Curtea domnească de la Târgoviște - PATZINAKIA

106
Curtea domnească de la Târgoviște
Valentin Sălăgeanu
Cea mai veche menţiune a reședinţei din Târgoviște
o găsim la cruciatul bavarez Hans Schiltberger, care
a participat în 1396 la bătălia de la Nicopole. El
amintește că Ţara Românească avea două capitale:
Agrich și Turkoich. Este important de menţionat însă
că redactarea scrierii a avut loc la o dată ulterioară,
probabil după 1427, când lunga călătorie întreprinsă
de autor în Orient a luat sfârșit. Dintr-un act datat
în intervalul 1409-1418 afl ăm că Târgoviște era
reședinţa lui Mihail I, fi ul și asociatul la domnie a lui
Mircea cel Bătrân, ceea ce ne permite să presupunem
că oras,ul devenise capitală o dată cu investirea lui
Mihail I, adică la 1408. Având în vedere că relatarea
lui Schiltberger a fost redactată după 1427, înclinăm
a crede că situaţia pe care el o consemnează este
de fapt cea surprinsă în călătoria lui de întoarcere și
nu cea din anul 1396. Singurul contra-argument ar fi
acela că traseul pe care l-a urmat la înapoiere trecea
prin Moldova și nu prin principatul valah. Ne este
așadar imposibil să ne pronunţăm cu certitudine asupra
datei exacte la care Târgoviște a devenit cea de
a doua capitală a principatului. Putem însă specula,
pe baza numărului de acte emise aici în intervalul cuprins
între 1418 (dată la care a fost emis primul act
din Târgoviște, DRH, B, vol.I, nr. 42) și 1448, că în vremea
lui Alexandru Aldea, începând cu domnia căruia
emiterea de acte se va face exclusiv din Târgoviște,
orașul devenise singura capitală a Ţării Românești.
Prima menţiune documentară internă o avem
dintr-un privilegiu dat la 1403, înnoit la 1409, care
stipulează că domnul are întâietate în a-și alege produsele
negustorești de care ar avea nevoie pentru
reședinţa sa din Târgoviște. Acest fapt ar indica posibilitatea
ca reședinţa domnească să fi fost edifi cată
de curând, probabil încă de la sfârșitul veacului trecut,
situaţie confi rmată și de cercetările arheologice
efectuate aici între 1961 și 1986, care surprind de
altfel și urmele unei construcţii anterioare de lemn.
La această dată (1403) complexul pare să fi cuprins
o casa( (C1) (poate o construcţie a predecesorilor lui
Mircea cel Batrîn, refăcută probabil de către Mihail I),
un paraclis, foarte probabil o curtină, și o palisadă.
1. Vedere a porţii de acces.
2. Vedere a Turnului Chindiei.

O a doua mare etapă de construcţie, surprinsă arheologic,
poate fi plasată aproximativ către mijlocul
secolului al XV-lea (după domnia lui Alexandru Aldea,
în timpul lui Vlad Dracul, după cum crede Nicolae
Constantinescu, ori în vremea lui Vlad Ţepeș, opinie
formulată de Tereza Sinigalia). De atunci datează
Turnul Chindiei, ridicat peste pridvorul paraclisului,
a doua casă domnească (C2), o nouă curtină, un turn
cilindric la interior și poligonal la exterior, plasat în
colţul nordic al incintei, precum și un mare șant de
apărare, cel mai mare de pe teritoriul Ţării Românești
cunoscut, cu o lăţime de 24m și o adâncime de 4m,
întărit cu pari de lemn bătuţi oblic în mal. În data
de 17 noiembrie 1476, așadar în timpul celei de a
doua domnii a lui Vlad Ţepeș (noiembrie – decembrie
1476), este menţionat un oarecare Cristian pârcălab,
care cere brașovenilor doi meșteri și șase calfe
pentru a ridica o casp în Târgoviște. Spre sfârșitul
aceluiași secol, în partea sudică a complexului se va
construi un zid cu o lungime de aproximativ 20m, în
capătul căruia a fost ridicat un turn. La 11 noiembrie
1476, într-o scrisoare a lui Ștefan Bathory, acesta
se folosește, pentru a desemna Târgoviștea, de termenul
castel, ceea ce ne face să credem că la acea
dată Turnul Chindiei fusese terminat.
În partea sud-estică a curţii domnești se ridică
biserica domnească mică, cu hramul Sf. Vineri, prin
tradiţie ctitorie a unei neidentifi cate doamne Sultana.
O inscripţie de pe faţada sudică, din data de 13 Iulie
1517, care-i pomenește drept ctitori pe Manea Cluceru
și pe soţia sa Vlădaia, ne permite să constatăm că
la acea dată biserica exista. S-a presupus că aceasta
aparţine din punct de vedere tipologic secolului al XVlea,
fără a ști însă cu siguranţă anul edifi cării. Iniţial
aceasta se afl a la exteriorul incintei. 3, 4, 5. Diferite vederi ale Turnului Chindiei.
107

