Farmacologie Veterinara - Aid Vet
Farmacologie Veterinara - Aid Vet
Farmacologie Veterinara - Aid Vet
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
FARMACOLOGIA GENERALĂ<br />
VETERINARĂ<br />
1
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Definiţii:<br />
DEFINIŢIA. RAMURILE.<br />
RELAŢIILE CU ALTE ŞTIINŢE.<br />
IMPORTANŢA FARMACOLOGIEI<br />
Farmacologia este o ştiinţă medicală derivată din biologie şi care se ocupă cu studiul<br />
medicamentelor.<br />
gr. pharmakon = medicament, logos = ştiinţă, cuvânt.<br />
Medicamentul reprezintă o substanţă care se utilizează în scopul ameliorării sau vindecării<br />
unei stări morbide sau pentru prevenirea şi chiar diagnosticarea acesteia.<br />
Medicamentele pot deveni otrăvuri dacă se depăşeşte doza sau dacă starea organismului este<br />
profund afectată.<br />
Medicamentele pot fi uneori veritabile alimente, vitamine sau săruri minerale.<br />
Exemplul: glucoza poate fi:<br />
medicament în unele afecţiuni;<br />
aliment excelent;<br />
otravă în urma administrării în cazul diabetului zaharat.<br />
Ramurile farmacologiei<br />
Farmacodinamia studiază schimburile survenite în organismul bolnav sau sănătos sub<br />
acţiunea medicamentelor.<br />
Farmacocinetica studiază soarta medicamentelor în organism, respectiv, se referă la<br />
absorbţie, difuzarea, metabolizarea şi eliminarea lor din organism.<br />
Farmacodinamia este o disciplină experimentală şi se ocupă cu lămurirea proceselor biochimice<br />
moleculare şi submoleculare care stau la baza acţiunii medicamentoase. Aceste cercetări se continuă<br />
în clinică, această ramură purtând denumirea de farmacologia clinică.<br />
Farmacoterapia se ocupă cu cazurile în care se prescriu medicamentele, sub ce formă, în ce<br />
concentraţii, doza şi calea de administrare.<br />
Farmacocnozia se ocupă cu studiul drogurilor.<br />
2
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Prin drog se înţelege materia brută de origine vegetală, animală şi chiar minerală din care<br />
provine un medicament; ele conţin principii active, singure sau în asociere, putând fi considerate<br />
ulterior medicamente.<br />
Chimia farmaceutică este ştiinţa ce studiază proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor<br />
organice şi anorganice întrebuinţate în medicină, modul lor de obţinere şi prelucrare, metodele de<br />
control ale calităţii şi condiţiile de conservare optimă.<br />
Receptura (recepta = reţetă) studiază modul de redactare al reţetelor, precum şi prepararea şi<br />
conservarea formelor medicamentoase şi a preparatelor galenice.<br />
Farmacotoxicologia se ocupă cu studiul efectelor dăunătoare ale diferitelor substanţe<br />
medicamentoase ajunse în organism în doze mult mai mari decât cele terapeutice.<br />
Farmacovigilenţa se ocupă cu studiul efectelor adverse, nefavorabile ale medicamentelor<br />
asupra organismului.<br />
Placeboterapia reprezintă o modalitate de cură psihologică (în medicina umană).<br />
Talasofarmacologia ( farmacologia marină = biomedicina marină) îşi propune să<br />
valorifice teoretic şi practic tot ceea ce poate da oceanul planetar.<br />
Farmacogenetica studiază influenţa medicamentelor asupra eredităţii şi posibilităţile de<br />
cercetare a viciilor genetice pe cale medicamentoasă.<br />
Cronofarmacologia studiază metodele de administrare a medicamentelor, ţinându-se cont<br />
de bioritmurile existente (sezoniere, bianuale, etc.).<br />
Thanatofarmacologia studiază terapia muribunzilor.<br />
Imunofarmacologia studiază influenţa medicamentelor asupra răspunsului imun.<br />
Ştiinţa farmacologică este o verigă între disciplinele teoretice şi practice.<br />
Istoricul farmacologiei<br />
● primele încercări de utilizare a unor „leacuri” au fost sub forma „practicilor vrăjitoreşti”<br />
din timpuri foarte vechi;<br />
● primul document, „Tăbliţa de argilă sumeriană” de la Nippur 2100 î.e.n. este considerat<br />
prima farmacopee din lume;<br />
● papirusul Georg Moriz ce cuprinde cunoştiinţe despre circa 200 plante medicinale;<br />
● Hippocrate susţine că medicamentele sunt doar adjuvanţi ai organismului animal; este<br />
părintele alopatiei al cărui principiu de bază este „contraria contrariis curantur” = contrariile se<br />
combat prin contrarii (medicina clasică);<br />
3
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
medica”;<br />
● Dioscoride este considerat părintele farmacocnoziei prin lucrarea sa „De materia<br />
● Gallenus arată că drogurile mai conţin pe lângă substanţele utile în terapie şi unii factori<br />
dăunatori ce trebuie înlăturaţi înainte de utilizare – preparate galenice;<br />
● în Evul Mediu s-au înregistrat progrese remarcabile în lumea arabă care elaborează<br />
„codexuri de medicamente”; Avicena cu lucrarea „Canonul medicinei”;<br />
● în perioada Renaşterii, Paracelsus ajunge la concluzia că numai cantităţi reduse dintr-un<br />
drog sunt responsabile de efectul terapeutic („quinta esentia”), anticipând noţiunea de „principiu<br />
activ”. Ulterior, chimia şi fizica îşi fac simţită prezenţa în farmacologia modernă;<br />
● Sammuel Hahneman pune bazele homeopatiei al cărui principiu este „similia similibus<br />
curantur” (asemănătoarele se combat prin asemănătoare); susţine că principiul vindecării bolilor este<br />
pe baza administrării unor doze infinitezimale dintr-un medicament care în doze mari la subiecte<br />
sănătoase provoacă simptomele bolii respective;<br />
● în România, părintele farmacologiei veterinare este Al. Locuşteanu ce a fost urmat de<br />
Grigore Slavu, Francisc Popescu, Emilian Licperta; un aport important l-au avut şi: Olimpia Vechiu,<br />
Petre Balaci şi Marin Mircea.<br />
Nomenclatura medicamentelor<br />
● denumirea internaţională (DCI = denumirea comună internaţională) este recomandată<br />
de OMS cu scopul de a internaţionaliza;<br />
cele internaţionale;<br />
simplă;<br />
● denumirea oficinală este aceea din farmacopee (FR X); multe denumiri corespund cu<br />
● denumirea comercială este dată de firma producătoare;<br />
● denumirea chimică se utilizează în practică numai pentru substanţele cu structură<br />
● denumirea generică (aprobat ă) este denumirea oficială valabilă pentru anumite ţări,<br />
pentru medicamentele stabilite de comitete speciale.<br />
4
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
CIRCUITUL BIOLOGIC al<br />
MEDICAMENTELOR<br />
FARMACOCINETICA MEDICAMENTELOR<br />
Acest fenomen cuprinde două momente:<br />
1. invazia medicamentului – eliberarea medicamentului din forma farmaceutică în care este<br />
înglobat, absobţia acestuia la locul aplicării şi difuzarea sa în sânge şi ţesuturi.<br />
2. evazia medicamentului – metabolizarea şi eliminarea medicamentului din organism.<br />
INVAZIA MEDICAMENTELOR<br />
În majoritatea cazurilor, medicamentele NU se administrează sub forma lor pură, ci sunt<br />
înglobate într-un excipient la care se adaugă diverşi adjuvanţi (emulgatori, antioxidanţi, conservanţi,<br />
etc.).<br />
După administrare trebuie să aibă loc dezintegrarea formei farmaceutice şi eliberarea<br />
substanţelor active. Cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică poartă denumirea de<br />
disponibilitatea farmaceutică, care depinde de mai mulţi factori:<br />
● natura solventului;<br />
● gradul de dizolvare al substanţei active;<br />
● temperatura, pH-ul şi vâscozitatea mediului, la locul de dizolvare şi absorbţie;<br />
● mişcarea particulelor din mediu;<br />
● solvatarea medicamentului, funcţie de cantitatea de apă din compoziţia chimică a<br />
mediului; ex: forma anhidră a ampicilinei are la nivelul tubului digestiv o solubilitate mai mare decât<br />
forma hidratată.<br />
Eliberarea medicamentului din forma farmaceutică este urmată de o absorbţie la nivelul<br />
sângelui, proces care poate fi mai rapid sau mai lent în funcţie de diverşi factori.<br />
Cantitatea de medicament care se absoarbe în circulaţia sangvină poartă denumirea de<br />
biodisponibilitate farmaceutică ce se stabileşte prin experimente clinice, administrându-se iniţial un<br />
preparat farmaceutic de referinţă cu o biodisponibilitate foarte mare. Apoi se administrează forma<br />
farmaceutică de cercetat şi de fiecare dată se cercetează nivelul sangvin.<br />
CT<br />
B% = 100<br />
unde, CT = cantitatea absorbită din preparatul de cercetat şi<br />
CR<br />
5
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Factorii care influenţează biodisponibilitatea:<br />
CR = cantitatea absorbită din preparatul de referinţă.<br />
disponibilitatea farmaceutică;<br />
viteza şi gradul de absorbţie a substanţei active.<br />
În cazul administrării medicamentelor pe cale orală, biodisponibilitatea descreşte astfel: soluţii<br />
emulsii suspensii pulberi capsule comprimate (drajeuri).<br />
Biodisponibilitatea în timp NU este relevantă sub aspectul eficacităţii medicamentelor. Un<br />
medicament poate avea o biodisponibilitate mare, în timp, dar nivelurile sale sangvine NU sunt<br />
eficace. Un medicament poate realiza rapid niveluri sangvine foarte mari, chiar toxice, dar care scad<br />
rapid. Situaţia optimă este atunci când nivelul sangvin este optim, iar biodisponibilitatea este cât mai<br />
mare.<br />
Dacă nivelul sangvin este prea ridicat, absobţia poate fi întârziată prin adăugarea unui excipient<br />
uleios şi a unor adjuvanţi lipofili; ex: o suspensie uleioasă de procain-penicilină G (nivel sangvin<br />
eficace în 24 ore) va realiza nivelul eficace timp de o săptămână dacă i se adaugă stearat de Al.<br />
ABSOBŢIA MEDICAMENTELOR<br />
Căile de administrare ale medicamentelor se clasifică astfel:<br />
1. Căi naturale (indirecte – cu absorbţie indirectă):<br />
conductului auditiv;<br />
● calea enterală (internă): administrarea medicamentelor pe cale:<br />
orală (per os);<br />
rectală (per rectum);<br />
● calea externă: administrarea medicamentelor:<br />
la nivelul mucoaselor: respiratorie, conjunctivală, genito-urinare, mamară, mucoasei<br />
la nivelul pielii.<br />
2. Căi artificiale (directe – cu absorbţie directă):<br />
● calea parenterală: administrarea prin injecţii sau la nivelul leziunilor de continuitate<br />
(plăgi traumatice şi/sau operatorii).<br />
Viteza cu care se absoarbe un medicament de la locul de aplicare depinde de:<br />
– vascularizaţia ţesutului;<br />
– concentraţia medicamentului la locul de aplicare;<br />
– proprietăţile fizico-chimice ale medicamentului;<br />
– forma farmaceutică.<br />
6
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Calea de administrare determină NU numai viteza de absorbţie, dar şi natura efectului.<br />
Exemple: -sulfatul de Mg (sarea amară) administrat per os are efect purgativ, iar injectabil are<br />
efect narcotic sau hipnotic;<br />
-eterul etilic administrat prin inhalaţii are efect narcotic, administrat s.c. are acţiune<br />
analeptică (restaurarea marilor funcţii), iar administrat per os are efect analgezic digestiv.<br />
1. CĂILE NATURALE<br />
a) Calea orală este una dintre cela mai uzuale căi de administrare. Este folosită la bovine,<br />
ovine, purcei, carnivore, păsări. La cal şi porcul adult, această cale se pretează mai puţin. La cal se pot<br />
administra medicamente cu sonda nazoesofagiană sau sub formă de electuarii, iar la porc, sub formă<br />
de electuarii sau instilaţii nazale.<br />
Există modalităţi:<br />
colective;<br />
individuale, de administrare a medicamentelor per os.<br />
● modalităţi colective:<br />
prin intermediul furajelor sau a apei medicamentate.<br />
● modalităţi individuale:<br />
cu ajutorul sondelor;<br />
breuvajul (băutura forţată);<br />
bolurile;<br />
pilulele;<br />
comprimatele;<br />
drajeurile;<br />
electuariile.<br />
Se preferă modalităţile colective, cu specificarea faptului că amestecul medicamentului cu<br />
furajul sau apa de băut trebuie realizat cât mai omogen.<br />
Avantaje ale administrării per os:<br />
– administrarea poate fi făcută şi de către o persoană nespecializată;<br />
– NU este nevoie de instrumentar special;<br />
– este o cale cu efect general;<br />
– se pot trata mai multe animale concomitent;<br />
– NU necesită pregătire, fiind o cale comodă şi cu economie de timp.<br />
Dezavantaje ale administrării per os:<br />
– dozele trebuie să fie mai mari decât în cazul administrării parenterale;<br />
7
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
– există pericolul de a înghiţi fals şi de a se produce bronhopneumonie „ab ingestis”;<br />
– pierderea unei părţi din doză, mai ales la animalele neliniştite;<br />
– imposibilitatea de a administra pe această cale unele medicamente care se descompun:<br />
penicilina, adrenalina, insulina, ocitocina, hormonii gonadotropi;<br />
– imposibilitatea de a obţine un efect general în cazul unor medicamente care NU se<br />
absorb, ele având numai efect local;<br />
– imposibilitatea folosirii acestei căi atunci când există tulburări digestive: diaree,<br />
constipaţie, meteorism, unele indigestii.<br />
Medicamentele se pot absorbi pe tot traseul tubului digestiv, dar în cea mai mare parte la<br />
nivelul intestinului subţire, unde mucoasa este specializată în acest sens.<br />
Efectul unui medicament administrat pe cale orală apare în decurs de 20 minute până la 2 ore şi<br />
durează un timp foarte variabil de la câteva ore la câteva zile.<br />
Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei bucale<br />
Are loc mai ales la om, în cazul comprimatelor sublinguale (cu nitroglicerină , hormoni<br />
estrogeni). În regiunea sublinguală, mucoasa este mai subţire şi permite o absorbţie rapidă încât<br />
medicamentele ajung în vena cavă superioară, apoi la nivelul cordului, în mică şi marea circulaţie,<br />
ocolind ficatul. În plus, se scapă de acţiunea sucului gastric şi intestinal.<br />
Dezavantajul este că pe această cale se pot administra numai doze mici.<br />
O particularitate o reprezintă substanţele digestive aromatice care trebuie administrate<br />
obligatoriu sub formă de soluţii deoarece prin excitarea papilelor gustative declanşează un efect<br />
excitomotor digestiv şi o secreţie crescută de suc gastric.<br />
Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei gastrice<br />
Este neînsemnată faţă de cea de la nivel intestinal. Pe la acest nivel se absorb mai bine<br />
medicamentele liposolubile (alcoolul cu moleculă întreagă şi cu pH acid).<br />
Majoritatea medicamentelor sunt însă baze slabe care se ionizează sub influenţa sucului gastric<br />
absorbindu-se greu la acest nivel.<br />
Alcalinizarea mediului gastric prin administrarea concomitentă de substanţe antiacide, face ca<br />
medicamentele bazice să fie mai puţin disociate şi să treacă mai uşor în sânge. În schimb,<br />
alcalinizarea mediului gastric în cazul administrării medicamentelor acide duce la ionizarea acestora<br />
şi dificultăţi în absorbţie.<br />
NU pot fi administrate per os substanţe prea iritante, deoarece provoacă spasmul pilorului şi<br />
reflex, voma. Ele însă se pot îngloba într-un mucilag sau se administrează pe stomacul plin; ex:<br />
iodurile, salicilatul de Na, CaCl2.<br />
8
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Unele substanţe sunt inactivate de HCl din stomac, ele trebuind să se administreze sub formă de<br />
comprimate, capsule sau pilule, acoperite de un înveliş gastrorezistent.<br />
Stomacul are uneori un rol important în eliberarea unor principii medicamentoase din produsele<br />
iniţiale; ex: HCl transformă sărurile trivalente de Fe în săruri bivalente, absobţia acestora făcându-se<br />
preponderent sub formă bivalentă.<br />
Dacă regimul alimentar este bogat în grăsimi, mucoasa gastrică secretă enterogastran –<br />
substanţă ce reduce motilitatea gastrică şi întârzie absobţia.<br />
