BISERICA BOLNIŢEI MĂNĂSTIRII BISTRIŢA - PATZINAKIA
BISERICA BOLNIŢEI MĂNĂSTIRII BISTRIŢA - PATZINAKIA
BISERICA BOLNIŢEI MĂNĂSTIRII BISTRIŢA - PATZINAKIA
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
<strong>BISERICA</strong> <strong>BOLNIŢEI</strong> <strong>MĂNĂSTIRII</strong> <strong>BISTRIŢA</strong><br />
Istoric. Cea mai importantă ctitorie a familiei Craioveştilor, Mănăstirea Bistriţa, este unul din<br />
monumentele de mare amploare şi însemnatate culturală de la sfârşitul secolului al XV-lea.<br />
Mănăstirea, atestată la 1494 1 , este distrusă în 1509 de către Mihnea cel Rău, în urma conflictelor<br />
cu puternica şi influenta familie a Craioveştilor, aşa cum menţionează un pasaj din Viaţa Sfântului<br />
Nifon, redactată de Gavril Protul: …şi mănăstirea lor, care a făcut ei pe râul Bistriţii, din temelie<br />
o au risipit-o… 2 . Intregul ansamblu monastic va fi refăcut abia după înscăunarea lui Neagoe<br />
Basarab, de către banul Barbu Craiovescu, care o au prefăcut mai bună încă şi mai frumoasă. 3<br />
Cei patru fraţi Craioveşti, fiii bogatului boier Neagoe Strehaianul 4 au jucat un important rol politic<br />
la sfârşitul secolului al XV-lea, toţi deţinând importante dregătorii în divanul ţării. Unul dintre ei,<br />
Pârvu, se va căsători cu Neaga din Hotărani 5 , mama viitorului domn Neagoe Basarab.<br />
1<br />
Prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în Hrisovul de danie de la 16 martie 1494 emis de Vlad Vodă<br />
Călugărul, DIR, vol. II, nr. 191, p. 368-369, Ed Academiei 1966<br />
2<br />
Literatura română veche, Bucureşti 1969, p. 60-112<br />
3<br />
N.Iorga- Inscripţii în bisericile româneşti, Bucureşti 1908, vol. I, p. 194-195<br />
4<br />
N.Stoicescu Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVII Ed. Enciclopedică română,<br />
Bucureşti, 1971, p. 17<br />
22
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
Barbu Craiovescu, poate cel mai important reprezentant al acestei familii, ocupă titlul de mare<br />
Ban neîntrerupt din septembrie 1495 până în 10 ianuarie 1510 6 . Conflictul cu Mihnea cel Rău îi face<br />
să pribegească dincolo de Dunăre, de unde se vor întoarce cu o armată turcească pentru a-l alunga<br />
în 1510, punându-l domn pe Vlăduţ. Relaţiile cu acest domnitor se vor încheia de asemenea printrun<br />
conflict, influenţa politică a Craioveştilor fiind restabilită abia în urma înscăunării lui Neagoe<br />
Basarab.<br />
Opera cea mai însemnată a acestei familii este cea culturală desăvârşită prin construirea centrului<br />
monastic şi cultural de la Bistriţa, dotat cu preţioase odoare şi manuscrise. Daniile făcute la Athos<br />
de Banul Barbu Craiovescu şi de soţia sa de origine sârbă Negoslava, în special la Mănăstirea<br />
sârbească Sfântul Pavel 7 , aducerea la Bistriţa a moaştelor Sfântului călugar isihast Grigore<br />
Decapolitul 8 , sfânt care va fi reprezentat în friza călugărilor şi anahoreţilor din biserica bolniţei pe<br />
care o ctitoreşte 9 , sunt acte tot atâtea importante precum cele realizate în divanul ţării.<br />
Arhitectura. Ridicată în afara zidurilor<br />
mănăstirii pe latura vestică, biserica<br />
bolniţei cea mai mare însemnatate, din tot<br />
ce ne-a mai rămas la Bistriţa, potrivit<br />
afirmaţiei lui Virgil Drăghiceanu, este un<br />
edificiu de mici dimensiuni, simplu ca plan<br />
şi structură construit din piatră de râu,<br />
cărămidă şi mortar. Altarul, semicircular în<br />
interior şi pentagonal în exterior, este<br />
prevăzut la nord şi la sud cu cele două nişe<br />
ale pastoforiilor. Boltirea s-a făcut cu o calotă mai joasă decât bolta naosului. Planul<br />
dreptunghiular fiind boltit cu un semicilindru longitudinal. Probabil, la origini, a existat între naos<br />