108
Importante însemnări despre aspectul curţii domnești
în secolul al XVI-lea ne lasă Francesco della Valle
din Padova, care vizitase capitala la 1532, și Pierre
Lescalopier, care în 1574 va trece prin Târgoviște.
Relatările lui Jaques Bongars și cele ale lui Franco
Sivori surprind o a treia fază constructivă importantă,
anume cea din vremea lui Petru Cercel (iulie 1583 -
aprilie 1585), când va fi mărit conacul, se va ridica
biserica domnească, se va schimba traseul curtinei și
se va edifi ca un turn de acces în incintă.
Prima menţiune directă a Turnului Chindiei o avem
din 1595, dată la care a fost semnalat un „turn întro
biserică”. În timpul luptelor din 1595, sub scurta
ocupaţie otomană, se va construi la Târgoviște o
palancă bastionară care va fi incendiată o dată cu
retragerea trupelor turcești. Matei Basarab (septembrie
1632 - aprilie 1654) va reconstrui complexul, va
dubla zidul de incintă și va ridica o baie turcească,
modifi cări amintite și de Paul de Alep. Soţia lui Constantin
Șerban Cârnul, Doamna Bălașa, va adăuga bisericii
Sf. Vineri pridvorul, ale cărui arce, deși zidite
cândva în jurul anului 1750 de către Șerban Fusea din
cauza degradării, se mai pot totusi distinge. Aceeași
doamnă a ridicat în 1656, conform pisaniei de pe peretele
sudic, un azil lângă biserica cu hramul Cuvioasei
Paraschiva. Iniţial casa avea o prispă pe faţada de
nord. Ultimele restaurări au modifi cat acoperișul și
golurile ferestrelor.
6, 7, 8. Diferite vederi ale Turnului Chindiei.
9. Vedere a ruinelor paraclisului și a intrării în Turnul
Chindiei.

109

110
10, 11, 12, 13. Diverse vederi ale curţii domnești.
În 1660, Gheorghe Ghica (noiembrie 1659 - septembrie
1660) distruge curtea domnească din ordinul
Porţii. Cerând mai întâi acordul aceleiași Înalte Porţi,
Constantin Brâncoveanu (octombrie 1688 - martie
1724) va reface complexul în cel de al patrulea an al
domniei sale, numindu-l ispravnic al lucrării pe unchiul
lui, Mihai Cantacuzino. Palatul a fost terminat
în 1695, iar în toamna anului 1699 – „la culesul viilor”
– a fost isprăvită și refacerea bisericii domnești. Din
iniţiativa aceluiași domn au fost reparate clopotniţa și
paraclisul, a fost ridicat un grajd, o casă a șurlarilor,
iar în 1701 se construiește în afara zidurilor o casă
pentru iazagiu și una pentru doftor. În 1702 și 1714
vor vizita capitala arheologul englez Edmond Chishull
și respectiv La Motraye, care au lasat o scurtă descriere
a complexului. O dată cu moartea lui Constantin
Brâncoveanu curtea a fost părăsită.
Biserica domnească a fost reparată în 1734, dar a
ars în timpul războiului turco-austriac din 1736-1739.
La un cutremur ulterior s-au surpat turla și pridvorul.
Unele refaceri vor fi efectuate și în vremea lui Grigore
al II-lea Ghica (aprilie 1748 - august 1752) care
se vor dovedi însă efemere deoarece în 1785 bolţile
au căzut. La data la care ocupa functia de mare
vistier, în prima domnie a lui Mihail Șuţu (martie 1791
- ianuarie 1793), Enăchiţă Văcărescu l-a convins pe
acesta să repare biserica domnească. În urma cutremurului
din 1803 și a incendiului din același an,
fosta curte domnească devine o ruină. La biserica Sf.
Vineri se efectuează reparaţii de către mitropolitul
Dionisie Lupu, care o și transformă cu această ocazie
în metoh al mănăstirii Dealu. În 1850 paharnicul
Niculaie Brătescu a înălţat zidurile acesteia cu un
metru, construind un nou pridvor cu clopotniţă din
lemn, aceasta din urmă fi ind desfi inţată ulterior. La
jumătatea secolului al XIX-lea a fost restaurat Turnul
Chindiei, schimbându-se aspectul original, cel pe care
îl surprinsese Michel Bouquet la 1840 în câteva desene
ale curţii domnești. Către sfârșitul aceluiași secol,
peste ruinele complexului vor fi ridicate construcţii
noi, alterându-se astfel vechile structuri.