La rumegătoare, este o situaţie particulară – majoritatea medicamentelor trebuie înglobate în<br />
lapte, soluţii dulci sau sărate, sub acţiunea acestora având loc o închidere reflexă a jgheabului<br />
esofagian, iar medicamentele trec direct în cheag.<br />
Particularităţi la om:<br />
– timpul mediu de golire a stomacului este de 4 ore;<br />
– prezenţa unor lichide grăbeşte evacuarea;<br />
– mâncarea consumată rece este evacuată mai rapid;<br />
– poziţia culcat pe stânga întârzie evacuarea.<br />
Absobţia medicamentelor la nivelul intestinului subţire<br />
Majoritatea medicamentelor se absorb preponderent la nivelul intestinului subţire. Ulterior, trec<br />
în vena portă, iar apoi la nivelul ficatului unde se transformă, uneori chiar inactivate sau depozitate.<br />
Unele medicamente sunt însă sechestrate la nivelul bilei, o dată cu aceasta vărsându-se în intestin de<br />
unde sunt resorbite străbătând un ciclu entero-hepato-enteric (ex: purgativele antrachinonice).<br />
Absobţia ionilor la nivel intestinal este diferită. Astfel, ionii monovalenţi se absorb mai uşor, în<br />
timp ce cei bivalenţi se absorb mai greu.<br />
Medicamentele existente sub formă de soluţii, suspensii şi emulsii se absorb mai uşor decât cele<br />
existente sub formă de boluri, pilule sau comprimate.<br />
Absobţia medicamentelor poate fi grăbită prin înglobarea lor în soluţii apoase călduţe sau<br />
administrate pe stomacul gol.<br />
Absobţia poate fi întârziată în urma administrării pe stomacul plin sau în urma asocierii lor cu<br />
lapte, substanţe mucilaginoase, substanţe adsorbante sau uleiuri minerale.<br />
Există şi asocieri nepermise cum sunt:<br />
● tetraciclinele cu lapte, când în prezenţa Ca se formează chelaţi insolubili;<br />
● sărurile biliare pot forma cu anumite medicamente produşi insolubili (ex: negamicina şi<br />
kanamicina – absobţia este întârziată).<br />
9
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Mucina este un polizaharid care acoperă mucoasa gastrică şi intestinală sub forma unui strat<br />
subţire care NU influenţează absobţia. În unele cazuri, însă, formează cu medicamentul un compus<br />
greu absorbabil (ex: streptomicina).<br />
O alimentaţie bogată în grăsimi măreşte absobţia intestinală a unor medicamente prin<br />
stimularea secreţiei biliare (ex: griseofulvina).<br />
Stările inflamatorii de la nivelul mucoasei intestinale influenţează absobţia. Respectiv, în prima<br />
fază a acesteia, absobţia poate fi încetinită, iar în cea de-a doua fază, absobţia este mai rapidă şi<br />
neselectivă.<br />
Flora intestinală intervine fie în activarea, fie în inactivarea unor medicamente. Exemple de<br />
activare: ftalilsulfatiazolul, în prezenţa florei intestinale, eliberează sulfatiazolul ce se absoarbe.<br />
Exemple de inactivare: flora intestinală inhibă absobţia vitaminei B12.<br />
Secreţiile intestinului subţire pot avea, de asemenea, un rol activator (ex: trigliceridele din<br />
uleiul de ricin se hidrolizează în prezenţa sucului intestinal rezultând acidul ricin-oleic ce are rol<br />
purgativ).<br />
Absobţia medicamentului depinde în acelaşi timp şi de mărimea particulelor. Cu cât particulele<br />
sunt mai fine cu atât se absorb mai uşor (ex: o suspensie de sulfatiazină cu particule de 1 – 2 µ şi o<br />
alta cu particule de 7 µ; în cazul primei suspensii, concentraţia sangvină este cu 40% mai mare decât<br />
în cazul celei de-a doua).<br />
Medicamentele care NU s-au absorbit la nivelul intestinului subţire îşi pot contiua absobţia<br />
într-o proporţie mai redusă la nivelul colonului şi a rectului.<br />
În cazul administrării orale a medicamentelor trebuie să se ţină seama de ritmul de furajare şi de<br />
momentul zilei.<br />
Exemple: -există medicamente care se administrează înaintea tainului de dimineaţă<br />
(antihelminticele şi hepatoprotectoarele);<br />
(substanţele digestive);<br />
-există medicamente care se administrează înaintea tainurilor în general<br />
-există medicamente care se administrează după tainuri (medicamentele iritante,<br />
antiacide, stimulante ale secreţiei tubului digestiv);<br />
-există medicamente care se administrează între tainuri ( substanţele<br />
antimicrobiene, antitusive, tranchilizante, antialergice).<br />
b) Calea rectală<br />
Avantaje:<br />
– unele medicamente vor produce un efect mai rapid, mai intens şi de durată mai lungă;<br />
10
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
– în urma absorbţiei la acest nivel medicamentul ajunge în venele hemoroidale inferioare<br />
şi de aici în vena cavă inferioară, ocolind ficatul;<br />
– dacă însă medicamentele se introduc profund intrarectal, absobţia se poate face şi prin<br />
venele hemoroidale superioare care au anastomoze cu sistemul port astfel că 50% ajung în ficat.<br />
Dezavantaje:<br />
– medicamentele se absorb numai parţial încât trebuie administrate doze mari (excepţie, la<br />
iepure unde absobţia este mai bună şi doza rectală este mai mică decât doza orală);<br />
sensibilă.<br />
– există medicamente care NU se pot administra pe această cale întrucât mucoasa este<br />
Absobţia medicamentelor în urma administrării pe cale rectală se face într-un interval de timp<br />
variabil, de la 7 la 40 minute.<br />
Modalităţile de administrare rectală:<br />
● supozitoare;<br />
● clisme.<br />
c) Calea respiratorie<br />
Medicamentele administrate la nivelul aparatului respirator pot fi absorbite atât prin mucoasa<br />
nazală, rinofaringiană, bronhică, dar mai ales prin epiteliul alveolei pulmonare (100 m 2 ).<br />
De la nivelul circulaţiei alveolare, medicamentele absorbite ajung în venele pulmonare, apoi în<br />
marea circulaţie, evitându-se bariera hepatică. Efectul lor apare în 20 – 30 secunde, dar, de obicei,<br />
este de scurtă durată.<br />
În urma utilizării medicamentelor la nivelul aparatului respirator se urmăreşte uneori un efect<br />
local, alteori general.<br />
Exemple: -instilaţiile nazale – efect local;<br />
-anestezia prin intubaţie (narcoza generală) – efect general.<br />
d) Calea conjunctivală<br />
Pe aceasta cale, medicamentele se absorb rapid, dar datorită sensibilităţii mucoasei, calea se<br />
preferă pentru tratamenul local.<br />
Se utilizează soluţii, ungvente, pulberi care trebuie să fie sterile, să aibă un pH alcalin şi să fie<br />
izotone cu lacrimile. Izotonizarea se poate face cu ajutorul NaCl, acidului boric şi a tetraboratului de<br />
Na; ex: vaccinarea antipseudopestoasă la păsări se realizează la acest nivel (ridică pragul imunităţii).<br />
e) Calea genito-urinară<br />
11
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Se utilizează, în special, pentru tratamentul afecţiunilor localizate la nivelul aparatului genital şi<br />
urinar. O parte însă din antibioticele administrate intrauterin pot fi absorbite în circulaţia generală.<br />
Modalităţi de administrare:<br />
● la femele se pot face irigaţii vaginale, uterine, aplicări intravaginale, intrauterine sub<br />
formă de ungvente, comprimate, bujiuri, irigaţii ale vezicii urinare;<br />
injecţii).<br />
● la masculi se pot face irigaţii şi aplicări de ungvente.<br />
Spre exemplu, într-o endometrită tratamentul local se asociază cu un tratament general (prin<br />
f) Calea mamară<br />
Se utilizează exclusiv în scopul local pentru tratamentul mamitelor.<br />
Medicamentele se introduc pe canalul papilar şi sinusul mamelonar (iapă, vacă, oaie, capră )<br />
putându-se utiliza soluţii, suspensii, ungvente pe bază de chimioterapice şi antibiotice.<br />
g) Calea cutanată<br />
Se poate vorbi despre o absorbţie a medicamentelor de-a lungul canalelor glandelor sebacee şi<br />
sudoripare, precum şi de-a lungul foliculilor piloşi.<br />
Pătrunderea medicamentelor este îngreunată de stratul protector de grăsime secretat de glandele<br />
sebacee, precum şi de stratul cornificat al epidermei.<br />
Absobţia poate fi mărită prin:<br />
masaj;<br />
aplicarea de căldură locală;<br />
degresarea prealabilă;<br />
înglobarea medicamentului în excipienţi diadermici.<br />
Pătrunderea prin piele poate fi grăbită prin adăugarea de dimetilsulfoxid, ce este un adjuvant<br />
inofensiv ce NU irită pielea.<br />
Leziunile de continuitate ale pielii şi dermatitele duc, de asemenea, la o absorbţie intensificată.<br />
Această situaţie devine periculoasă în unele cazuri de medicamente foarte active (ex: îmbăierile cu<br />
substanţe antiparazitare).<br />
Aplicarea medicamentelor la suprafaţa pielii poate să urmărească două scopuri:<br />
1. un tratament local prin pudrări, pulverizări, pensulaţii sau aplicări de ungvente;<br />
2. un tratament reflex al unor organe care se află localizate sub piele când se utilizează fricţiuni,<br />
comprese reci şi calde, cataplasme.<br />
h) Calea auriculară (a conductului auditiv)<br />
12
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Tratamentele auriculare urmăresc numai un scop local. Se utilizează medicamente sub formă de<br />
soluţii, ungvente şi pulberi, mai ales în cazul otitelor externe şi a râilor auriculare (la câine şi iepure).<br />
2. CĂILE ARTIFICIALE<br />
Se referă la administrarea medicamentelor prin injecţii.<br />
Avantaje:<br />
– efectul se instalează rapid;<br />
– se poate administra o doză precisă pentru că NU se pierde nimic din medicament;<br />
– doza este mai mică decât cea administrată pe cale internă sau externă.<br />
Dezavantaje:<br />
– pericolul provocării unor infecţii, hematoame, şocului medicamentos (î n cazul<br />
administrării prea rapidă sau a unui volum mare de lichid);<br />
– este necesar un instrumentar adecvat, sterilizat.<br />
Se mai numeşte calea parenterală.<br />
Modalităţi de administrare:<br />
● subcutanat;<br />
● intramuscular;<br />
● intravenos;<br />
● intraperitoneal, etc.<br />
DIFUZIUNEA MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM<br />
În organism, medicamentele se distribuie succesiv în 3 compartimente:<br />
● sânge;<br />
● spaţiul interstiţial;<br />
● spaţiul intracelular.<br />
Ca urmare se pot distinge 2 faze:<br />
faza circulaţiei sangvine;<br />
faza de difuziune în ţesuturi.<br />
1. FAZA CIRCULAŢIEI SANGVINE<br />
Cel mai important fenomen care are loc în timpul acestei faze este legarea medicamentelor de<br />
proteinele serice. Din cele aproximativ 35 proteine, cel puţin 15 dintre ele servesc la transportul<br />
medicamentelor. Unele proteine transportă un singur medicament.<br />
13
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Exemple: -transferina transportă Fe;<br />
-transcobalamina transportă vitamina B12;<br />
-transortina transportă substanţele steroide.<br />
Alte proteine sunt vehicule polivalente; ex: albuminele transportă vitamine şi hormoni.<br />
Legăturile dintre medicamente şi proteinele serice pot fi:<br />
– covalente (cele mai puternice);<br />
– ionice;<br />
– Van der Waals (cele mai slabe).<br />
Fiecare medicament are o constantă „K” de legare de proteinele serice în funcţie de<br />
concentraţia sa în sânge.<br />
Atâta timp cât medicamentul este legat de proteinele serice, el NU poate acţiona, ci acţionează<br />
numai după desprinderea de proteine.<br />
NU întreaga cantitate de medicament care ajunge la nivel sangvin este legată de proteinele<br />
plasmatice, ci numai o parte din această cantitate. Astfel, se distinge o fracţiune liberă de medicament<br />
şi o fracţiune legată, dar care eliberează, în mod treptat, medicamentul în stare liberă.<br />
Determinarea nivelului sangvin al unui medicament se referă numai la fracţiunea liberă. Natura<br />
nespecifică a legăturii explică fenomenul de competiţie ce există între medicamente. Astfel, un<br />
medicament „A” poate îndepărta un medicament „B” de pe receptorul proteic, crescând nivelul<br />
sangvin al acestuia din urmă (B). P roblema are şi un aspect negativ; ex: salicilaţii, sulfamidele şi<br />
derivaţii pirazolonului îndepărtează de pe receptorul proteic anticoagulantele şi antidiabeticele<br />
crescând nivelul sangvin al acestora şi determinând hemoragii grave, respectiv, hipoglicemie.<br />
Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice pot avea uneori drept urmare formarea unor<br />
complexe alergogene; ex: penicilina, unele sulfamide, digitalicele.<br />
În unele boli de nutriţie însoţite de hipoproteinemie, scade capacitatea de legare şi ca urmare<br />
unele medicamente care în doze normale sunt puţin inofensive, pot deveni toxice; ex: cardiotonicele<br />
la om.<br />
Capacitatea de legare a proteinelor serice este limitată. Dacă ajung în sânge cantităţi prea mari<br />
de medicament care depăşesc capacitatea de legare, fracţiunea liberă poate deveni toxică.<br />
În timpul fazei de circulaţie sangvină, concentraţiile cele mai mari de medicament se<br />
înregistrează în organele bine vascularizate (suprarenalele, rinichi, cord, ficat, pulmon, SNC), iar<br />
concentraţiile cele mai mici se obţin la nivelul pielii, ţesutului adipos şi al extremităţilor membrelor.<br />
Concentraţia sangvină a unui medicament are o importanţă deosebită atât pentru efectele<br />
terapeutice, cât şi în ceea ce priveşte reacţiile adverse sau efectele toxice.<br />
Ea depinde de următorii factori:<br />
doza;<br />
14
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
calea de administrare;<br />
forma farmaceutică;<br />
capacitatea de filtrare a rinichiului.<br />
Exemple: -în cazul unui medicament ce se administrează pe cale intravenoasă, imediat după<br />
administrare se înregistrează un nivel sangvin maxim care ulterior scade treptat;<br />
-în cazul unui medicament prevăzut iniţial cu o fază de absorbţie, respetiv, cele ce se<br />
administrează per os, per rectum, intramuscular, subcutanat, intraperitoneal, concentraţia sangvină<br />
creşte până la o concentraţie maximă ce marchează un echilibru între absorbţie şi eliminare. Apoi,<br />
deşi absobţia mai continuă, eliminarea devine preponderentă, iar concentraţia sangvină scade.<br />
Determinarea concentraţiei sangvine a unui medicament este necesară atât pentru stabilirea<br />
dozelor, cât şi a intervenţiei de administrare.<br />
În practică se pot distinge:<br />
– o concentraţie sangvină terapeutică;<br />
– o concentraţie sangvină toxică;<br />
– o concentraţie sangvină letală.<br />
Exemplu: aspirina la om: -concentraţia terapeutică = 2 – 10 mg%;<br />
-concentraţia toxică = 10 – 30 mg%;<br />
-concentraţia letală = 50 mg%.<br />
Concentraţia sangvină a unui medicament se defineşte cu ajutorul sufixului „emie”; ex:<br />
sulfamidemie, penicilinemie, etc.<br />
UI/ml.<br />
Concentraţia bacteriostatică minimă a sulfamidelor este de 5 mg, iar a penicilinei de 0.03 – 0.06<br />
Nivelul sangvin şi ritmicitatea administrărilor în cazul administrării per os şi per rectum face ca<br />
dozele astfel calculate să atingă nivelul optim sangvin după circa 2 administrări.<br />
2. FAZA DE DIFUZIUNE ÎN ŢESUTURI<br />
După absorbţie, medicamentele se distribuie în cele trei compartimente hidrice ale organismului<br />
(intravascular, interstiţial, intracelular), compartimente ce sunt separate prin membrane biologice.<br />
Faza de difuziune în ţesuturi cunoaşte mai multe momente:<br />
a. difuziunea prin peretele capilarelor;<br />
b. difuziunea prin barierele organismului;<br />
c. difuziunea prin membrane biologice;<br />
d. distribuţia în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici.<br />
15
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
a. Difuziunea prin peretele capilarelor<br />
Medicamentele difuzează în sânge la nivelul capilarelor ce reprezintă un adevărat ultrafiltru.<br />
Pereţii capilarelor sunt formaţi din celule endoteliale, substanţă fundamentală şi sunt situate pe<br />
o membrană bazală.<br />
funcţie de:<br />