şi altar o tâmpla alcătuită dintr-o arhitravă pe stâlpi de lemn sau de zidărie, cea actuală datând<br />
din epoca lui Matei Basarab. 10 Actualul pridvor 11 , care a fost construit în 1710 de către Şerban şi<br />
Adriana Cantacuzino, a înlocuit pridvorul de lemn, care trebuie să fi existat încă de la construirea<br />
monumentului, aşa cum se poate vedea în tabloul votiv din naosul bisericii. Odată cu construirea<br />
acestuia s-a lărgit şi uşa, distrugându-se în acest fel inscripţia ce trebuie să fi existat în interior,<br />
5<br />
idem, p. 18<br />
6<br />
idem, p. 17<br />
7<br />
Th. Bodogae Ajutoare româneşti la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, Sibiu, 1941, p. 148-159<br />
8<br />
moaştele au fost aduse de la Constantinopol în anul 1497 D. Petroşeanu Sfântul Grigore Decapolitul la Mănăstirea Bistriţa-<br />
Valcea în BOR, LIX, 1941, nr. 9-10, p. 628-703<br />
9<br />
Barbu Craiovescu se va retragere aici din viaţa sa activă şi se va călugări sub numele de Pahomie cf. DIR, vol. II, nr. 191, p.<br />
368-369, Ed Academiei 1966<br />
10<br />
Carmen-Laura Dumitrescu Pictura bolniţei mănăstirii Bistriţa-Vâlcea în SCIA, tom XIX, 1972, nr. 2<br />
11 N. Iorga op. cit, p. 201<br />
23
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
precum şi unele porţiuni de pictură din interior. Pridvorul are opt stâlpi cilindrici de cărămidă,<br />
uniţi în partea superioară prin arcade, deasupra cărora se înalţă bolta sprijinită pe patru arcuri.<br />
Altar_Arhanghel şi Profetul David<br />
Pictura. Programul iconografic al bisericii 12 a fost conceput în concordanţă cu destinaţia pe care o<br />
avea acest lăcaş, temele în jurul cărora gravitează fiind cele obişnuite programului unei biserici<br />
mănăstireşti întruparea, jertfa, învierea, dar care în contextul unei funcţiuni mai speciale cum<br />
este cazul aici capătă noi înţelesuri.<br />
12 Întregul desfăşurător iconografic se regăseşte în anexa 2<br />
24<br />
Altar_Maica Domnului Platytera
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
Naosul fiind lipsit de turlă, reprezentarea imaginii Pantocratorului şi a simbolurilor celor patru<br />
evangheşlişti a fost adaptată bolţii semicilindrice. În altar întruparea a fost ilustrată prin tema<br />
Platyterei reprezentată în concă. Pentru a-i întări semnificaţia Fecioara flancată de doi arhangheli<br />
este însoţită de regii David şi Solomon, precum şi de profeţii Zaharia şi Ieremia. Prin pictarea în<br />
registrul inferior a sfinţilor ierarhi care slujesc Sf. Vasile cel Mare, Sf. Athanasie al Alexandriei,<br />
Sf. Spiridon, Sf. Ioan Hrisostomul, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Chiril al Alexandriei a fost ilustrată<br />
liturghia. Jertfa, o altă temă majoră a altarului, este pusă în evidenţă prin Iisus în mormânt figurat<br />
în nişa proscomidiei şi prin imaginea alăturată a Viziunii lui Petru din Alexandria. 13 În nişa<br />
diaconiconului sunt reprezentate instrumentele patimilor suliţa şi buretele, alături de crucea cu<br />
vrejuri, simbol al învierii.<br />
Naos_Schimbarea la faţă_perete V<br />
Naos_Savaoth<br />
În alcătuirea programului iconografic al naosului, prin lipsa<br />
pronaosului, spaţiu dedicat slujbelor funerare şi pomenirii transpare,<br />
după unii autori, intenţia decoratorilor de a conferi încăperii funcţia<br />
de pronaos, tocmai prin modificarea programului naosului 14 . Nu<br />
credem că a existat neapărat o opţiune conştientă de a opera această<br />
trangresare ci, mai degrabă, este vorba de alegerea unor teme, chiar<br />
13 Aceasta scenă este însoţită de inscripţia Cine ţi-a sfâşiat haina Mântuitorule? C-L Dumitrescu op. cit<br />
14 idem<br />
25