14, 15, 16, 17. Diverse vederi
ale curţii domnești.
18, 19. Detalii ale beciurilor.
111

112
După înfi inţarea Comisiunii Monumentelor Istorice în
1892 se restaurează biserica domnească în intervalul
1907-1910, sub coordonarea lui N. Ghica-Budești,
lucrări care nu au ţinut însă cont de aspectul iniţial,
modifi cându-se turlele, faţadele și acoperișul. Ultimele
acţiuni de restaurare au avut loc în 1961,
din iniţiativa Direcţiei Monumentelor Istorice, dată
după care singurele acţiuni întreprinse au constat în
sondaje arheologice și lucrări de întreţinere și amenajare
a spaţiului.
20, 21. Vederi ale casei din vecinătatea bisericii Sf. Vineri.
22. Pisania de pe peretele aceleiași case.
23. Pridvorul bisericii Sf. Vineri.

24, 25. Vederi ale zidului de incintă.
26. Vedere panoramică din Turnul Chindiei.
113

114
reconstituire de Radu Oltean.
1. Perspectivă de Michel Bouquet,
1840; N. Constantinescu, Cristian Moisescu,
Curtea domnească din Târgoviște,
București, 1965, p. 17;
2. Curtea domnească la 1877, vedere
parţială; Ibidem, p. 9;
3. Turnul Chindiei la 1877; Ibidem, p. 28.

