizare şi ameliorare a rezistenţei
copiilor cu această ereditate.
Nebel a introdus noţiunea de Tuberculinism, folosind ca nozod preparatul de bază,
denumit Tuberculinum K. preparat din exotoxina filtratului bacilar. Elevul său, L.
Vannier, a reluat şi dezvoltat noţiunea şi a consacrat-o definitiv in 1924, editând o lucrare
cu această denumire . Pentru el, există si un stadiu pre-tuberculos, pe care-l putem
recunoaşte pe baza unui ansamblu de manifestări şi semne clinice de impregnare cu
toxine particulare: „Starea toxinică precede apariţia microbului în eliminările organice.”
În acest fel bacilul Koch ar fi ultima fază de evoluţie a unui ultra-virus tuberculinic spre
formele granulice ale bolii („granulia pre-bacilară”, descrisă de Calmette). Tot Vannier
precizează că geneza stării pre-tuberculinice aparţine eredităţii şi că purtătorului acestei
stări „nu-i găseşti niciodată nimic, fiind tot timpul bolnav”. El leagă totdeauna
tuberculinismul, ca miasmă, de manifestările tipologice ale remediului Phosphorus.
Sursa nozodului
S-au experimentat şi folosit multe preparate de Tuberculinum.
Finke şi Swan au făcut în 1879 preparate dintr-o picătură de secreţie purulentă recoltată
dintr-un abces pulmonar sau din spută de tuberculos.
Un alt preparat, Bacillinum ( Burnett), a fost preparat de Heath, pentru Burnett, din tesut
pulmonar cavernos sau puroi din spută, după evidenţierea la microscop a bacilului.
Clarke il considera foarte asemanator cu Tub., practic greu de diferenţiat, foarte util în
cazurile în care sputa este foarte abundentă (bronhoree).
Kent a folosit exclusiv un preparat din ganglioni de sursă bovină, Tuberculinum
bovinum(Kent), prelevaţi de un veterinar din Pensilvania în urma unei epidemii de
tuberculoză bovină(din ganglioni limfatici mediastinali). Tot Tuberculinum bovinum au
folosit Boericke şi Pierre Schmidt.
Un alt preparat, Aviaire(Tuberculinum avium), provine de la păsări, din culturi de
Mycobacterium avium; este indicat la copii şi bătrâni.
111