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
dacă specifice pronaosului, care să ilustreze atât funcţia acestui spaţiu cât şi ideea care a stat la<br />
baza conceperii programului iconografic unei biserici cu atare dimensiuni.<br />
Pridvor_Sf. Călugări<br />
Alegerea ciclului vieţii Sfântului Ioan Botezătorul pentru ilustrarea registrului superior al naosului<br />
trebuie pusă în legătură cu faptul că Ioan Botezătorul era în tradiţia monastică, atât martorul<br />
întrupării cât şi întemeietorul monahismului. El era patronul anahoreţilor şi călugărilor. Figurarea<br />
vieţii acestui sfânt este legată şi de trimiterile la moarte şi la înviere pe care le are acest ciclu. S-a<br />
produs o “asimilare simbolică între botez şi moarte, întrucât botezul, prin cele trei imersiuni,<br />
figura simbolic cele trei zile de moarte şi de îngropare a lui Iisus, urmate de înviere” 15 .<br />
Pridvor_Tabloul votiv_ Adriana Măgureanu şi Şerban Cantacuzino<br />
15 C-L Dumitrescu Pictura murală din Ţara Românească în veacul al XVI-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978, p. 31-32<br />
26
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
Ciclul cuprinde şaisprezece episoade din viaţa Înaintemergătorului, iar pentru că aluziile la moarte<br />
şi la înviere sunt evidente în acest ciclu, tema figurată aici are un pregnant caracter funerar.<br />
Prezenţa întemeietorilor vieţii monastice Sava Sfinţitul, Antonie cel Mare, Sf. Pahomie, Sf.<br />
Atanasie al Alexandriei sau Grigore Decapolitul 16 în acelaşi loc al comemorării defuncţilor are,<br />
deopotrivă, un caracter funerar. 17 Pridvor_Schimbarea la faţă<br />
Opţiunea pentru<br />
alegerea hramului<br />
Schimbarea la faţă 18 ,<br />
amplu ilustrat pe<br />
timpanul vestic,<br />
deasupra tabloului<br />
votiv, cât şi felul în<br />
care a fost conceput<br />
programul iconografic<br />
denotă o anumită<br />
familiarizare cu<br />
mediul isihast al lui<br />
Simeon Teologul, Grigore Sinaitul, Nicolae Cabasilas sau Grigore Palamas. Devenită doctrină<br />
oficială a bisericii ortodoxe în secolul al XIV lea, isihasmul a avut un important rol în viaţa culturală<br />
a Bizanţului, exercitând o influentă, chiar dacă indirect, asupra activităţii artistice, prin<br />
îmbogăţirea cu teme noi şi prin evoluţia schemelor iconografice 19 .<br />
27<br />
Această doctrină mistică încerca să<br />
stabilească o relaţie directă între individ<br />
şi divinitate prin intermediul unei metode<br />
psihosomatice a rugăciunii, aşa cum scria<br />
Grigore Palamas.<br />
Numai după detaşarea de impresiile şi<br />
senzaţiile legate de realitatea<br />
înconjurătoare, după depăşirea propriilor<br />
16 Matei al Mirelor a alcătuit o slujbă, la rugamintea egumenului Teofil al Bistriţei, viitor episcop al Râmnicului, apoi<br />
mitropolit al Ţării Româneşti. Aceasta a fost tipărită în greceşte la Bucureşti, în 1692. În 1753 s-a tipărit la Râmnic Carte<br />
osebită a Sfântului Grigorie Decapolitul. Viaţa sa este pe scurt prezentată de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei în lucrarea<br />
sa aghiografică Viaţa şi petrecerea sfinţilor (4 vol., Iaşi, 1682-1686)<br />
17 C-L Dumitrescu Programul…, p. 268. Autoarea precizează că prezenţa acestora poate fi legată şi de pomenirea lor în<br />
desfăşurarea liturghiei, ca sfinţi theofori.<br />
18 Si S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina (Matei<br />
17, 2-3 ; Marcu 9, 1-8)<br />
19 Influenţei isihaste i se datorează apariţia târzie a unor reprezentări ale Fecioarei Izvor al vieţii, care se cânta în Vinerea<br />
Mare. Imnul Acatist cuprins de multă vreme în liturghie va începe să fie ilustrat după 1340. Cf. Tania Velmans La peinture<br />
murale byzantine a la fin du Moyen Age, Lille 1983, p. 54