Trecerea medicamentului se realizează prin mecanisme cunoscute, viteza de difuziune fiind în<br />
numărul capilarelor;<br />
diametru capilarelor;<br />
capilarelor în circa 2 minute).<br />
însuşirile fizico-chimice ale medicamentului (ex: iodul difuzează la nivelul<br />
b. Difuziunea prin barierele organismului<br />
Barierele organismului sunt reprezentate, în principal, de către:<br />
● bariera hematoencefalică;<br />
● bariera placentară.<br />
Bariera hematoencefalică este formată din celulele gliale cu rol în protecţia, susţinerea şi<br />
nutriţia neuronilor. Aceste celule gliale permit trecerea medicamentelor liposolubile şi a celor<br />
neionizate.<br />
Bariera placentară<br />
Placenta are roluri multiple:<br />
asigură schimburile nutritive şi respiratorii între mamă şi făt;<br />
protejează fătul de acţiunea factorilor fizici;<br />
are rol de glandă endocrină;<br />
are rol de depozit pentru vitamine.<br />
Faţă de microorganisme, medicamentele şi substanţele imunizante, placenta este o barieră mult<br />
mai puţin severă. Reţine şi NU lasă să treacă în circulaţia fetală, alcaloizii (pilocarpina, morfina,<br />
ezerina, etc.).<br />
Sulfamidele circulă bine la nivelul placentei. Streptomicina ajunge în circulaţia fetală în procent<br />
de 50% din cea din circulaţia mamei.<br />
Penicilina, cloramfenicolul şi tetraciclinele trec prin placentă în concentraţie terapeutică, în<br />
general, mai puţin la bovine şi suine.<br />
Pe măsura avansării gestaţiei, placenta se subţiază, suprafaţa ei se măreşte şi, în acest mod,<br />
circulaţia medicamentelor se uşurează spre făt.<br />
16
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
c. Difuziunea prin membrane biologice<br />
Majoritatea medicamentelor pot să difuzeze intracelular, dar în cantităţi mici; ex: dacă se<br />
notează cu 1 concentraţia în sânge a unui medicament, în spaţiul interstiţial ea NU depăşeşte ¼, iar<br />
intracelular NU depăşeşte 1/15.<br />
biologice;<br />
Difuziunea se face prin mecanisme:<br />
● specifice;<br />
● nespecifice.<br />
Mecanisme nespecifice:<br />
difuziunea simplă prin cimentul intercelular;<br />
picnoza şi fagocitoza;<br />
difuziunea simplă a moleculelor liposolubile prin straturile lipidice din membranele<br />
filtrarea osmotică conform gradientului de concentraţie;<br />
filtrarea prin pori conform gradientului de concentraţie. Porii membranei au un<br />
diametru de 4 A o şi NU lasă să treacă moleculele medicamentoase cu un lanţ mai mare de 3 atomi de<br />
carbon (C). Excepţie, fac membranele glomerulilor şi tubilor renali ce au pori cu diametru de 40 A o<br />
prin care trec moleculele mari, dar NU cele proteice. Datorită acestui fapt, cât timp sunt legate de<br />
proteinele plasmatice, medicamentele NU se pot elimina pe cale renală;<br />
transportul mediat cu ajutorul unor transportori („cără uşi”; se mai numesc şi<br />
substanţe „carrier” care leagă medicamentele şi posedă o anumită structură chimică) care sunt<br />
enzime cu următoarele roluri:<br />
– formează cu medicamentul un complex;<br />
– traversează membranele biologice;<br />
– eliberează medicamentul şi se reîntorc la locul de unde au plecat. Dezavantajul<br />
este că sistemul devine repede saturat şi ineficient.<br />
Transportul cu ajutorul acestor substanţe are două variante:<br />
1. transport activ, cu consum de energie metabolică şi împotriva gradientului de concentraţie;<br />
2. transportul facilitat, fără consum de energie şi NU împotriva gradientului de concentraţie.<br />
Moleculele hidrofobe difuzează simplu prin membranele lipidice, iar cele hidrofile prin canalele<br />
formate de moleculele proteice.<br />
d. Distribuirea în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici<br />
Gradul sau volumul aparent de distribuire a unui medicament în organism este o constantă care<br />
se poate calcula matematic după formula:<br />
17
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Vo = doza administrată (mg/kg) x 100, unde Vo – volumul aparent<br />
concentraţia plasmatică (mg/ml)<br />
Cu cât concentraţia plasmatică este mai mică cu atât valoarea lui Vo este mai mare şi<br />
medicamentul se distribuie mai mult în organism.<br />
Există substanţe care se distribuie uniform în toate ţesuturile; ex: alcoolul are Vo = 60 – 70%.<br />
Substanţele care rămân în sânge au volum de distribuţie mic; ex: dextranii.<br />
Volumul de distribuţie se răsfrânge şi asupra vitezei de eliminare. Astfel medicamentele care se<br />
distribuie mai mult, se elimină mai lent.<br />
Din punct de vedere al difuziunii medicamentelor există 2 clasificări:<br />
I. După compartimentul hidric în care se distribuie:<br />
● substanţe care NU părăsesc patul vascular;<br />
● substanţe care difuzează în spaţiul interstiţial, dar NU ajung intracelular.<br />
II. După uniformitatea cu care se distribuie:<br />
● medicamente ce se distribuie uniform în toate ţesuturile;<br />
● medicamente ce se distribuie selectiv în anumite ţesuturi.<br />
Ca şi în sânge, în ţesuturi medicamentele se fixează reversibil de structuri proteice sau<br />
lipoproteice. Aceasta se explică astăzi prin teoria modernă a farmacoreceptorilor. Aceştia sunt<br />
compuşi chimici situaţi pe suprafaţa sau în interiorul celulelor care au rolul de a fixa medicamentul şi<br />
de a elabora răspunsul. Din această interacţiune rezultă un complex substanţă – receptor, care în<br />
majoritatea cazurilor răspunde de efectul farmacodinamic al medicamentului. Legăturile dintre<br />
substanţă şi receptor sunt aceleaşi ca şi în faza de circulaţie sangvină, dar se întâlnesc cu o frecvenţă<br />
mult mai mare legăturile Van der Waals.<br />
Intensitatea efectului este în funcţie de numărul receptorilor ocupaţi sau de viteza cu care se<br />
formează complexul substanţă – receptor.<br />
Clasificarea farmacoreceptorilor<br />
Există receptori:<br />
● de membrană:<br />
receptori simpli;<br />
canale ionice;<br />
receptori cuplaţi cu proteina G;<br />
● receptori intracelulari.<br />
Receptorii simpli de membrană se caracterizează prin aceea că secvenţa lor extracelulară este<br />
hidrofobă, iar secvenţa intracelulară este capabilă de reacţii de fosforilare.<br />
18
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Canalele ionice se compun din subunităţi notate cu literele alfabetului grecesc. Au o parte<br />
citosolică, mai îngustă decât partea extracelulară.<br />
Exemple: -receptorul pentru nicotină;<br />
-receptorii γ pentru acidul γ-aminobutiric;<br />
-receptorii pentru glicină.<br />
Receptorii cuplaţi cu proteina G se compun din 3 domenii extracelulare, 7 domenii<br />
transmembranare şi 3 domenii intracelulare.<br />
Receptorii intracelulari sunt mai greu de studiat deşi structura lor genetică este mai bine<br />
definită decât cea a receptorilor de membrană. Până în prezent se cunosc lucruri sigure despre<br />
receptorii pentru hormonii tiroidieni şi receptori pentru hormonii cu structură steroidică.<br />
În urma cuplării medicamentului cu farmacoreceptorul său specific se produc modificări<br />
metabolice la nivelul membranei celulare şi/sau la nivelul organitelor celulare. Ca urmare, se schimbă<br />
permeabilitatea membranei şi chiar compoziţia chimică a celulei. Treptat, aceste modificări celulare<br />
sau extracelulare îşi găsesc răspuns clinic prin intensificarea sau inhibarea unei funcţii fiziologice.<br />
EVAZIA MEDICAMENTULUI<br />
Acest fenomen cuprinde două momente:<br />
metabolizarea medicamentului;<br />
eliminarea din organism a medicamentului.<br />
METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR<br />
Încă din momentul absorbţiei lor şi până la eliminarea din organism, medicamentele suferă o<br />
serie de transformări structurale cuprinse sub denumirea de metabolizarea sau biotransformarea<br />
medicamentelor.<br />
Aceste noţiuni NU sunt sinonime cu descompunerea medicamentelor pentru că un medicament<br />
poate fi transformat d.p.d.v. chimic într-un produs mai complicat.<br />
De asemenea, noţiunile NU sunt sinonime cu inactivarea medicamentelor, deoarece un<br />
medicament poate suferi în organism, iniţial, o inactivare şi după aceea o activare.<br />
Clasificarea medicamentelor d.p.d.v. al metabolizării lor<br />
19
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
În funcţie de activitatea metaboliţilor lor, medicamentele se clasifică în 4 grupe:<br />
I. medicamente ce NU suferă transformări în organism, fiind eliminate ca atare; ex: eterul,<br />
stricnina, penicilina.<br />
II. medicamente ce sunt transformate iniţial în metaboliţi activi şi, ulterior, în metaboliţi<br />
inactivi; ex: fenacetina se transformă în paracetamol, diazepamul în oxazepam, codeina în morfină,<br />
iar uleiul de ricin în acid ricin-oleic.<br />
Cunoscându-se metaboliţii activi ai unor medicamente s-a trecut la prepararea acestora prin<br />
sinteză şi la introducerea lor în terapeutică.<br />
III. medicamente ai căror metaboliţi sunt inactivi; ex: barbituricele.<br />
IV. medicamente ai căror metaboliţi au altă acţiune; ex: fenilbutazona este cunoscută pentru<br />
efectul său antiinflamator; unul dintre metaboliţii săi se numeşte fenilbutilfenazonă şi are efect<br />
uricozuric (eliminarea acidului uric şi a uraţilor – acţiune antigutoasă).<br />
Locul metabolizării<br />
Metabolizarea are loc la niveluri diferite:<br />
● la locul de administrare: sânge, ţesuturi;<br />
● în organele de eliminare;<br />
● se transformă în ficat (majoritatea).<br />
Exemple: -la locul de administrare: uleiul de ricin şi bicarbonat de Na;<br />
antiseptic şi diuretic.<br />
-în sânge: procaina şi aspirina;<br />
-în organele de eliminare: în rinichi, urotropina se transformă în urotropină cu efect<br />
Majoritatea biotransformărilor sunt catalizate de către enzimele microsomale (reductaze,<br />
esteraze, sintetaze, oxidaze) ce sunt foarte active la nivelul ficatului, rinichiului şi creierului.<br />
Similar se metabolizează şi unele substanţe toxice. Tulburările funcţionale şi lezionale ale<br />
organelor de metabolizare pot duce la intoxicăţii medicamentoase; ex: în hepatita şi în ciroza hepatică,<br />
capacitatea oxidativă a ficatului este redusă la 40 – 50%.<br />
Grăbirea şi încetinirea metabolizării se poate obţine prin activarea sau inhibarea<br />
sistemelor enzimatice care participă la metabolizare.<br />
Grăbirea metabolizării<br />
O serie de medicamente administrate o dată sau de mai multe ori determină o creştere<br />
însemnată a enzimelor metabolizante, mai ales la nivelul ficatului. La nivelul ficatului se observă o<br />
creştere în volum şi o modificare electronomicroscopică la nivelul reticulului endoplasmatic (RE) al<br />
hepatocitelor, fenomenul purtând denumirea de inducţie enzimatică, astfel enzimele provoacă o<br />
descompunere mai rapidă a medicamentului care a produs inducţia, dar şi a altor substanţe.<br />
Exemple: -alcoolul etilic determină o metabolizare mai intensă a pentobarbitalului;<br />
20
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-prednisonul grăbeşte metabolizarea fenilbutazonei.<br />
Există foarte multe medicamente ce produc inducţie enzimatică; ex: la şobolan, astfel de<br />
medicamente sunt substanţele hipnotice, sedative, narcotice, excitante centrale, tranchilizante,<br />
analgezice, antihistaminice, hormonii steroizi.<br />
Încetinirea metabolizării se poate obţine cu ajutorul unor substanţe ce au efect inhibitor; ex:<br />
hormonii gestageni diminuă biotransformarea tranchilizantelor fenotiazinice (romtiazin). Astfel se<br />
poate obţine o intensificare a efectului substanţei ce poate merge până la apariţia efectelor adverse.<br />
Fazele şi tipurile de transformări suferite de medicamente în organism<br />
Transformările se produc în 2 faze:<br />
I. în prima fază au loc transformări (procese) de oxidare, reducere, hidroliză;<br />
II. a doua fază are 2 etape:<br />
● în prima etapă acţionează oxidazele, reductazele şi hidrolazele determinând apariţia în<br />
compoziţia chimică a medicamentului a unor grupări hidrofile care realizează în cea de-a doua etapă<br />
conjugări cu acidul glucuronic, glutamina, glicina, grupul sulfat. Toate acestea duc la formarea de<br />
compuşi hidrosolubili, uşor de eliminat.<br />
histamină, etc.<br />
● în a doua etapă au loc:<br />
glucuronoconjugări, întâlnite la substanţe ca: fenolul, camforul, acidul salicilic;<br />
glicocoloconjugări, întâlnite în cazul benzoaţilor;<br />
sulfoconjugări, întâlnite în cazul derivaţilor fenolici şi a alcoolilor;<br />
acetilări, întâlnite la sulfamide, aminofenazină;<br />
metilări, întâlnite la acidul nicotinic, nicotinamidă, adrenalină, noradrenalină,<br />
ELIMINAREA MEDICAMENTELOR DIN ORGANISM<br />
Este ultima etapă din ciclul biologic al medicamentelor. De ea depinde în mare măsură durata<br />
efectului respectivului medicament.<br />
Eliminarea unui medicament din organism poate fi caracterizată prin indicele biologic de<br />
înjumătăţire sau semiviaţă biologică (T50).<br />
Acest indice exprimă timpul care trece de la administrarea medicamentului până ce s-a eliminat<br />
jumătate din doza administrată şi poate avea o durată de la câteva minute la câţiva ani.<br />
Se calculează după formula:<br />
T<br />
( t t ) log<br />
1 2 2<br />
50 unde, y1 = concentraţia medicamentului în sânge în momentul t1;<br />
log y1<br />
log y2<br />
21
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
sânge.<br />
T50 depinde de mai mulţi factori:<br />
specia:<br />
y2 = concentraţia medicamentului în momentul t2;<br />
t1 – t2 = intervalul de timp, în minute între cele două recoltări de<br />
– T50 la om este mai mare decât la animalele de laborator;<br />
– T50 pentru hexobarbital este la om 360 minute, la câine 259 minute, la şobolan 140<br />
minute, la iepure 61 minute, iar la şoarece, 18 minute.<br />
calea de administrare:<br />
– T50 este mai scurt în cazul administrării i.v. şi mai lung în cazul administrării per os;<br />
– în cazul suzotilului, T50 în cazul administrării i.v. este de 4 – 6 ore, iar în cazul<br />
administrării per os de 16 – 17 ore.<br />
eliminare.<br />
vârsta:<br />
– este în strânsă legătură cu starea de funcţionare a organelor de eliminare.<br />
Un alt aspect legat de eliminarea medicamentelor este posibilitatea de a trata organul de<br />
Exemple: -proprietatea unor antibiotice de a se elimina netransformate prin rinichi având<br />
importanţă în tratarea infecţiilor urinare (penicilina, tetraciclinele, cloramfenicolul);<br />
stimulând secreţia acestora.<br />
-proprietatea uleiurilor eterice şi a unor săruri de a se elimina prin glandele bronşice<br />
Eliminarea medicamentelor pe la nivel renal<br />
Cel mai important organ de excreţie este rinichiul (90%); în urină se realizează concentraţii<br />
crescute; ex: la penicilină, concentraţia în urină este de 50 – 100 ori mai mare decât în sânge.<br />
Eliminarea renală poate avea 2 mecanisme:<br />
● prin filtrare glomerulară;<br />
● prin secreţie tubulară.<br />
Penicilina se elimină 80% prin secreţie tubulară şi 20% prin filtrare glomerulară, viteza<br />
eliminării fiind de ordinul minutelor, orelor sau lunilor. Ea depinde de modul cum se distribuie<br />
medicamentul în organism şi de mecanismele de eliminare renală.<br />
La om, s-a calculat T50 = 24 zile, pentru medicamentele ce se distribuie uniform în toate<br />
compartimentele organismului şi suferă o reabsorbţie intensă la nivelul rinichiului.<br />
Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului, dar NU se resorb şi se<br />
elimină prin filtrare glomerulară au T50 = 4 ore.<br />
22
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului, dar NU se resorb şi se<br />
elimină prin secreţie tubulară au T50 = 50 – 60 minute.<br />
minute.<br />
Substanţele ce NU pătrund intracelular şi care se elimină prin secreţie tubulară au T50 = 15<br />