Bibliografi a sitului:
Pavel Chihaia, Arta medievală, vol. I, Monumente din
cetăţile de scaun ale Ţării Românești, București, 1998;
Gh. I. Cantacuzino, “Date arheologice în legătură cu
cronologia unor construcţii ale curţii domnești din
Târgoviște”, BMI, 3, București, 1969;
Gh. I. Cantacuzino, “Puncte de vedere privind evoluţia
Curţii domnești din Târgoviște în secolele XIV-XVI”, SCIVA,
50, 3-4, București, 1999;
Gh. I. Cantacuzino, Cetăţi medievale din Ţara
Românească în secolele XIII-XVI, București, 2001;
N. Constantinescu, “Contribuţii arheologice asupra curţii
domnești din Târgoviște (sec. XIV-XVII), SCIV, XV, 2,
București, 1964;
N. Constantinescu, “Cercetările arheologice de la Curtea
domnească din Târgoviște”, Documente recent descoperite
și informaţii arheologice, București, 1987;
N. Constantinescu, Corneliu Ionescu, “Asupra habitatului
urban de la Târgoviște ante 1394. Repere din vatra Curţii
domnești”, SCIVA, 31, 1, București, 1980;
N. Constantinescu, Cristian Moisescu, Curtea domnească
din Târgoviște, București, 1965;
P. Diaconescu, “Cercetări arheologice la Curtea
domnească din Târgoviște”, Valachica, 15, Târgoviște,
1997;
V. Drăghiceanu, Călăuza monumentelor din judeţul
Dâmboviţa, Târgoviște, București, 1907;
V. Drăghiceanu, “Știri mai vechi despre ruinele Curţii
domnești din Târgoviște”, BCMI, VIII, 30, București, 1915;
Mircea B. Ionescu, Târgoviște. Schiţe istorice și topografi
ce, Oradea, 1929;
Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România,
București, 1963;
Cristian Moisescu, “Prima curte domnească de la
Târgoviște”, BMI, XXXIX, 1, București, 1970;
Cristian Moisescu, Târgoviște. Monumente istorice și de
artă, București, 1979.
Copyright-ul ilustraţiilor:
fotografi i de Valentin Sălăgeanu, 2004;
vedere panoramică cu copyright necunoscut;
fotografi i de arhivă cu copyright divers;
reconstituire de Radu Oltean;
planuri cu copyright necunoscut, oferite de Radu Oltean.
ENGLISH TRANSLATION
transl. Ana Maria Gruia
115
The fi rst recorded mention of the residence in
Târgoviște can be found in the writings of crusader
Hans Schiltberger, who took part in the battle of
Nicopolis in 1396, and spoke about the two capitals
of Walachia, Agrich and Turkoich. It is important to
mention that he wrote that text later, probably after
1427, when he returned from his long journey in the
East. From a document dated between 1409 and1418,
one fi nds out that Mihail I, son and associate ruler of
Mircea the Elder, had his residence in Târgoviște. One
can thus hypothesize that the city became a capital
once Mihail I was invested, in 1408. Taking into consideration
the fact that Schiltberger’s text was written
after 1427, I tend to believe that the state of affairs
recorded by him was in fact the one he observed
on his journey back and not the one from 1396. The
sole counter-argument is that the itinerary he followed
back went through Moldavia and not Walachia.
It is therefore impossible to agree upon a certain date
when Târgoviște became the second capital of the
principality. But based on the number of documents
emitted in the town between 1418 (the date on the
fi rst document from Târgoviște, DRH, B, vol. I, no. 42)
and 1448, one can speculate that Târgoviște became
the only capital of Walachia during the reign of Alexandru
Aldea. Starting with his reign, all documents
were emitted from Târgoviște.
The fi rst written mention of the town in a document
emitted inside the principality is a privilege
dated 1403 and renewed in 1409, that stipulated the
prince’s privilege of choosing fi rst among the merchants’
goods, selecting those that he might need for
his residence in Târgoviște. This might indicate that
the princely residence had been recently erected,
probably towards the end of the previous century.
The hypothesis is confi rmed by the archaeological
research of the site during 1961 and 1986, that also
pointed towards the existence of earlier wooden constructions.
It seems that in 1403 the complex included
a house (C1, maybe belonging to the predecessors of
Mircea the Elder and probably rebuilt by Mihail I), a
chapel, most probably a curtain wall, and a palisade.
The second great building campaign documented by
the archaeological excavation can be placed around
the middle of the fi fteenth century (after the reign of
Alexandru Aldea, during that of Vlad Dracul, according
to Nicolae Constantinescu, or of Vlad the Impaler,
according to Tereza Sinigalia).