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
limite şi după pierderea conştinţei de sine, călugărul putea să vadă lumina necreată a divinităţii,<br />
lumina taborică. Această lumină era strălucire şi har dumnezeiesc, era văzută nevăzut şi cunoscută<br />
neînţeles numai prin experienţă 20 . Dionisie Areopagitul vorbeşte de această lumină ca lumina care<br />
va lumina în viaţa viitoare pe cei drepţi şi care e identica cu cea de pe Tabor, aceasta lumină<br />
putând fi văzută mental, sensibil, dar mai ales duhovniceşte.<br />
Pridvor_Patimi<br />
Isihasmul şi<br />
spiritualitatea<br />
filocalică s-au<br />
exercitat în ţările<br />
române încă din<br />
secolul al XIV-lea,<br />
ramânând o realitate<br />
neîntreruptă în veacul<br />
următor datorită<br />
relaţiilor strânse cu<br />
Muntele Athos, în<br />
special cu Mănăstirea<br />
Cutlumuz 21 , la a cărei<br />
reconstrucţie<br />
contribuie din plin voievodul Vladislav I. Astfel, mai mulţi călugări români merg aici tocmai într-o<br />
perioadă în care isihasmul e în plin avânt, fiind sprijinit de Patriarhia constantinopolitană prin<br />
Grigore Palamas şi patriarhii Calist şi Filotei. Pridvor_Cina<br />
Legăturile cu acest mediu se<br />
intensifică şi mai mult prin<br />
faptul că primul mitropolit al<br />
Ţării Româneşti va fi Ioachint<br />
de Vicina, trimis aici de<br />
Patriarhul Calist, la cererea<br />
voievodului Nicolae Alexandru.<br />
Acestui mitropolit îi urmează<br />
chiar Hariton, stareţul<br />
Mănăstirii Cutlumuz. Un alt<br />
impuls de viaţă călugărească în<br />
20 Dumitru Stăniloaie Viaţa şi învăţăturile Sfântului Grigore Palamas Ed. Scripta, Bucureşti 1993, p. 53-65<br />
21 Dumitru Stăniloaie Din istoria isihasmului în ortodoxia romană Ed. Scripta, Bucureşti 1992, p. 6<br />
28
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
duh isihast a venit prin Nicodim 22 , întemeietorul vieţii călugăreşti de tip cenobitic. Scrierile<br />
isihaste, deşi, în traducere slavonă, nu au rămas fără urmări în mediul cultural al ţărilor române 23 .<br />
Acest context poate explica ideea care a stat la baza conceperii programului iconografic al bisercii<br />
bolniţei în această formă. Schema iconografică a încăperii principale este, în fapt, specifică<br />
pronaosului prin prezentarea ciclului vieţii unui sfânt, prin friza sfinţilor anahoreţi şi călugări şi<br />
prin figurarea hramului. Lipsa ciclului christologic, firesc în decorul naosului, a fost compensată<br />
prin picatrea unor scene din Patimi şi Minuni în pridvorul construit în 1710.<br />
Pridvor_Patimi<br />
Pe peretele vestic al naosului, în stânga uşii, se află tabloul votiv interior, care îi înfăţişează pe<br />
banul Barbu Craiovescu împreună cu soţia sa Neagoslava, ţinând în mâini macheta bisericii. Tabloul<br />
este însoţit de următoarea înscripţie Jupan Barbu ban. Şi-a preschimbat numele său în Pahomie. La<br />
dreapta uşii, sunt pictaţi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, model al monarhilor creştini.<br />
Acest pridvor zugrăvitu-s-a din bun gândul dumneaei jupănesei Andrianei vornicesei a dumnealui<br />
Şerban Cantacuzino vel vornic, în zilele luminatului domn Ioan Constandin B(râncoveanu) Basarab<br />
voievod, fiind egumen chir Ştefan ieromonah, mai 18, 7218. Şi zugrav a fost losif ieromonahul,<br />
Hranite.<br />
Probleme de datare. În legăturaă cu datarea monumentului şi a picturii s-au emis de-a lungul<br />
timpului o serie întreagă de opinii. Lucrarea de faţă nepropunându-şi să rezolve această dilemă, în<br />
lipsa unei cercetări aprofundate, se va rezuma la a enumera teoriile care s-au închegat în jurul<br />
datării acestui monument. Ghika-Budeşti consideră că a fost zidită în 1495 ori 1517 fiind singurul<br />