Rinichiul trebuie să fie într-o stare bună de funcţionare pentru a-şi îndeplini misiunea de organ<br />
de eliminare.<br />
În medicina umană, la pacienţii cu afecţiuni renale care ar putea influenţa eliminarea unor<br />
medicamente ce urmează a fi administrate se face testul numit clearence-ul renal pentru creatinină.<br />
Acesta se mai numeşte şi puterea de eliminare a rinichiului. El exprimă câţi mililitri sânge purifică<br />
rinichii în decurs de 1 minut. Pentru aceasta trebuie determinată cantitatea de creatinină din sânge şi<br />
urină; ex: valoarea de 25 ml/minut exprimă o insuficienţă renală.<br />
U V<br />
clearence unde, U – concentraţia de creatinină din urină;<br />
S<br />
V – volumul de urină excretat/minut;<br />
S – concentraţia creatininei din sânge.<br />
Multe medicamente sunt nefrotoxice; ex: sărurile de Hg sau uleiul de terebentină provoacă<br />
inflamaţia epiteliului tubular şi necroza acestuia.<br />
Sulfamidele au şi ele potenţial nefrotoxic deoarece metabolitul acetilat cristalizează în rinichi şi<br />
poate provoca blocaj renal; din acest motiv se alcalinizează urina prin administrarea per os de<br />
bicarbonat de Na.<br />
În intoxicăţiile medicamentoase se grăbeşte eliminarea renală prin administrarea de diuretice şi<br />
alcalinizarea urinei.<br />
Eliminarea medicamentelor pe la nivelul tubului digestiv<br />
Medicamentele se elimină, în primul rând, prin salivă (halogenurile – cloruri, ioduri, bromuri).<br />
Sărurile metalelor grele pot provoca apariţia unor stomatite. Alcaloizii se elimină tot pe la acest nivel.<br />
Pe acest principiu se bazează proba dopping la caii de curse, constând în eliminare unor alcaloizi cu<br />
ajutorul cărora se stimulează în mod fraudulos capacitatea sportivă a animalelor.<br />
Prin stomac se elimină similar halogenurile şi unii alcaloizi. Caracteristici: unele medicamente<br />
care se elimină prin bilă suferă un ciclu entero-hepatic-enteric; ex: unii alcaloizi, cloramfenicolul,<br />
tetraciclinele, unii silicilaţi.<br />
Pe la nivelul intestinului gros se elimină substanţele purgative şi sărurile de Ca. Prin fecale se<br />
pot elimina medicamentele insolubile, neabsorbabile (că rbunele medicinal, sărurile de bismut) şi<br />
unele solubile, neabsorbabile (MgSO4, streptomicina).<br />
23
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Eliminarea medicamentelor pe la nivel pulmonar<br />
Pe la acest nivel se elimină medicamente sub formă gazoasă sau volatilă care stimulează în mod<br />
reflex respiraţia (alcoolul, eterul, uleiurile eterice).<br />
Prin glandele bronşice se elimină unele medicamente cum sunt bicarbonatul de Na sau<br />
benzoatul de Na ce stimulează în acelaşi timp secreţia glandelor bronşice.<br />
Eliminarea medicamentelor pe la nivelul pielii şi a glandelor<br />
existente în piele<br />
Se elimină unele medicamente ce pot provoca dermatite sau dermatoze exsudative sau<br />
exfoliative; ex: iodurile, unele săruri de Hg, Pb, As.<br />
Pe la nivelul glandei mamare, respectiv, prin lapte se elimină alcoolul, alcaloizii, antibioticele,<br />
aspirina, derivaţii salicilici, barbituricele, cafeina, ionii de Ca, cloralhidratul, estrogenii, iodurile,<br />
sulfamidele şi vitaminele.<br />
Unele medicamente pot transmite mirosul lor neplăcut laptelui (ex: camforul, uleiul de<br />
terebentină).<br />
Laptele care conţine antibiotice şi sulfamide NU mai coagulează (NU se pot fabrica lactate<br />
acide şi brânzeturi fermentate).<br />
În urma administrării intramamare, medicamentele se elimină în 1 – 3 zile, atunci când sunt sub<br />
formă de soluţii, în 1 – 14 zile când sunt sub formă de soluţii uleioase şi în 1 – 12 zile când sunt sub<br />
formă de ungvente.<br />
În urma administrării parenterale, obişnuit NU se elimină în circa 3 zile. În unele afecţiuni<br />
mamare, eliminarea este prelungită.<br />
În urma administrării intramusculare, nivelul maxim sangvin se percepe de la 4 – 6 ore, iar<br />
medicamentul se elimină în 24 – 48 ore.<br />
Legislaţia ţării prevede un timp de aşteptare pentru carne şi lapte de 14 zile, iar pentru ouă de<br />
7 zile în cazul administrării antibioticelor.<br />
Exemple: -5 zile pentru hormonii estrogeni;<br />
-25 zile pentru rafoxanid;<br />
-7 zile pentru nilverm (pentru carne) şi 2 zile (pentru lapte).<br />
24
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
DOZA MEDICAMENTOASĂ<br />
Doza medicamentoasă este cantitatea de medicament cu ajutorul căreia se obţine un efect<br />
farmacodinamic dorit.<br />
Clasificarea dozelor:<br />
după efect;<br />
după cantitate;<br />
după orar;<br />
după unitatea de animal.<br />
I. După efect:<br />
● doza terapeutică (doza eficace sau doza utilă);<br />
● doza toxică;<br />
● doza letală.<br />
Doza terapeutică se notează cu DE25 (minimă), DE50 (medie) sau DE100 (maximă).<br />
Doza toxică este doza care produce semne de intoxicaţie la o anumită specie; se notează cu<br />
DT25, DT50 sau DT100.<br />
Doza letală este doza ce produce moartea la o anumită specie de animale; se notează DL25,<br />
DL50 sau DL100 (absolută).<br />
Intervalul dintre doza eficace minimă şi maximă se numeşte zonă maneabilă.<br />
II. După cantitate:<br />
● doza de atac;<br />
● doza de întreţinere;<br />
● doza de depozit.<br />
Doza de atac se utilizează, de obicei, la începutul tratamentelor în cazul sulfamidelor şi<br />
antibioticelor cu scopul de a realiza în timp scurt concentraţii terapeutice mari (mult peste<br />
concentraţia optimă).<br />
Doza de întreţinere este o doză terapeutică medie prin care se urmăreşte menţinerea unor<br />
concentraţii mult peste concentraţia optimă.<br />
25
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Doza de depozit este utilizată în stări cronice şi subacute şi urmăreşte realizarea unor<br />
concentraţii sangvine la limită, dar eficiente un timp îndelungat. Aceasta se realizează cu ajutorul<br />
medicamentelor retard care au absorbţie şi eliminare lentă.<br />
III. După orar:<br />
● doza „pro dosi”;<br />
● doza „pro die”;<br />
● doza „pro cura”.<br />
Doza „pro dosi” reprezintă cantitatea de medicament care se utilizează la o singură<br />
administrare.<br />
Doza „pro die” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează pe zi. Dacă într-o zi<br />
se face o singură administrare, doza „pro dosi” corespunde cu doza „pro die”.<br />
Doza „pro cura” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează în cursul unui<br />
ciclu de tratament; când întregul tratament constă dintr-o singură administrare se vorbeşte despre o<br />
administrare unică.<br />
IV. După unitatea de animal:<br />
● doza per animal;<br />
● doza per kilocorp;<br />
● doza per m 2 suprafaţă corporală.<br />
Doza per animal se utilizează în cazul unor medicamente mai puţin toxice. În domeniul<br />
farmacografiei (arta de a scrie reţete) se lucrează cu 4 categorii de animale:<br />
animale mari (cabaline, taurine);<br />
animale mijlocii (ovine, caprine şi suine – peste 20 kg);<br />
animale mici (carnivore, purcei, animale de blană);<br />
păsările.<br />
Doza per kilocorp se utilizează în cazul medicamentelor active.<br />
Doza per m 2 suprafaţa corporală se utilizează în cazul medicamentelor active şi foarte active;<br />
ex: digoxinul la câine (cardiotonic) 0.22 mg/m 2 suprafaţă corporală.<br />
Indicele terapeutic<br />
DL<br />
I t <br />
DE<br />
50<br />
50<br />
26
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Se mai numeşte şi indice de siguranţă şi arată de câte ori este mai mare doza letală comparativ<br />
cu doza eficace. El exprimă toxicitatea unui medicament; cu cât acest indice este mai mare cu atât<br />
toxicitatea este mai mică.<br />
It este minim 10; în cazul sulfamidelor It = 20 – 400.<br />
Relaţia doză – efect<br />
Teoretic, efectul unui medicament trebuie să crească proporţional cu doza. În fapt însă aceste<br />
relaţii prezintă 3 aspecte:<br />
1. efectul creşte proporţional cu doza, medicamentul acţionând prin mecanisme fizice;<br />
2. efectul creşte disproporţional cu doza, medicamentul acţionând prin mecanisme chimice,<br />
enzimatice şi prin fixarea pe farmacoreceptorii specifici;<br />
3. efectul creşte disproporţional cu doza în sensul că multiplicarea de câteva ori a dozei NU<br />
produce decât un efect slab, apoi efectul creşte puternic şi din nou se reduce (curba Trevan).<br />
Factorii care influenţează doza<br />
Există unele medicamente pentru care farmacologii şi medicii au acceptat o doză fixă; ex: doza<br />
pentru stricnină este de 0.1 mg/kg indiferent de specie.<br />
Pentru majoritatea medicamentelor, doza terapeutică are un interval mai larg şi medicul este<br />
acela care alege doza potrivită în funcţie de situaţie.<br />
În principiu, medicul va alege o doză care se situează la jumătatea intervalului recomandat; ex:<br />
doza în cazul tetraciclinelor este de 0.02 – 0.05 g/kg/zi; medicul va alege însă doza de 0.035 g/kg/zi,<br />
dacă NU intervin factori care să-l facă să ridice sau să coboare doza.<br />
Există mai mulţi factori de care depinde stabilirea dozei:<br />
# Specia:<br />
Dozele per kg corp la animalele de talie mică sunt mai mari decât dozele pentru kg corp la<br />
animalele de talie mare, deoarece animalele mici au un metabolism mai activ şi descompun, respectiv,<br />
elimină mai repede medicamentele.<br />
Se pot administra doze mai mari per kg corp decât la animalele mari, dar cele mai mari doze per<br />
kg corp se administrează la păsări.<br />
Se consideră că există un sistem de indicatori:<br />
dacă la un cal de 400 kg se doza 1, la o vacă de 400 kg doza este 1 – 1.5;<br />
la o oaie ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/5 – 1/6;<br />
la porc ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/6 – 1/8;<br />
câinele ce reprezintă 1/40 din greutatea calului doza este de 1/8 – 1/16;<br />
pisică ce reprezintă 1/200 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/32;<br />
27
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
pasărea ce reprezintă 1/400 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/40.<br />
Aceşti indicatori NU sunt valabili în toate cazurile. Astfel există specii foarte sensibile la<br />
anumite medicamente, după cum există şi specii rezistente.<br />
Specii sensibile:<br />
bovinele la preparatele mercuriale;<br />
cabalinele la fenotiazină şi procaină, deoarece dispun de un echipament enzimatic<br />
mai sărac pentru descompunerea acestor substanţe;<br />
acetilare;<br />
câinii şi vulpile la sulfamide, deoarece NU au capacitatea de a le descompune prin<br />
pisicile sunt foarte sensibile la fenol şi aspirină deoarece NU au enzima glucuronil-<br />
transferaza cu care se conjugă aceste substanţe.<br />
Specii rezistente:<br />
calul şi câinele necesită doze mari de fenilbutazonă pentru că descompunerea<br />
acestor substanţe este de 150 ori mai rapidă la acestea în comparaţie cu omul;<br />
rumegătoarele sunt rezistente la administrarea de atropină pentru că o descompun în<br />
prestomace, dar sunt sensibile la administrarea ei parenterală;<br />
iepurii sunt rezistenţi la atropină pentru că dispun de un metabolism mai bogat în<br />
enzima tropinesteraza; ei suportă doze mari de digitalice întrucât acestea se fixează într-o proporţie<br />
mare de proteinele serice;<br />
şobolanii suportă doze de digoxin de 100 ori mai mari decât cele de la om<br />
presupunând o insensibilitate a farmacoreceptorilor şi o eliminare mult mai rapidă.<br />
# Vârsta:<br />
În general, doza per kg corp la tineret poate fi ceva mai mare decât la animalele adulte, iar la<br />
cele bătrâne scade.<br />
rapidă.<br />
Tineretul are un metabolism mai intens, astfel încât descompunerea medicamentelor este mai<br />
Excepţie, în medicina umană, se constată o sensibilitate crescută a copiilor faţă de deprimantele<br />
sistemului nervos şi faţă de cloramfenicol datorită acţiunii diminuate a glucuronil-transferazei.<br />
La animalele bătrâne, doza trebuie diminuată, din cauza modificărilor degenerative ale<br />
organelor şi deficienţelor de metabolizare şi eliminare.<br />
# Starea fiziologică:<br />
La femelele gestante se reduce doza per kg corp cu 5 – 10% faţă de femelele negestante. Se<br />
administrează doze mici sau se evită administrarea următoarelor medicamente:<br />
– parasimpaticomimetice;<br />
– purgative drastice;<br />
28
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
– ocitocice;<br />
– narcotice;<br />
– tranhilizante.<br />
La femelele în lactaţie, dozele sunt cele uzuale, dar se evită administrarea unor medicamente<br />
care imprimă gust şi miros neplăcut laptelui. La nevoie, se amână tratamentul cu substanţe care<br />
necesită perioadă de aşteptare pentru lapte (circa 7 zile).<br />
# Starea de întreţinere:<br />
La animalele cahectice, slabe, carenţate, surmenate sau prost întreţinute, doza per kg corp<br />
trebuie redusă comparativ cu un animal în stare bună de întreţinere. Se poate recurge la fracţionarea<br />
dozelor normale.<br />
Prin înfometare se reduce acţiunea enzimelor microzomale hepatice, iar organismul devine mai<br />
sensibil la medicamente.<br />
La animalele obeze se reduce doza pentru că depozitul de grăsime reprezintă un balast ce NU<br />
intervine în circuitul farmacologic al medicamentelor.<br />
# Sexul:<br />
În general, doza per kg corp la femele NU diferă faţă de cea de la masculi. Adesea diferă însă<br />
doza per animal datorită diferenţei de greutate între cele două sexe. Există însă unele medicamente a<br />
căror metabolizare şi eliminare se interferează cu echipamentul hormonal al individului (doza este<br />
diferită).<br />
La şobolan, masculii sunt mai rezistenţi, de aceea se administrează doze mai mari pentru că<br />
enzimele microsomale hepatice sunt mai active la mascul decât la femelă favorizând descompunerea<br />
şi eliminarea mai rapidă a medicamentelor.<br />
# Evoluţia afecţiuniilor:<br />
Influenţează în mod hotărâtor nivelul dozei. Astfel în afecţiunile acute se utilizează doze mari<br />
ce se administrează la intervale scurte. În afecţiunile subacute şi cronice se administrează doze mici la<br />
intervale mai lungi de timp.<br />
# Calea de administrare:<br />
Cele mai mari doze se utilizează în cazul administrării per os şi per rectum. Pe căile parenterale,<br />
dozele utilizate se reduc.<br />
# Repetarea şi asocierea medicamentelor:<br />
Dacă se repetă adminsitrarea unui medicament şi se constată fenomenul de cumulare, doza<br />
utilizată se va diminua.<br />
Dacă se constată fenomenul de toleranţă, doza va fi crescută.<br />
Dacă se constată fenomenul de intoleranţă, administrarea dozei se va întrerupe.<br />
29
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Dacă medicamentul se asociază cu un altul cu efect asemănător, doza utilizată se va reduce în<br />
funcţie de gradul de sinergism.<br />
# Temperatura ambiantă:<br />
Dacă temperatura ambiantă depăşeşte o anumită limită se constată o scădere a proceselor<br />
metabolice, o biotransformare încetinită a medicamentelor, un efect mai intens şi de durată mai lungă.<br />
Datorită acestui fapt, doza trebuie scăzută.<br />
# Stresul:<br />
În condiţii de stres creşte nivelul de adrenalină şi se produce o eliminare mai lentă a<br />
medicamentelor. Vasoconstricţia şi hiperventilaţia pulmonară influenţează distribuţia medicamentului<br />
în organism şi datorită acestui fapt doza se va reduce.<br />
# Individul:<br />
Doza este determinată de starea funcţională a organelor interne şi, în primul rând, a organelor<br />
care metabolizează sau elimină medicamentele (ficatul, rinichii, sistemul nervos, glandele endocrine).<br />
În medicina umană, o parte dintre aceste diferenţe individuale sunt explicate prin deficienţe de ordin<br />