116
It included: the Tower of Chindia, built above the
narthex of the chapel, a second princely house (C2),
a new curtain wall, a tower that was cylindrical on
the inside and polygonal on the outside placed in the
northern corner of the precinct, and a large defensive
ditch, the largest known from the territory of Walachia,
24 meters wide and 4 meters deep, strengthened
with wooden sticks implanted obliquely in its banks.
On November 17, 1476, during the second reign of
Vlad the Impaler (November-December 1476), a certain
Cristian castellan is mentioned, and his request
for two masters and six apprentices from Brașov, for
the erection of a house in Târgoviște. Towards the end
of the century, a 20 meter-long wall attached to a
tower was built in the southern part of the complex.
Stephen Bathory, in a letter dated November 11,
1476, uses the word “castle” to refer to Târgoviște,
and this makes us believe that by that time, the Tower
of Chindia had already been constructed.
The small princely church dedicated to St. Friday
was erected in the south-eastern part of the complex.
The tradition preserves the name of the donor, an unidentifi
ed lady Sultana. An inscription from the southern
facade, dated July 13, 1517, mentions Manea Cluceru
and his wife Vlădaia as donors, therefore by this
time the church was already in use. According to the
typology of its architecture, the church belongs to the
fi fteenth century, but the exact date of the building
remains unknown. In the beginning, the church was
located outside the fortifi ed walls.
Important information on the exterior aspect of the
princely court in the sixteenth century can be found
in the writings of Francesco della Valle from Padua,
who visited the capital in 1532, and of Pierre Lescalopier,
who passed through the town in 1547. Jacques
Bongars and Franco Sivori both wrote about the third
important building phase, during the reign of Petru
Cercel (July 1583-April 1585). The residence was enlarged,
the princely church was built, the surrounding
walls were modifi ed, and an entrance tower was
erected over the main entrance in the precinct.
The fi rst direct mention of the Tower of Chindia
dates from 1595, when the documents testify to the
existence of “a tower in a church”. During the fi ghts
of 1595, under the short Ottoman occupation, an
earth and wood rampart with bastions was built in
Târgoviște, but it was burnt down during the retreat
of the Turkish troops. Matei Basarab (September
1632-April 1654) rebuilt the complex, doubled the
precinct, and erected a Turkish bath, according to
the writings of Paul of Aleppo. Lady Bălașa, the wife
of Constantin Șerban Cârnul, had a porch added to
the church of St. Friday.
The arches of this porch can still be seen, although
they were built around 1750 by Șerban Fusea because
of the degraded state of the building. The same lady
also paid for the erection of an asylum near the
church dedicated to St. Parascheva, according to an
inscription placed on the southern wall. Initially, the
house had a porch on the northern facade. The most
recent restoration works have modifi ed the aspect of
the roof and of the window openings.
In 1660, Gheorghe Dica (November 1659-September
1660) destroyed the princely court at the order
of the Ottoman Porte. Having obtained the acceptance
of the Sublime Porte, Constantin Brâncoveanu
(October 1688-March 1724) rebuilt the complex during
the fourth year of his reign, appointing his uncle
Mihai Cantacuzino as leader of the works. The palace
was built in 1695, and the princely church was fi nished
in the autumn of 1699, “by the time when the
vineyards are picked”. Through the initiative of the
same prince, the bell tower and the chapel were repaired,
stables were built, a house for the fi fe players
(“surlari”), and, in 1701, a house for the administrator
of the ponds (“iazagiu”) and one for the doctor
(“doftor”), both outside of the fortifi ed precinct. In
1702 and 1714, the capital city was visited by the English
archaeologist Edmond Chishull and by LaMotraye,
who both left short descriptions of the complex. The
princely court was abandoned at the death of Constantin
Brâncoveanu. The princely church was repaired in
1734 but it burnt down during the Austrian-Turkish
war of 1736-1739. After a subsequent earthquake,
the tower and the porch fell to the ground. Some
repairs were conducted during the reign of Grigore
II Ghica (April 1748-August 1752), but they proved to
be temporary, since in 1785 the vaults also crumbled.
Enachiţă Văcărescu, while great treasurer during the
fi rst reign of Mihai Șuţu (March 1791-January 1793),
managed to convince the prince to have the princely
church in Târgoviște repaired. After the earthquake
of 1803 the court remained in ruins. The church of St.
Friday benefi ted from some restoration works at the
initiative of the metropolitan bishop Dionisie Lupu,
who also transferred it under the authority of Dealu
monastery. In 1850, cupbearer Niculaie Brătescu had
the walls of the church raised by one meter and had
a new porch built, provided with a wooden tower
that was later on demolished. In the middle of the
nineteenth century, the Chindia Tower was restored
and its original aspect, recorded by Michel Bouquet
in 1840 in several drawings of the princely court, was
altered. Towards the end of the same century, new
buildings were erected over the ruins of the complex,
altering the ancient structures.

After the establishment of the Commission for Historical
Monuments, in 1892, the princely court was
restored during 1907-1910. The works were coordinated
by N. Ghica-Budești, but they did not take into
account the original aspect of the complex, and the
towers, the facades, and the roof were modifi ed. The
last restoration works date back to 1961, at the initiative
of the Historical Monuments Department. After
that, the only activities performed on the site included
archaeological testing and maintenance works.
117