22 idem p. 9<br />
23 Alexandru cel Bun stabileşte legături între Mitropolia Moldovei şi Patriarhia de la Constantinopol, aducându-se astfel<br />
operele unor autori isihaşti ca Grigore Sinaitul şi Patriarhul Filotei, care se traduc în slavona bisericească Cf. D. Stăniloaie<br />
op. cit., p.10<br />
29
Biserici de bolniţă _Bistriţa_Schimbarea la faţă<br />
monument care ne-a rămas din secolul al XV-lea 24 . Gheorghe Balş 25 afirmă, în schimb, că datează<br />
probabil din 1506. La rândul său Ion Donat scrie Fiindcă pisania ce va fi fost s-a pierdut, actul de<br />
naştere al clădirii îl constituie inscripţia slavonă pusă deasupra capului lui Barbu banul, care ţine<br />
în mână biserica. Aşadar, şi bolniţa este ctitoria aceluiaşi Barbu, şi a fost probabil zidită între<br />
1520-1521 şi data morţii sale, răstimp când era monah şi purta numele nou de Pahomie. I.D.<br />
Ştefănescu 26 scria că, pictura bisericii a fost realizat puţin după 1517. Cercetătoarea Carmen Laura<br />
Dumitrescu susţine că s-ar fi putut însă ca pictura să fi fost mult posterioară datei construiri ei 27 .<br />
Referitor la data construirii bisericii bolniţei Alexandru Efremov, crede că aceasta a fost între<br />
1512-1520 28 , pe când Carmen Laura Dumitrescu propune intervalul dintre 1520 şi 1524. În Istoria<br />
Artelor Plastice în România 29 se consideră că ansamblul a fost pictat între 1523-1529.<br />
Un element care i-a făcut pe unii cercetători să se îndoiască de pictarea la o singură dată a<br />
ansamblui este figura înghesuită pe peretele nordic, între Paisie Athonitul şi Sf. Ierarh Nicolae a<br />
Sfântului Grigorie Decapolitul. În acest caz, fenomenul devine explicabil prin faptul că, moaştele<br />
Sfântului au fost aduse la Bistriţa în anul 1497, când biserica era deja pictată, iar banul Barbu<br />
dorind să-l aibă în galeria marilor sihaştri, porunceşte să fie pictat aici 30 .<br />
Stil. Se remarcă în redactarea scenelor din altar Platytera şi naos Pantocrator, în primul rând,<br />
libertatea compoziţională a acestora şi modalitatea în care se adaptează perfect arhitecturii<br />
monumentului, nefiind întrerupte de nicio bandă decorativă. Acestea sunt scene ample, de mari<br />
dimensiuni. În schimb, scenele din ciclul vieţii Sfântului Ioan Botezătorul sunt de dimensiuni<br />
inegale, fiind fragmentate de benzi ocru-galben. Aceste scene cu caracter narativ au o dinamică<br />
mai pronunţată, mai variată în comparaţie cu restul picturii, mai ales cu friza sfinţilor anahoreţi,<br />
care sunt înfăţişaţi strict frontal, cu o gestică reţinută şi o expresie uşor austeră. Cromatica este în<br />
general austeră, nediversificată, dominantele fiind ocru-galben, roşu şi albastru. Veşmintele sunt la<br />
rândul lor sobre, dar nu lipsite de eleganţă şi bogaţie, animate doar de desenul faldurilor.<br />
Se poate spune ca pictura de la Bistriţa păstrează fidelitatea faţă de pictura paleologă târzie, mai<br />
ales în redactarea arhitecturilor 31 .<br />
24<br />
Ghika-Budeşti, N., Evoluţia arhitecturii din Muntenia şi Oltenia, vol II, p. 10, Bucureşti, 1932<br />
25<br />
Gh Balş Influence du plan serbe sur le plan des eglises roumaines în L’art Byzantin chez les Slaves. Les Balkans. Paris,<br />
1930, p. 283<br />
26<br />
Ştefănescu I.D., La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XIX e siecle, Paris,<br />
1932<br />
27<br />
op.cit. p. 10<br />
28<br />
Efremov Al., Pictura interioară din paraclisul Mănăstirii Bistriţa, BMI, 2, 1973<br />
29<br />
Istoria Artelor Plastice din România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970<br />
30 Efremov op. cit. p.73<br />
31 C.-L. Dumitrescu Pictura murală…, p. 67<br />
30