genetic.<br />
Exemple: -prezenţa unei colinesteraze atipice;<br />
dezalchilare.<br />
-deficienţe ale sistemului enzimatic ce răspunde de glucuronoconjugare sau<br />
Factorul individual duce la apariţia unor diferenţe privind efectul medicamentului. Acest<br />
fenomen poate fi reprezentat prin curba lui Gaus, conform căreia o parte din indivizi vor reacţiona<br />
prin efect mediu. O altă parte vor reacţiona prin efect mediu ± 2; altă parte printr-un efect slab, alţii<br />
prin efect puternic.<br />
30
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
EFECTELE MEDICAMENTELOR<br />
Tipuri de acţiune a medicamentelor<br />
1. acţiune cauzală/simptomatică/patogenică/substitutivă;<br />
2. acţiune primară/secundară;<br />
3. acţiune generală/locală;<br />
4. acţiune directă/indirectă.<br />
Acţiunea cauzală (etiotropă) se întâlneşte când medicamentul acţionează asupra cauzei bolii.<br />
Exemple: -sulfamidele şi antibioticele posedă acţiune antimicrobiană;<br />
-substanţele antiparazitare posedă acţiune asupra helminţilor şi a paraziţilor externi.<br />
Acţiunea simptomatică se întâlneşte la medicamentele care prezintă acţiuni pentru combaterea<br />
simptomelor unei boli.<br />
Exemple: -substanţele antitusive;<br />
-substanţele antifebrile;<br />
-substanţele analgezice (combat durerea);<br />
-substanţele antiinflamatorii.<br />
Acţiunea patogenetică: atunci când un medicament acţionează asupra mecanismului de<br />
producere al unei boli.<br />
Exemple: -substanţele antihistaminice acţionează prin blocarea receptorilor histaminergici şi în<br />
acest fel împiedică acţiunea histaminei ce se produce în organism în diverse afecţiuni;<br />
insuficienţei cardiace;<br />
-substanţele cardiotonice ce se grefează pe miocard şi îl stimulează în cazul<br />
-substanţele vasoconstrictoare.<br />
Acţiunea substitutivă: când mediamentul înlocuieşte o substanţă biologică care în mod<br />
obişnuit este deficitară în organism; ex: terapia cu Fe, Ca, vitamine, enzime, hormoni.<br />
Acţiunea primară, acţiune prin care se justifică utilizarea unui medicament.<br />
Exemple: -acţiunea primară a streptomicinei este cea antimicrobiană;<br />
-adrenalina produce tahicardie şi vasoconstricţie;<br />
-aspirina are acţiune antifebrilă, analgezică, antiinflamatoare şi antireumatică.<br />
Un medicament poate avea una sau mai multe acţiuni secundare, ce pot fi:<br />
a. acţiuni utile d.p.d.v. teraputic; ex: efectul hipotensiv şi sedativ al substanţelor<br />
antihistaminice;<br />
b. acţiune indiferentă; ex: uscăciunea gurii în cazul utilizării atropinei;<br />
31
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
c. acţiune dăunătoare; ex: streptomicina poate da reacţii alergice la bovine, stări de şoc,<br />
tulburări acustice sau vestibulare la om.<br />
Conform OMS, reacţiile adverse sunt reacţii dăunătoare, nedorite care apar în cazul<br />
administrării unor doze normale; ex: vomă, colici, modificări ale sângelui, fenomene alergice,<br />
tulburări nervoase. Cu studiul lor se ocupă o ramură a farmacologiei numită farmacovigilenţa.<br />
Reacţiile adverse NU se confundă cu reacţiile toxice, deoarece reacţiile toxice apar în caz de<br />
supradozare.<br />
Acţiunea generală este acţiunea pe care o desfăşoară un medicament în întreg organismul după<br />
ce s-a absorbit în circulaţie; ex: cloroformul, după ce se absoarbe la nivelul circulaţiei alveolei<br />
pulmonare, are efect general narcotic.<br />
Acţiunea locală este acţiunea pe care o desfăşoară medicamentul la locul de aplicare, fără a<br />
pătrunde în circulaţie; ex: cloroformul la nivelul pielii are efect vasodilatator, hiperemiant şi uneori<br />
analgezic.<br />
Acţiunea directă se produce în urma fixării medicamentului pe farmacoreceptorii specifici.<br />
Acţiunea indirectă se traduce prin efectul asupra altor organe şi sisteme; ex: cafeina are<br />
acţiune centrală în urma fixării ei la nivelul scoarţei cerebrale. Acţiunea stimulantă la nivelul cordului<br />
are mecanisme indirecte datorită stimulării centrilor nervoşi ai cordului, a musculaturii striate şi<br />
datorită vasodilataţiei coronariene. Efectul diuretic al cafeinei este produs datorită vasodilataţiei<br />
renale, acesta fiind un efect direct; acest fenomen poate fi datorat şi măririi debitului sangvin (efect<br />
indirect).<br />
Mecanisme de acţiune ale medicamentului<br />
În general, medicamentele au acţiune de stimulare şi de inhibare, ele fie că amplifică, fie că<br />
reduc o funcţie fizică ce există deja în organism, dar în nici un caz NU pot crea o funcţie nouă.<br />
Funcţia amplificatoare se obţine fie prin activare, fie prin deprimare.<br />
Exemple: -efectul diuretic al unor medicamente se produce fie prin mărirea filtratului<br />
glomerular, fie prin scăderea reabsorbţiei tubulare;<br />
-efectul tahicardizant este produs de adrenalină prin stimularea β-receptorilor şi de<br />
către atropină prin blocarea receptorilor colinergici cardiaci.<br />
Funcţia de reducere se obţine fie prin deprimare, fie prin activare.<br />
Exemple: -efectul antifebril se poate produce fie prin stimularea centrului termolizei urmat de<br />
vasodilataţie (ex: aspirina şi piramidonul), fie prin inhibarea centrului termogenezei, scăzând<br />
temperatura corporală.<br />
Unele medicamente îşi exercită efectul într-o situaţie patologică.<br />
32
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Exemple: -substanţele antipiretice coboară numai temperaturile crescute ale organismului,<br />
neavând nici un efect asupra temperaturii normale;<br />
-adrenalina produce bronhodilataţie numai în cazul în care există bronhoconstricţie.<br />
Medicamentele îşi exercită efectele prin intemediul următoarelor mecanisme:<br />
● mecanisme fizice;<br />
● mecanisme chimice;<br />
● mecanisme biochimice.<br />
Mecanismele fizice:<br />
mecanisme osmotice; ex: purgativele şi diureticele osmotice;<br />
mecanisme coloid-osmotice; ex: înlocuitorii de plasmă;<br />
mecanisme de reducere a tensiunii superficiale; ex: detergenţii;<br />
mecanisme de adsorbţie; ex: substanţele adsorbante (cărbunele medicinal).<br />
Mecanisme chimice:<br />
dezinfectante;<br />
precipitarea reversibilă/ireversibilă a proteinelor; ex: substanţele astringente şi<br />
reacţia de neutralizare; ex: bicarbonatul de Na ce neutralizează HCl din stomac;<br />
formarea unor săruri; ex: citratul de Na, în prezenţa sângelui, formează citratul de Ca<br />
(pe acest mecanism se bazează acţiunea anticoagulantelor).<br />
Mecanisme biochimice:<br />
mecanisme enzimatice;<br />
mecanisme la nivelul membranelor biologice;<br />
mecanisme antimetaboliţi;<br />
mecanisme la nivelul organitelor celulare;<br />
mecanisme legate de mediatorii chimici.<br />
Mecanisme enzimatice: acţiunea inhibantă pe care o au unele medicamente asupra enzimelor.<br />
Exemple: -sulfamidele diuretice inhibă anhidraza carbonică din peretele tubului renal scăzând<br />
astfel reabsobţia tubulară;<br />
-substanţele parasimpaticomimetice indirecte şi esterii organofosforici inhibă<br />
colinesteraza astfel încât acetilcolina NU mai este descompusă şi se acumulează în organism.<br />
Mecanisme la nivelul membranelor biologice: la acest nivel au loc reacţii între medicament şi<br />
farmacoreceptori.<br />
nervoase;<br />
celulare.<br />
Exemple: -anestezicele locale blochează transportul pasiv de ioni prin membranele fibrelor<br />
-atropina blochează receptorii pentru acetilcolină de la nivelul membranelor<br />
33
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Mecanisme antimetaboliţi: antimetabolitul este o substanţă naturală sau sintetică cu structură<br />
asemănătoare metabolitului pe care îl poate înlocui. Complexul rezultat este inactiv biologic, ducând<br />
la blocarea căi metabolice. Astfel acţionează sulfamidele şi unele substanţe antitumorale.<br />
Exemple: -sulfamidele datorită asemănării structurale substituie acidul para-aminobenzoic<br />
necesar la sinteza acizilor nucleici la nivelul celulei bacteriene.<br />
Mecanisme la nivelul organitelor celulare: spre exemplu, hormonii glucocorticoizi au efect<br />
antiinflamator printr-o presupusă acţiune de stabilizare a lizozomilor.<br />
Mecanisme legate de mediatorii chimici: se referă la blocarea receptorilor acestora sau la<br />
împiedicarea sintezei lor.<br />
Exemple: -antihistaminicele blochează receptorii pentru histamină;<br />
-miorelaxantele blochează receptorii pentru acetilcolină.<br />
Relaţiile între structura chimică şi acţiunea medicamentului<br />
Din punct de vedere al asemănării lor chimice, în raport cu acţiunea farmacodinamică,<br />
medicamentele se împart în:<br />
1. medicamente cu structură chimică asemănătoare şi efect asemănător: de la acest<br />
principiu se porneşte la sinteza de produse noi; ex: grupa sulfamidelor cuprinde circa 30 substanţe cu<br />
efect asemănător, respectiv, antimicrobian;<br />
2. medicamente cu structură chimică asemănătoare, dar efect diferit: uneori datorită unei<br />
grupări chimice, acţiunea se poate schimba foarte mult.<br />
Exemple: -sulfamidele au acţiune antimicrobiană, iar procaina este un anestezic local, deşi cele<br />
două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare;<br />
-tetraclorura de carbon are acţiune antihelmintică, iar cloroformul are efect narcotic,<br />
cele două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare.<br />
situaţii.<br />
3. medicamente cu structură chimică diferită, dar efect asemănător: sunt frecvente astfel de<br />
Exemplu: -vasoperiful este un ester carbamic al colinei, iar pilocarpina este un derivat<br />
imidazolic, deşi ambele sunt parasimpaticomimetice.<br />
O moleculă dintr-un medicament se compune dintr-un nucleu şi una sau mai multe grupări<br />
funcţionale. Nucleul conferă acţiune specifică.<br />
Exemple: -nucleul fenotiazinic are acţiune tranchilizantă şi antihelmintică;<br />
-nucleul steroidic are acţiune antiinflamatorie, hormonală şi cardiotonică.<br />
Grupările funcţionale conferă acţiuni specifice suplimentare sau întăresc sau slăbesc efectul<br />
nucleului sau influenţează etapele farmacocinetice (fixarea, distribuirea şi eliminarea medicamentului<br />
34
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
din organism) sau pot produce efecte secundare. Astfel se explică de ce medicamente asemănătoare<br />
pot produce efecte foarte diferite.<br />
Fenomene care au loc consecutiv adminsitrării repetate a<br />
medicamentelor<br />
Repetarea administrării unui medicament este urmată de un efect asemănător cu cel al<br />
administrării precedente dacă se respectă doza şi intervalul dintre administrări. Cu toate acestea pot să<br />
intervină diverse situaţii neprevăzute:<br />
cumularea;<br />
toleranţa;<br />
intoleranţa.<br />
Cumularea constă în creşterea concentraţiei unei substanţe atât în sânge, cât şi în ţesuturi<br />
peste limitele dozelor terapeutice. Consecinţa este creşterea efctului farmacodinamic însoţită uneori<br />
de apariţia efectelor adverse.<br />
Cauzele acestui fenomen pot fi multiple:<br />
dozele prea mari;<br />
administrări prea frecvente;<br />
absorbţii prea intensificate ce se datorează atoniilor intestinale sau enteritelor grave;<br />
metabolizarea lentă în cazul unor medicamente ca: digitala, stricnina, arsenul,<br />
barbituricele. În cazul acesta se recurge la diverse scheme terapeutice:<br />
– mărirea intervalului dintre administrări;<br />
– diminuarea dozei;<br />
– se efectuează serii de tratamente întrerupte de pauze;<br />
eliminarea scăzută se întâlneşte în caz de afecţiuni la nivelul organelor de eliminare<br />
(inflamaţii, scleroze, obstrucţii renale), situaţii în care se prelungeşte timpul de eliminare şi se poate<br />
ajunge la concentraţii renale periculoase datorită cumulării.<br />
anterior.<br />
În general, cumularea NU impune întreruperea tratamentului, ci doar măsurile menţionate<br />
Toleranţa, tahifilaxia, dependenţa medicamentoasă<br />
Toleranţa reprezintă starea de sensibilitate redusă faţă de medicamente.<br />
Tahifilaxia (toleranţa acută) reprezintă toleranţa ce se instalează rapid, după un număr mic de<br />
administrări făcute la intervale scurte de timp.<br />
35
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Dependenţa medicamentoasă reprezintă starea patologică complexă întâlnită la om şi<br />
caracterizată prin:<br />
● toleranţă;<br />
● dependenţă fizică;<br />
● dependenţă psihică.<br />
Toleranţa, în această situaţie, reprezintă însuşirea organismului de a suporta doze toxice fără să<br />
apară semne clinice de intoxicăţie. Ea poate fi:<br />
înnăscută, constă în proprietatea unor specii de a suporta doze mari dintr-un<br />
medicament, fenomen ce se explică prin particularităţile enzimatice ale acelei specii;<br />
tratamentului.<br />
câştigată – reversibilă – caracterizată prin faptul că dispare la întreruperea<br />
Toleranţa înnăscută<br />
Exemple: -iepurele dispune de un echipament enzimatic bogat în tropin-esterază, enzimă ce<br />
descompune atropina; aşa se explică rezistenţa acestei specii faţă de atropină;<br />
pe proteinele serice;<br />
-iepurele prezintă rezistenţă crescută la digitală pe care o neutralizează prin fixarea<br />
-la unele specii există o toleranţă crescută de individ: unii oameni sunt rezistenţi la<br />
anticoagulante încât necesită o doză iniţială mai mare pentru scăderea timpului de protrombină.<br />
Toleranţa câştigată (midriatism, obişnuinţa la medicamente)<br />
Există o toleranţă reversibilă ce se instalează după mai multe administrări, toleranţă instalată<br />
prin mecanisme diferite:<br />
– saturarea farmacoreceptorilor ce se întâlneşte în cazul tranchilizantelor şi purgativelor;<br />
– scăderea sensibilităţii farmacoreceptorilor (în cazul barbituricelor);<br />
– scăderea absorbţiei intestinale (în cazul arsenului);<br />
– inducţia enzimatică (î n cazul alcoolului, nicotinei, barbituricelor, tranchilizantelor,<br />
stupefiantelor, analgezicelor); ex: în urma unor administrări repetate de As per os, individul poate<br />
deveni rezistent chiar la doze mortale.<br />
Toleranţa medicamentoasă face necesară administrarea unor doze crescute pentru a obţine<br />
acelaşi efect terapeutic, ceea ce explică în medicina umană „mania” unor oameni de a consuma<br />
cantităţi mari de substanţe analgezice, hipnotice sau tranchilizante.<br />
Tahifilaxia (toleranţa acută) se instalează după câteva administrări efectuate la intervale<br />
scurte. Este un fenomen rar şi NU are importanţă practică în medicina veterinară. Se semnalează, în<br />
special, după administrarea unor amine simpaticomimetice indirecte cum sunt: efedrina, amfetamina,<br />
precum şi consecutiv administrării extractelor totale de hipofiză posterioară la animalele de laborator<br />
şi la om.<br />
36
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Dependenţa medicamentoasă apare, de obicei, după consumul de stupefiante, ce pot fi:<br />
stimulante de tipul amfetaminei;<br />
deprimante de tipul morfinei;<br />
halucinogene de tipul dolantinului;<br />
unii solvenţi organici volatili de tipul aurolacului.<br />
Se caracterizează prin 3 fenomene:<br />
1. toleranţă – astfel că sunt necesare doze tot mai mari pentru a obţine acest efect;<br />
2. dependenţă psihică ce constă în modificări de comportament şi o stare psihică imperioasă<br />
de administrare a medicamentului pentru a preveni sau înlătura starea de disconfort;<br />
3. dependenţă fizică ce constă în apariţia unor tulburări somatice, vegetative şi psihice în cazul<br />
în care se întrerupe administrarea.<br />
Dependenţa medicamentoasă are 2 faze:<br />
a. habituaţia – situaţie în care după intreruperea administrării medicamentului NU se produce<br />
sindromul de abstinenţă;<br />
b. adicţia – situaţie în care sindromul de abstinenţă este bine exprimat.<br />
Intoleranţa reprezintă starea de sensibilitate individuală sau de specie faţă de un medicament.<br />
Ea poate fi:<br />
● înnăscută;<br />
● câştigată.<br />
Intoleranţa înnăscută poate fi observată la toţi indivizii dintr-o specie.<br />
Exemple: -cobaiul, hamsterul, chinchila au intoleranţă la penicilină;<br />
-calul are intoleranţă la fenotiazină şi procaină;<br />
-pisică are intoleranţă la aspirină şi fenol.<br />
Atunci când intoleranţa se întâlneşte numai la anumiţi indivizi dintr-o specie poartă denumirea<br />
de idiosincrazie. Aceasta NU trebuie confundată cu alergia medicamentoasă. Ea se manifestă după<br />
prima doză de medicament sau la scurt timp de la începerea tratamentului. NU este vorba de o reacţie<br />
alergică acută, ci de o deficienţă genetică de metabolizare, incriminându-se anomalii enzimatice.<br />
Intoleranţa câştigată (cumulare funcţională) este alergia medicamentoasă şi apare pe baza<br />
reacţiei Ag – Ac. Unele medicamente sunt Ag primare, altele devin Ag numai după ce se leagă de<br />
proteinele plasmatice = haptene.<br />
Alergia medicamentoasă se poate manifesta prin:<br />
şoc alergic medicamentos (şoc anafilactic);<br />
tulburări alergice grave ce se traduc prin astm bronşic, febră, erupţii cutanate, edeme,<br />
urticarie, colici, tumefacţii auriculare, leucopenie, agranulocitoză.<br />
37
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
mai slabe.<br />
Pot există uneori tulburări alergice uşoare care sunt ca şi cele anterioare însă cu exprimări mult<br />
Şocul anafilactic<br />
Este manifestarea cea mai gravă şi se declanşează uneori chiar în cursul administrării; ex: la<br />
bovine, în cazul administrării serului de iapă gestantă pot apare următoarele fenomene: dispnee<br />
intensă, prurit cutanat, tremurături musculare, creşterea temperaturii corporale, salivaţie abundentă,<br />
edem facial, puls slab, respiraţie şuierătoare, iar moartea poate surveni în circa 15 minute.<br />
Medicaţia de elecţie în astfel de situaţii este adrenalina injectată subcutanat.<br />
În medicina veterinară s-au semnalat reacţii alergice la:<br />
streptomicină;<br />
antibiotice: ampicilină, penicilină, moldamin, oxitetraciclină, tylosin, griseofulvină,<br />
sulfamide;<br />
hormoni glucocorticoizi;<br />
hormoni gonadotropi (corionici şi serici).<br />
În medicina umană pentru precizarea diagnosticului se efectuează teste cutanate care au<br />
dezavantajul ca pot declanşa şocul anafilactic.<br />
antagonic.<br />
Fenomene ce au loc după asocierea medicamentelor<br />
Prin asocierea a două sau mai multe medicamente se urmăreşte fie un efect sinergic, fie un efect<br />
Sinergismul (gr. sin = împreună, ergos = putere) reprezintă acţiunea a două medicamente de<br />
a se completa reciproc în ceea ce priveşte efectul lor farmacodinamic.<br />
Prin efectul sinergic se urmăreşte unul din următoarele obiective:<br />
– tratarea concomitentă a mai multor boli sau simptome;<br />
– lărgirea spectrului de acţiune;<br />
– potenţarea unui efect anume;<br />
– diminuarea reacţiilor adverse.<br />
Sinergismul poate fi:<br />
● de însumare;<br />
● de potenţare.<br />
Sinergismul de însumare se întâlneşte când cele două medicamente acţionează asupra<br />
aceluiaşi tip de farmacoreceptori:<br />
38
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
A B<br />
2<br />
<br />
A sau B<br />
Avantajele acestui sinergism constau în:<br />
– lărgirea spectrului de acţiune;<br />
– diminuarea reacţiilor adverse.<br />
Exemple: Suzotril reprezintă o asociere de 3 sulfamide:<br />
-sulfametazina (absorbţie mai rapidă şi un nivel sangvin mai crescut);<br />
-sulfacetamida (toleranţă renală mai bună);<br />
-sulfatiazol (ajută la economicitatea produsului).<br />
Sinergismul de potenţare se întâlneşte atunci când cele două medicamente acţionează pe<br />
farmacoreceptori diferiţi, dar au efecte de acelaşi sens.<br />
A B<br />
2<br />
<br />
A sau B.<br />
Avantajele acestui sinergism constau în:<br />
– dozele parţiale pot fi reduse;<br />
– spectrul de acţiune poate fi lărgit;<br />
– pot fi reduse efectele nedorite.<br />
Exemple: -în medicina umană, ½ doza de atropină şi 1/3 doza de papaverină reprezintă doza<br />
normală de atropină;<br />
reducerea dozei de cloralhidrat.<br />
-în medicina veterinară, asocierea cloralhidratului cu MgSO4 poate duce la<br />
Cocteiulul medicamentos NU este un sinergism propriu-zis, ci este o sumă de<br />
medicamente cu care se tratează o boală.<br />
Exemple: -atonia rumenală poate fi tratată cu: parasimpaticomimetice + purgative saline +<br />
cafeină. Fiecare substanţă are rolul său în vindecarea acestei afecţiuni;<br />
-în medicina umană, reumatismul poate fi tratat cu: analgezice + antipiretice +<br />
antiinflamatorii + miorelaxante + vitaminele complexului B.<br />
În astfel de situaţii, există pericolul unor biotransformări neaşteptate şi a unei toxicităţi crescute.<br />
Antagonismul este proprietatea a două medicamente de a-şi anihila reciproc efectul datorită<br />
unor fenomene fizice, chimice sau farmacodinamice.<br />
În medicină, acest fenomen se numeşte incompatibilitate.<br />
El poate fi:<br />
● unilateral: se reduce numai efectul unuia dintre medicamente;<br />
● reciproc, când este vorba de efectele ambelor medicamente asociate.<br />
Incompatibilităţi:<br />
39
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
fizice: fenomenul de nemiscibilitate, insolubilitate, lichefiere reciprocă;<br />
chimice: fenomenul de oxidare, reducere, neutralizare, precipitare, chelatare, etc. În<br />
general, aceste fenomene se folosesc pentru combaterea intoxicăţiilor;<br />
farmacodinamice: se exprimă numai „in vivo” şi constau în efectele farmacodinamice<br />
opuse ale celor două medicamente.<br />
Antagonismul direct se întâlneşte atunci când medicamentele au efect contrar asupra aceluiaşi<br />
farmacoreceptor; ex: parasimpaticomimeticele şi parasimpaticoliticele.<br />
Antagonismul indirect se întâlneşte atunci când acţiunea este opusă, dar prin fixare pe<br />
farmacoreceptori diferiţi; ex: adrenalina este un vasoconstrictor, iar histamina are efect vasodilatator,<br />
ambele acţionează asupra aceeaşi funcţii, dar acţionează asupra unor elemente morfologice diferite.<br />
Reacţiile adverse ale medicamentelor<br />
Ramura farmacologiei care se ocupă cu studiul reacţiilor adverse poartă denumirea de<br />
farmacovigilenţă.<br />
1. Reacţiile alergice se traduc prin urticarie, eczeme, şoc anafilactic sau edem Quinche.<br />
Cele mai cunoscute medicamente ce sunt alergice faţă de organism sunt penicilinele, sulfamidele,<br />
aminofenazona, acidul acetilsalicilic, etc. Unele medicamente pot deveni alergice faţă de organism în<br />
urma cuplării lor cu proteinele plasmatice.<br />
Idiosincrazia – atunci când reacţia apare după prima administrare de medicament sau în urma<br />
administrării unor doze mici.<br />
2. Reacţiile anafilactoide se produc în urma punerii în libertate la nivelul ţesuturilor a<br />
histaminei ce la rândul ei declanşează un întreg tablou clinic.<br />
3. Reacţia de rezistenţă se produce în urma administrării repetate a medicamentului având<br />
drept urmare şi scăderea intensităţii efectelor farmacodinamice.<br />
4. Reacţia de toleranţă acută (tahifilaxia ) constă în diminuarea treptată a efectelor<br />
farmacodinamice până la abolirea lor. O repetare a administrării NU mai găseşte receptorii liberi.<br />
5. Reacţia de toleranţă constă în diminuarea treptată a răspunsurilor la medicamentele ce<br />
se introduc treptat în organism; fenomenul se datorează fie accelerării metabolizării medicamentului,<br />
fie diminuării absorbţiei.<br />
6. Reacţiile farmacogenetice – unii indivizi datorită caracteristicilor genetice manifestă<br />
reacţii adverse neobişnuite la medicamente, fenomenul datorându-se unor anomalii enzimatice<br />
ereditare; ex: sulfamide, acid acetilsalicilic şi salicilaţi, unii corticoizi, etc.<br />
Reacţiile adverse se manifestă la doze terapeutice.<br />
40
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Testarea medicamentelor<br />
Cercetarea farmacocinetică contribuie la aprofundarea principiilor active utilizate în terapie şi la<br />
fundamentarea ştiinţifică a celor mai recente produse farmaceutice.<br />
Cercetarea farmacologică este un instrument de seamă al efectuării controlului al acţiunii<br />
farmacodinamice şi toxicităţii medicamentelor. Studiul complet şi complex al efectelor biologice ale<br />
medicamentelor este laborios, cercetările fiind migăloase şi mult extinse în timp.<br />
Exemplu: dacă se cercetează 100 substanţe numai una poate ajunge să fie cercetată clinic; din<br />
45 teste, abia una singură poate deveni medicament. Din 400 medicamente noi de acelaşi fel, foarte<br />
puţine rezistă timpului.<br />
O cercetare a unui nou medicament durează circa 10 ani; ex: aspirina descoperită în 1836<br />
(Gerhard) este valabilă şi astăzi (găsindu-se sub foarte multe forme).<br />
În linii mari, cercetarea farmacologică porneşte iniţial de la structuri farmacognostice sau<br />
chimice cunoscute că ar avea efecte biologice. În continuare, se lucrează la grefarea anumitor radicali<br />
chimici, la combinarea de substanţe, etc. până se ajunge la noile produse, care de multe ori pot avea<br />
caracteristici chiar deosebite de cele ale substanţelor iniţiale. Evidenţierea acţiunii substanţelor<br />
nou-create se realizează într-o fază preclinică prin screening („a trece prin sită ”) ce constă în<br />
efectuarea testărilor pe animalele de laborator şi totdeuna se bazează şi pe explorări fiziologice.<br />
acţiuni;<br />
Screening-ul poate fi:<br />
● simplu: se materializează prin 1 – 2 teste simple în vederea descoperirii unei anumite<br />
● orb: constă în bateri de teste simple permiţând, rapid şi economic, însă aproximativ,<br />
punerea diagnsoticului de substanţe ce prezintă interes; se numeşte „orb” pentru că una dintre<br />
substanţe ce se foloseşte în experimentare NU are nici o acţiune = placebo (placeboterapie);<br />
● programat: cuprinde o baterie de teste riguroase ajungându-se la concluzii globale în<br />
legătură cu substanţele reţinute pentru calitatea lor.<br />
O dată screening-ul terminat, substanţele de perspectivă se supun unor teste cantitative care<br />
elucidează relaţia dintre posologie (se referă la doze şi concentraţii) şi farmacodinamia lor.<br />
În continuare, se fac teste de toxicitate acută, subacută şi cronică pe 2 – 3 specii de animale de<br />
laborator cărora li se administrează substanţe pe mai multe căi. Dacă medicamentele trec de testele de<br />
toxicitate urmează cercetările de farmacocinetică ce dau informaţii cu privire la modificările<br />
medicamentului în organism, de la absorbţie până la eliminare.<br />
Mai departe, în a doua parte a cercetărilor în clinică se fac teste şi pe om în clinici, dar există<br />
normative (pentru asta, pacientul trebuie internat).<br />
Se fac cercetări de mutageneză şi carcinogeneză (ex: thalidomid).<br />
41
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
În România s-a elaborat o normă sanitar-veterinară (1992) de către Ministerul Agriculturii, care<br />
prin direcţia de specialitate s-a stabilit „Testarea, autorizarea, înregistrarea, controlul şi<br />
supravegherea produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri”.<br />
În această normă se tratează:<br />
Capitolul I – Generalităţi – definiţii, principii generale de control, metodologii de preparare şi<br />
control, norme tehnice (toate se revizuiesc o dată la 5 ani).<br />
Prin produs de uz veterinar se înţelege includerea produselor biologice, medicamentelor,<br />
dezinfectantelor, raticidelor, insecticidelor.<br />
a. produse biologice de uz veterinar – sunt utilizate la animale pentru producerea unei imunităţi<br />
active sau pasive (vaccin, seruri imune, seruri alergene, antigeni, etc.).<br />
b. medicamentul de uz veterinar este orice compus sau amestec de compuşi chimici de origine<br />
vegetală sau animală, condiţionate într-o formă farmaceutică, utilizate ca atare fără modificări care în<br />
urma administrării la un animal are drept scop diagnsoticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecarea<br />
unei stări patologice.<br />
c. dezinfectantele sunt substanţe sau produse chimice ce în contact cu germenii infecţioşi au<br />
asupra lor o acţiune distructivă, neutralizantă.<br />
d. raticidele (rodenticidele) sunt substanţe chimice cu acţiune toxică letală sau rapidă folosite în<br />
scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare şi vectoare de boli transmisibile.<br />
e. insecticidele sunt substanţe chimice cu efect distrugător în masă a insectelor dăunătoare.<br />
Aditivii furajeri constituie o grupă de ingrediente chimice ce se adaugă în anumite proporţii în<br />
nutreţurile combinate cu scopul de a satisface unele cerinţe privind stimularea ritmului de creştere, a<br />
producţiei animaliere, diminuarea consumului specific, profilaxia şi combaterea bolii, corectarea<br />
gustului şi mirosului (factori de palatabilitate).<br />
Capitolul II. Monitorizarea testării şi autorizării produselor de uz veterinar care se<br />
finalizează prin aprobarea şarjei „O” ce urmăreşte să se producă într-o cantitate suficientă pentru a<br />
trece în etape la verificări tehnologice şi fiziologice dacă toate testele au fost favorabile (rezultatele<br />
din cadrul cercetării farmaceutice, cercetării farmacologice preclinice, cercetării toxicologice,<br />
cercetării clinice şi al cercetării privind reziduurile de medicament sau de metaboliţi în produsele<br />
alimentare de origine animală şi în dejecţiile animalelor tratate, inclusiv a cercetării mutagenetice şi<br />
carcinogenetice).<br />
Capitolul III. Testarea biopreparatelor, medicamentelor, dezinfectantelor, raticidelor,<br />
insecticidelor şi a aditivilor furajeri dându-se importanţă inocuităţii, criteriilor de responsabilitate,<br />
la urmă întocminu-se un raport final de către Laboratorul Central de Control al Medicamentului<br />
de Uz <strong>Vet</strong>erinar (LCS). Documentaţia se înaintează la Direcţia Sanitar-<strong>Vet</strong>erinară din Minister şi,<br />
42
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
ulterior, se trece la producerea şarjei „O” din cadrul liniei tehnologice care va rezulta ulterior<br />
(producţia de serie a noilor produse).<br />
Capitolul IV. Autorizarea fabricării produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri<br />
când LCS-ul prezintă ultimele rapoarte finale Comisiei Medicamentului pentru Avizarea Produselor<br />
de Uz <strong>Vet</strong>erinar. Se poate întâmpla ca aceste produse să fie refuzate. În caz pozitiv, se eliberează<br />
autorizaţia de fabricaţie.<br />
Capitolul V. Înregistrarea produselor biologice, medicamentelor, etc., operaţie prin care se<br />
aprobă de către direcţia de specialitate din Minister introducerea în practică a lor. În acest scop se<br />
elaborează prospectele, se descriu ambalajele şi etichetele şi după ce se achită taxele legale în vigoare<br />
sunt valabile 5 ani.<br />
Capitolul VI. Controlul şi supravegherea produsului de uz veterinar când LCS eliberează<br />
certificatul de calitate al produsului respectiv.<br />
Capitolul VII. Dispoziţii finale în care se specifică faptul că pe teritoriul României pot fi<br />
fabricate numai produse autorizate ce se urmăresc ulterior de toţi factorii de răspundere, inclusiv de<br />
medicii veterinari practicieni.<br />
1. Verificarea în vederea testării şi autorizării:<br />
a. efectuarea de către producător a cercetării farmaceutice, farmacologice, toxicologice,<br />
preclinice şi a celor clinice şi a celor cu privire la reziduuri şi metaboliţi.<br />
– Voluntari;<br />
b. studii de mutageneză şi carcinogeneză.<br />
2. Testarea:<br />
a. prezentarea la LCS a probelor şi documentaţiei tehnice de preparare şi control;<br />
b. examinarea probelor şi documentaţiei;<br />
c. raportul LCS-ului;<br />
d. aprobarea Ministerului pentru testarea clinică;<br />
e. testarea clinică – se realizează numai de către LCS şi instituţiile de cercetare şi învăţământ.<br />
Instituţii abilitate pentru testarea clinică:<br />
Institutul Pasteur;<br />
Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA);<br />
Institutul de Biologie şi Nutriţie Animală – Baloteşti;<br />
Oficiul de tehnologii, testare, control specializat pentru industria de nutreţuri combinate<br />
Facultăţile de Medicină <strong>Vet</strong>erinară din ţară (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara);<br />
Societatea „ROMVAC” – Voluntari;<br />
43
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Unităţile de producţie stabilite de Comisia Medicamentului ce întrunesc calităţile<br />
necesare desfăşurării testării şi la care participă specialişti autorizaţi de aceeaşi comisie.<br />
<strong>Vet</strong>erinar;<br />
3. Autorizarea fabricaţiei<br />
a. prezentarea rapoartelor finale şi a documentaţiei tehnice la Comisia Medicamentului de Uz<br />
b. avizarea şi propunerea autorizării de către comisie;<br />
c. aprobarea Ministerului şi eliberarea autorizaţiei de fabricaţie.<br />
4. Înregistrarea<br />
a. prezentarea documentaţiei a produselor autorizate de Minister;<br />
b. achitarea taxei de înregistrare;<br />
c. înscrierea în Registrul Naţional şi eliberarea certificatului de înregistrare.<br />
5. Controlul şi supravegherea se realizează de către LCS şi de către autorităţile sanitar-<br />
veterinare din ţară.<br />
Circulaţia produselor de uz veterinar este reglementată prin Ordinul nr. 43 din 24<br />
septembrie 1993.<br />
Alineate:<br />
1. Pot produce, deţine şi comercializa produse de uz veterinar unităţile specializate cu capital de<br />
stat, privat sau mixt abilitate în acest sens prin autorizaţie emisă de Minister, prin Direcţia sanitar-<br />
veterinară, pe baza avizului Comisiei Medicamentului.<br />
2. Produsele veterinare fabricate în ţară sau din import în vederea folosirii lor în România<br />
trebuie să fie autorizate şi înregistrate în Registrul Naţional al Ministerului.<br />
3. Deţinerea, difuzarea şi folosirea produselor de uz veterinar destinate diagnosticării, prevenirii<br />
şi combaterii bolilor la animale sunt permise numai medicilor veterinari autorizaţi.<br />
veterinar.<br />
4. Personalul mediu veterinar poate folosi aceste medicamente numai sub îndrumarea medicului<br />
5. Deţinerea, difuzarea, folosirea şi evidenţa produselor toxice şi stupefiante se realizează<br />
respectând strict prevederile şi reglementările în vigoare.<br />
6. Achiziţionarea, depozitarea şi livrarea produselor se realizează numai de către agenţii<br />
economici specializaţi, de farmaciile veterinare şi de punctele farmaceutice veterinare. Este interzisă<br />
vânzarea lor în alte locuri.<br />
7. Nerespectarea celor de mai sus se sacţionează administrativ, contravenţional sau penal,<br />
conform legii.<br />
44
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Comisia pentru Autorizarea, Înregistrarea şi Supravegherea Medicamentului, Aditivilor<br />
Furajeri şi a altor Produse de Uz <strong>Vet</strong>erinar<br />
În componenţa acestei comisii intră foarte mulţi specialişti. Există mai multe subcomisii (de<br />
remarcat subcomisia pentru avizarea medicamentelor de uz veterinar).<br />
Comisia medicamentului este singura autoritate care monitorizează testarea medicamentelor de<br />
uz veterinar în ţară.<br />
Există şi o comisie a medicamentului de uz uman ce funcţionează în paralel cu prima, având ca<br />
sarcină majoră testarea medicamentelor de uz uman.<br />
În medicina veterinară se folosesc în terapie şi numeroase medicamente de uz uman, pentru<br />
unele nefiind necesară retestarea lor, dar există şi cazuri când cercetarea trebuie să fie completată cu o<br />
cercetare specifică pentru medicina veterinară.<br />
Prin testarea medicamentelor trebuie să se ajungă la realizarea unor produse valoroase, calitativ<br />
superioare, prin calitatea unui medicament se înţelege suma factorilor ce contribuie la puritatea,<br />
inocuitatea (însuşirea de a NU dăuna organsimului), eficacitatea şi stabilitatea produsului.<br />
În România, există Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei:<br />
– puritatea se referă la limitele contaminării mecanice, chimice şi microbiologice;<br />
– inocuitatea – medicamentul NU trebuie să aibă toxicitate locală sau sistemică;<br />
– eficacitatea se referă la valoarea terapeutică determinată de interacţiunea substanţelor<br />
medicamentoase cu farmacoreceptorii specifici efectuată prin triere farmacologică preclinică sau<br />
clinică, prin determinarea biodisponibilităţii şi prin efectuarea unor teste biologice;<br />
– stabilitatea fizico-chimică: se referă la identitatea şi conţinutul de substanţă activă pe<br />
doza unitară şi la păstrarea caracteristicilor iniţiale pe toată durata de valabilitate.<br />
În perspectivă, medicamentele până astăzi au parcurs 4 generaţii:<br />
I. generaţia medicamentelor clasice, convenţionale (soluţii, ungvente, supozitoare);<br />
II. generaţia medicamentelor cu cedare prelungită (susţinută) de substanţe active (forme<br />
farmaceutice cu precursori medicamentoşi bioreversibili);<br />
III. generaţia dispozitivelor şi sistemelor de cedare a substanţelor active cu viteza<br />
controlată (pompe portabile cu prorgamarea cedării sau cu senzori).<br />
IV. generaţia sistemelor farmaceutice de transport la ţintă a substanţelor medicamentoase<br />
pentru a se realiza o terapie cu localizare de organ, cu specificitate pentru un anumit tip de celule şi<br />
organite celulare.<br />
Obiectivul principal al asigurării calităţii medicamentelor constă în garanterea faptului că<br />
fiecare lot de produs este corespunzător specificaţiilor şi este în concordanţă cu scopul utilizării sale.<br />
Controlul calităţii medicamentelor este stabilit de normele de calitate ce sunt standarde<br />
elaborate de producător.<br />
45
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
1993 Comisia Europeană Economică a elaborat spre aplicare un ghid în 5 volume:<br />
1. Reglementarea medicamentelor de uz uman;<br />
2. Avizul de cereri de autorizaţie, de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman în statele<br />
membre ale CEE;<br />
3. Note explicative privind calitatea, securitatea şi eficacitatea medicamentelor de uz uman;<br />
4. Ghidul bunei practici de fabricare a medicamentelor;<br />
5. Produse medicinale veterinare.<br />
1995 în România au intrat în aplicare următoarele ghiduri:<br />
a. Reguli de bună practică farmaceutică;<br />
b. Reguli de bună practică în fabricarea medicamentelor.<br />
Recomandările NU sunt restrictive; se admite că pot exista şi alte metode în măsură să răspundă<br />
principiilor de asigurare a calităţii, dar acestea trebuie să fie validate şi să dea un nivel al garanţiei cel<br />
puţin echivalent cu cel prevăzut în ghid. Ghidurile se revizuiesc periodic spre a fi reactualizate.<br />
Calitatea medicamentelor realizate în farmacie de către farmacişti este asigurată de respectarea<br />
unor standarde stabilite la nivel naţional, acestea referindu-se la promovarea sănătăţii, aprovizionării<br />
cu medicamente şi articole de uz medical, la îndrumarea pacienţilor pentru autoîngrijire şi îngrijire<br />
deosebită.<br />
Se iau măsuri necesare pentru realizarea unor medicamente de calitate la nivelul farmaciilor.<br />
Calitatea medicamentelor la nivel de farmacie este asigurată de respectarea recomandărilor de<br />
bună practică farmaceutică stabilite de Federaţia Internaţională Farmaceutică, standarde adoptate la<br />
nivel naţional.<br />
FR X.<br />
Medicamentele preparate în farmacii trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute în<br />
46
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
CARACTERISTICILE GENERALE ale unor<br />
Alcaloizii:<br />
amestecuri racemice);<br />
PRINCIPII ACTIVE VEGETALE<br />
● sunt compuşi ce conţin N2;<br />
● prezintă un nucleu heterociclic;<br />
● starea de agregare: solidă;<br />
● în general, sunt incolori;<br />
● optic-activi, de cele mai multe ori levogiri (pe cale sintetică se obţin dextrogiri şi<br />
● insolubili în apă;<br />
● conţinuţi, în general, în plantele cu fotosinteză intensă (plantele din zonele tropicale,<br />
subtropicale şi mediteraneene);<br />
● obişnuit, în compoziţia plantelor sunt legaţi de acizii organici;<br />
● există şi alcaloizi animali; ex: adrenalina care d.p.d.v. al efectelor se aseamănă foarte<br />
bine cu efedrina (alcaloid vegetal);<br />
picric;<br />
● soluţiile de alcaloizi precipită cu soluţiile de tanin, soluţia Lügol şi cu soluţia de acid<br />
● foarte mulţi din alcaloizii vegetali sunt utilizaţi ca medicamente; ex: cafeina, stricnina,<br />
morfina, pilocarpina, ezerina, arecolina, adrenalina, efedrina, veratrina, nicotina, cocăina, chinina,<br />
ergotoxina, ergotamina.<br />
(agluconă);<br />
Glicozizii:<br />
● compuşi cu structură complexă, exclusiv, vegetali;<br />
● NU conţin N2 în moleculă;<br />
● există unii foarte activi folosiţi în terapie;<br />
● cei toxici conţin N2 şi S şi NU sunt utilizaţi;<br />
● sunt pulberi cristalizate solubile în apă;<br />
● sunt alcătuiţi dintr-o fracţiune glucidică – glucona şi o fracţiune de altă natură – genina<br />
● hidrolizarea lor „in vivo” se realizează cu ajutorul fermentului glicozidaza, iar „in vitro”<br />
prin acidularea soluţiei apoase;<br />
● glucona este inactivă, dar favorizează acţiunea geninei;<br />
● genina poate avea structura de bază: fenolică, fenantrenică sau flavonoidă;<br />
47
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● acţiunea farmacodinamică, prin hidroliza arbutinei (din planta Arctostaphylos uva ursi)<br />
se pune în libertate hidrochinoza ce are acţiune specifică asupra rinichiului; ex: digitalina trece în<br />
digitoxină şi genină, prima având afinitate faţă de miocard pe care se fixează şi îl stimulează.<br />
Saponinele:<br />
● au molecula formată din sapogenină de natură fenentrenică şi un zahar;<br />
● sunt pulberi amorfe, inodore, cu gust amar;<br />
● solubile în apă şi alcool;<br />
● în prezenţa colesterolului şi a lectinei precipită în soluţie;<br />
● diminuă tensiunea superficială a apei (spumifică cu apa);<br />
● sunt toxice plasmatice, unele foarte puternice (sapotoxinele);<br />
● în doze mici irită moderat mucoasa digestivă favorizând absobţia altor principii active;<br />
ex: saponinele din Digitalis purpurea facilitează absobţia glicozizilor cardio-vasculari;<br />
● în cazul în care ajung subcutanat sau intramuscular, saponinele determină inflamaţii<br />
locale puternice care termină cu abcese şi necroze;<br />
arzător;<br />
● soluţiile diluate sunt hemolizante.<br />
Uleiurile eterice (volatile):<br />
● se obţin din plante prin distilare cu ajutorul vaporilor de apă;<br />
● sunt lichide incolore sau uşor colorate, cu miros caracteristic şi agreabil şi cu gust<br />
● sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenţi organici;<br />
● se solubilizează foarte bine în alcool;<br />
● păstrate în condiţii neprielnice, se îngălbenesc şi devin solide (se rezinifică);<br />
● se utilizează cu rol digestiv datorită aromei şi gustului;<br />
● unele stimulează sistemul nervos vegetativ şi central şi se mai utilizează şi pentru<br />
acţiunea lor iritantă locală, antihelmintică, expectorantă, antisecretorie (la nivel bronhic), antiseptică.<br />
48
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
FARMACOLOGIA SPECIALĂ<br />
VETERINARĂ<br />
49
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
SUBSTANŢE ANTISEPTICE şi<br />
DECONTAMINANTE (DEZINFECTANTE)<br />
Substanţele antiseptice împiedică dezvoltarea, înmulţirea şi producerea de toxine de către<br />
microorganisme, numai atâta timp cât sunt în contact cu acestea. Au acţiune reversibilă, tulburând<br />
procesele biofizice şi biochimice de la nivelul celulei bacteriene – acţiune bacteriostatică.<br />
Substanţele decontaminante distrug microorganismele cu care vin în contact. Sunt bactericide<br />
sau chiar bacteriolitice. Au acţiune ireversibilă. Efectul lor este adesea legat de concentraţie şi de<br />
durata de acţiune, aceeaşi substanţă putând avea fie acţiune antiseptică, fie decontaminantă în funcţie<br />
de:<br />
– concentraţia în care se utilizează;<br />
– durata cât vine în contact cu microorganismul.<br />
Substanţele din aceeaşi grupă fiind nocive faţă de germenii patogeni, NU sunt total inofensive<br />
faţă de celulele macroorganismului.<br />
Acţiunea antibacteriană se traduce prin:<br />
tulburări biofizice la nivelul membranei celulei bacteriene;<br />
modificări ale presiunii osmotice;<br />
modificări ale tensiunii superficiale.<br />
Toate acestea duc la un dezechilibru privind schimburile dintre celula microbiană şi mediul<br />
înconjurător, la inhibiţia enzimatică (ex: inhibiţ ia unor dehidraze ce au rol important în procesele<br />
oxidative).<br />
Liposolubilitatea unor substanţe din aceeaşi categorie asigură pătrunderea lor în compuşii<br />
lipoidici ai celulei microbiene.<br />
Substanţele antiseptice şi dezinfectante produc o precipitare reversibilă sau ireversibilă a<br />
proteinelor bacteriene.<br />
Valoarea unei substanţe decontaminante este în dependenţă de:<br />
– concentraţia în care se utilizează;<br />
– puterea sa de pătrundere.<br />
Promtitudinea efectului:<br />
– unele substanţe acţionează după câteva minute de contact cu celula bacteriană;<br />
– altele după un timp mult mai lung.<br />
Promptitudinea efectului depinde şi de:<br />
– mediul în care acţionează substanţele decontaminante;<br />
50
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
– gradul de infecţie al mediului;<br />
– asocierea lor cu alte substanţe.<br />
Exemple: -formolul are acţiune mai puternică în prezenţa NaCl, acţiunea sa scăzând în<br />
prezenţa grăsimilor; în practică, se utilizează amestecuri de formol şi NaCl;<br />
-soluţiile fierbinţi au acţiune mai puternică.<br />
Formele vegetative bacteriene se distrug mai uşor.<br />
Există şi o electivitate a substanţelor antiseptice şi dezinfectante.<br />
În legatură cu puterea de acţiune a substanţelor decontaminante se utilizează coeficientul<br />
fenolic ce reprezintă raportul dintre concentraţia eficace a fenolului şi cea a decontaminantului luat în<br />
studiu.<br />
Clasificarea substanţelor antiseptice şi dezinfectante<br />
● instabile: se modifică în timpul acţiunii lor<br />
oxidante:<br />
– directe (folosesc O2 din propria lor moleculă);<br />
– indirecte;<br />
reducătoare;<br />
● stabile: NU se modifică în timpul acţiunii lor<br />
anorganice:<br />
– acizi;<br />
– alcalii (baze);<br />
– săruri ale metalelor;<br />
organice:<br />
– alcoolul şi derivaţii săi;<br />
– fenolul şi derivaţii săi;<br />
– derivaţii organici ai I2;<br />
– săpunurile şi detergenţii;<br />
– gudroanele, etc.<br />
51
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Clasificare:<br />
MEDICATIA ANTIMICROBIANA<br />
1. Sulfamide cu acţiune generală:<br />
SULFAMIDELE<br />
a. sulfamide cu acţiune scurtă (2 – 4 administrări/zi); ex: sulfatiazol şi neoxazol<br />
b. sulfamide semiretard; ex: sulfametazina, sulfafenazol;<br />
c. sulfamide retard; ex: sulfametin, sulfadoxin;<br />
d. sulfamide potenţate; ex: borgal, cosumix, biseptol, sumetrolim, trifadoxin, Co-trimoxazol.<br />
Toate au acţiune generală.<br />
2. Sulfamide cu acţiune locală:<br />
a. sulfamide cu aplicare pe piele şi pe mucoase; ex: sulfacetamida;<br />
b. sulfamide cu acţiune la nivelul tubului digestiv; ex: ftalilsulfatiazol;<br />
c. coccidiostatice; ex: sulfacoccidin.<br />
Istoricul sulfamidelor<br />
● crisoidina a fost descoperită în 1877 de Hoffman; pe baza acestei substanţe Gelmo în<br />
1908 a sintetizat sulfanilamida;<br />
● 1932 a fost sintetizată sulfamida roşie (= prontosil) pe care Domagk în 1935 a utilizat-<br />
o în streptococia exaperimentală la şobolan. Pentru descoperirea efectului antibacterian al<br />
sulfamidelor lui Domagk i s-a decernat premiul Nobel pe care l-a refuzat;<br />
● astăzi se utilizează în terapie circa 25 sulfamide dintre care 9 la noi în ţară.<br />
Proprietăţile sulfamidelor:<br />
● sunt pulberi de culoare albă, microcristaline, cu gust mai mult sau mai puţin amar<br />
(excepţie, sulfamida roşie);<br />
practică;<br />
● în general, sunt insolubile în apă, solubile fiind sărurile lor de Na ce se utilizează în<br />
● prin ardere la flacără devin brune şi degajă miros de H2S şi de NH3;<br />
● pornind de la sulfanilamidă (sulfamida –mamă) s-au obţinut toate celelalte sulfamide<br />
prin substituirea unui H de la gruparea –NH2 din poziţia para.<br />
52
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Mecanismul de acţiune al sulfamidelor<br />
A fost elucidat în 1935 de Trefanel.<br />
Celula bacteriană are nevoie, în vederea dezvoltării şi înmulţirii, de acid para-aminobenzoic.<br />
Acesta este un precursor al acidului folic şi, ulterior, al acizilor nucelici. Datorită asemănării<br />
structurale dintre sulfamide şi vitamina H1, atunci când sulfamida se află într-o concentraţie<br />
competitivă în mediu, ea substituie acidul para-aminobenzoic în cadrul metabolismului bacterian<br />
perturbându-l şi în acest mod stopând dezvoltarea şi înmulţirea bacteriei.<br />
Există bacterii care NU au nevoie în cursul metabolismului lor de acid para-aminobenzoic.<br />
Acestea sunt rezistente la acţiunea sulfamidelor.<br />
Atunci când NU se respectă dozele şi intervalele de administrare, sulfamida NU prezintă o<br />
concentraţie competitivă astfel că celula bacteriană va diferenţia acidul para-aminobenzoic de<br />
sulfamidă, devenind sulfamidorezistentă.<br />
Există astfel, bacterii primar rezistente sau bacterii cu rezistenţă câştigată prin selecţie<br />
naturală, mutaţii spontane sau adaptare enzimatică. Rezistenţa câştigată este ireversibilă şi se<br />
manifestă faţă de toate sulfamidele.<br />
Spectrul de acţiune al sulfamidelor<br />
● cocii Gram-negativi şi Gram-pozitivi;<br />
● alte bacterii Gram-negative şi Gram-pozitive;<br />
● anaerobi Gram-pozitivi;<br />
● pararicketsii;<br />
● unele protozoare.<br />
Suflamidele sunt inactive faţă de leptospire, bacteriile alcoolo-acido-rezistente, ricketsii,<br />
virusuri, microplasme.<br />
Ele acţionează mai puternic „in vivo” decât „in vitro” (sulfa midele sunt incompatibile cu<br />
peptona ce se utilizează pentru prepararea mediilor uzuale de cultură).<br />
Farmacocinetica sulfamidelor<br />
Sulfamidele se pot administra pe mai multe căi:<br />
● per os;<br />
● intramuscular;<br />
● intravenos;<br />
● subcutanat;<br />
● intraperitoneal;<br />
● pe piele şi mucoase.<br />
NU se administrează per rectum sau intrarahidian.<br />
53
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Administrate per os, sulfamidele se absorb între 3 – 6 ore cu excepţia rumegătoarelor şi calului.<br />
Sulfamidemia este maximă între 2 – 4 ore. În sânge se cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie<br />
de 50 – 90%. Fracţiunea cuplată NU difuzează în sânge şi reprezintă un depozit din care se eliberează<br />
treptat fracţiunea liberă ce este activă faţă de bacterii.<br />
mg%.<br />
Sulfamidemia bacteriostatică minimă este de 5 mg la 100 ml sânge, iar cea optimă este 10 – 15<br />
Difuzează foarte bine prin barierele organismului şi suficient de bine prin seroase şi sinovii. NU<br />
difuzează în ţesuturile moarte şi focarele încapsulate şi cazeificate. Sunt inactive în prezenţa<br />
puroiului.<br />
În ficat ajung în concentraţii de 2 ori mai mari decât în sânge. La nivelul ficatului suferă<br />
procesul de acetilare în urma căruia rezultă produse alergogene şi inactive d.p.d.v. bacteriostatic.<br />
Derivaţii acetilaţi au o solubilitate mai slabă decât sulfamidele din care provin. Există pericolul<br />
cristalizării în urina acidă (pericol mai mare la carnivore). Alcalinizarea urinii, prin administrarea de<br />
bicarbonat de Na, va favoriza eliminarea sulfamidelor şi va scădea pericolul cristalizării.<br />
Sulfamidele se elimină sub formă activă şi parţial inactivă prin rinichi, lapte şi mai puţin prin<br />
materiile fecale, bilă, salivă şi glandele bronşice.<br />
După utilizarea pe cale orală sau parenterală, sulfamidele pot fi decelate în lapte între 21 – 86<br />
ore, de aceea se discută despre un timp de aşteptare în ceea ce priveşte consumul de către om al<br />
laptelui provenit de la animalele tratate cu sulfamide.<br />
CaCO3;<br />
comatoase.<br />
Acetilarea se face la gruparea –SO2 – NH2.<br />
Reacţiile adverse ale sulfamidelor<br />
Sunt considerate substanţe cu toxicitate foarte redusă.<br />
Indicele terapeutic este foarte mare, de circa 40 – 200.<br />
Se pot constată:<br />
modificări ale sângelui;<br />
tulburări renale: cilindrurie, albuminurie, hematurie şi chiar colici renale;<br />
dismicrobism la rumegătoare ce duce la scăderea digestiei celulozei;<br />
la păsări, datorită inhibării anhidrazei carbonice, se împiedică încrustarea cojii ouălor cu<br />
rareori, se poate instala şocul medicamentos tradus prin tremurături musculare, stări<br />
Cea mai sensibilă specie la sulfamide este câinele. Se procedează la alcalinizarea urinii în<br />
vederea eliminării mai rapide a sulfamidelor; în caz de methemoglobinemie se poate administra<br />
albastru de metil (fiole de 1 mg/kg).<br />
54
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Indicaţii terapeutice ale sulfamidelor<br />
● în pneumonii, peritonite, artrite, abcese, bronhopneumonii, flegmoane, endometrite,<br />
gastroenterite, retenţii placentare, mamite;<br />
● în boli infecţioase: pasteureloză, colibaciloză, morvă, gurmă, listerioză;<br />
● în boli parazitare: coccidioză.<br />
Posologia sulfamidelor (doze)<br />
I. doza de atac – în prima zi:<br />
● adulte 0.12 g/kg;<br />
● tineret 0.15 g/kg;<br />
II. doza de a doua zi:<br />
● adulte 0.10 g/kg;<br />
● tineret 0.12 g/kg;<br />
III. doza de a treia zi:<br />
● adulte 0.08 g/kg;<br />
● tineret 0.10 g/kg;<br />
IV. doza de a patra zi:<br />
● adulte 0.06 g/kg;<br />
● tineret 0.08 g/kg;<br />
V. doza de a cincea zi:<br />
● adulte 0.06 g/kg;<br />
● tineret 0.06 g/kg;<br />
Doza se sindează în 2 administrări în cursul unei zile.<br />
55
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
sau bacterii.<br />
ANTIBIOTICELE<br />
Sunt substanţe naturale produse de ciuperci sau bacterii ca mijloc de luptă contra altor ciuperci<br />
Prin antibioză se înţelege antagonismul dintre două microorganisme.<br />
Era antibioticelor începe în 1928 când Fleming descoperă penicilina. Ulterior, cercetările sunt<br />
definitivate de Florey. După această descoperire până în 1972, numărul antibioticelor a crescut la<br />
1547.<br />
conjugare);<br />
Rezistenţa microbiană la antibiotice<br />
Se instalează diferit. În general, se instalează:<br />
● rapid la: streptomicină, eritromicină, ampicilină;<br />
● lent la: tetracicline, neomicină, kanamicină;<br />
● foarte lent la: cloramfenicol, nitrofuran.<br />
Mecanisme prin care se instalează rezistenţa:<br />
1. elaborarea de către microorganism a unor enzime;<br />
2. elaborarea de către microorganism a unor substanţe cu rol antagonic;<br />
3. transmiterea genetică a factorilor de rezistenţă de la o celulă bacteriană la alta (prin<br />
4. prin selecţia unor mutante devenite rezistente.<br />
Mecanisme de acţiune antibacteriană:<br />
● există antibiotice care acţionează asupra metabolismului membranei bacteriene:<br />
penicilina;<br />
antibioticele polipeptidice;<br />
novobiocina;<br />
● sunt antibiotice care intervin la nivelul sintezei proteice din celula bacteriană:<br />
streptomicina;<br />
neomicina;<br />
cloramfenicol;<br />
tetraciclinele;<br />
● sunt antibiotice ce interferează sinteza acizilor nucleici:<br />
griseofulvina;<br />
quinolonele.<br />
56
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Asocierea antibioticelor<br />
NU se asociază:<br />
– penicilina cu tetraciclinele;<br />
– cloramfenicolul şi macrolidele;<br />
– aminoglicozidele între ele;<br />
– aminoglicozidele cu alte antibiotice ce prezintă acelaşi tip de toxicitate;<br />
– un bacteriostatic cu un bactericid;<br />
– două antibiotice cu acelaşi tip de reacţii adverse.<br />
După toxicitatea lor, antibioticele pot fi:<br />
● netoxice (puţin toxice):<br />
betalactaminele;<br />
macrolidele;<br />
tetraciclinele;<br />
● cu potenţial toxic ridicat:<br />
aminoglicozidele;<br />
polipeptidele ciclice;<br />
cloramfenicolul.<br />
Utilizarea antibioticelor în medicina veterinară<br />
● în scop nutritiv (în cantităţi foarte mici de circa 20 UI/per milion):<br />
în scopul stimulării creşterii pentru obţinerea sporurilor în greutate superioară şi în<br />
vederea reducerii consumului de furaje;<br />
în scopul creşterii reactivităţii la infecţii;<br />
în scopul creşterii vitalităţii;<br />
● în scop curativ – pentru tratarea animalelor bolnave;<br />
● în scop metafilactic – când boala este în faza de incubaţie;<br />
● în scop profilactic (preventiv) – la animalele sănătoase din focar.<br />
Clasificarea antibioticelor<br />
Antibiotice betalactamice:<br />
● peniciline:<br />
naturale:<br />
– benzil-penicilina;<br />
– procain-penicilina;<br />
– benzatin-penicilina;<br />
57
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
– fenoximetil-penicilina;<br />
de sinteză:<br />
– ampicilina;<br />
– oxacilina;<br />
– meticilina;<br />
– amoxicilina, etc.<br />
● antibiotice cephalosporine.<br />
Antibiotice macrolide:<br />
● eritromicina;<br />
● tylosina (tilocina);<br />
● spiramicina;<br />
Antibiotice false-macrolide (lincosamide):<br />
● lincomicina;<br />
● clindamicina.<br />
Antibiotice aminoglicozidice:<br />
● streptomicina;<br />
● kanamicina;<br />
● gentamicina.<br />
Cloramfenicolul<br />
Tetraciclinele clasice:<br />
● tetraciclina;<br />
● oxitetraciclina;<br />
● doxiciclina.<br />
Antibiotice polipeptidice:<br />
● colimicina;<br />
● polimixina B;<br />
● gramicidine.<br />
Grupa peptolide (sinergistine):<br />
58
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● rifampicina.<br />
Antibiotice poliemice:<br />
● stamicina;<br />
● amfotericina B.<br />
Novobiocina<br />
Quinolonele –inhibitori ai ADN-girazei, antibiomimetice<br />
Antibiotice furajere:<br />
● flavomicina;<br />
● tiamulina.<br />
59
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Penicilinele naturale<br />
Benzil-penicilina – penicilina cristalină<br />
1928 a fost descoperită de Fleming<br />
1939 a fost purificată de Florey<br />
Grupa betalactaminelor<br />
1945 grupul de cercetători de la Oxford – premiul Nobel<br />
Este un amestec de 5 tipuri de peniciline.<br />
Conţine acidul 6-aminopenicilanic, un inel lactamic şi un inel tiazol.<br />
La acidul 6-aminopenicilanic se pot grefa diverşi radicali. Astfel, prin grefarea radicalului „-<br />
benzil” s-a obţinut benzil-penicilina.<br />
Este obţinută din culturi de Penicillium notatum şi de Penicillum crisogenum.<br />
Proprietăţi:<br />
● este o substanţă de culoare albă, cu gust amar, inodoră, stabilă în mediu acid;<br />
● se poate păstra în soluţie la frigider timp de 48 ore;<br />
● se dozează în UI ce reprezintă cantitatea de penicilină ce împiedică dezvoltarea<br />
stafilococului auriu, tulpina Oxford pe mediu solid (diametru zonei de inhibiţie fiind de 24 mm).<br />
Mecanismul de acţiune:<br />
Structura chimică a benzil-penicilinei se aseamănă cu cea a unui aminoacid pe care îl<br />
competiţionează cuplându-se cu murein-transpeptidaza, enzimă necesară sintezei acidului acetil-<br />
muramic, care este scheletul de susţinere al membranei microbiene.<br />
Benzil-penicilina blochează sinteza mucopeptidelor din peretele microbian. În interiorul<br />
bacteriei se acumulează produşi care blochează sinteza proteinelor şi a acizilor nucleici, astfel că<br />
bacteriile devin gigante, presiunea în interiorul lor crescând până la dezintegrarea bacteriei.<br />
Bacteriile Gram-negative au o membrană dublă prin care penicilina NU pătrunde.<br />
În celula homeotermelor, acidul muramic NU joacă un rol important în sinteza peretelui celular,<br />
astfel se explică lipsa de toxicitate a benzil-penicilinei la aceste organisme.<br />
Rezistenţa microbiană:<br />
În general, se instalează lent şi este datorată capacităţii de a secreta o β-lactamază, astfel că<br />
aceasta scindează inelul lactamic din cadrul moleculei de penicilină (o inactivează).<br />
Rezistenţa microbiană la benzil-penicilină este încrucişată cu cea de la alte peniciline, dar NU<br />
cu cephalosporinele.<br />
Spectrul de acţiune al benzil-penicilinei:<br />
60
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Este relativ îngust, cuprinzând:<br />
● streptococi;<br />
● stafilococi;<br />
● pneumococi;<br />
● coci Gram-negativi (gonococi, meningococi);<br />
● bacili Gram-pozitivi (bacilul antraxului, Listeria, corynebacterii, bacilul rujetului);<br />
● anaerobi Gram-negativi (clostridii, spirochete);<br />
● unele actinomicete.<br />
Farmacocinetica penicilinei:<br />
După absorbţie, concentraţia maximă sangvină se instalează în 15 – 30 minute. Întrucât această<br />
concentraţie după circa 2 ore începe să scadă se pot face aproximativ 4 – 6 administrări/zi.<br />
Benzil-penicilina este inactivă faţă de:<br />
● bacilii Gram-negativi;<br />
● bacilul Koch;<br />
● protozoare;<br />
● ciuperci;<br />
● ricketsii.<br />
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 40 – 60%.<br />
Realizează concentraţii mari la nivelul rinichiului, ficatului, pulmonului. Difuzează bine şi în<br />
alte ţesuturi, chiar şi prin placentă.<br />
Permeabilitatea la nivelul seroaselor şi a membranelor sinoviale este insuficientă.<br />
Prin meninge pătrunde numai în caz de inflamaţie.<br />
Circa 40 – 70% din doza administrată se elimină netransformată pe la nivel renal, iar restul se<br />
elimină prin lapte, bilă, salivă, transpiraţie.<br />
Concentraţia în lapte este maximă în 4 – 6 ore de la administrare şi dispare după 24 ore.<br />
Reacţii adverse:<br />
Pot apare dureri la locul de administrare, infiltraţii nodulare (câ nd soluţiile sunt prea<br />
concentrate).<br />
La bovine pot apare reacţii alergice:<br />
La om:<br />
salivaţie;<br />
edem la nivelul pleoapelor şi botului;<br />
dispnee.<br />
urticarie;<br />
ameţeală;<br />
61
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
prurit;<br />
frisoane;<br />
dureri de cap;<br />
şoc anafilactic.<br />
După administrarea i.v. poate apare şocul cardiac care este datorat ionilor de K + , în special.<br />
Indicaţii terapeutice:<br />
Se poate utiliza în stări infecţioase nespecifice, precum şi în boli specifice (rujet, gurmă, antrax,<br />
cărbune emfizematos, spirochetoză, leptospiroză).<br />
tripsină;<br />
mijlociu;<br />
Local se poate utiliza în mamite, afecţiuni oculare, artrite, peritonite.<br />
NU se utilizează în boli produse de germeni rezistenţi.<br />
NU se administrează intrarahidian.<br />
NU se utilizează la cobai, hamster şi chinchila pentru că produce dismicrobism grav.<br />
Căi de administrare:<br />
● i.m., cel mai frecvent din 6 în 6 ore;<br />
● subcutanat la animalele mici;<br />
● la om, sub formă de perfuzii lente;<br />
● NU se administrează per os;<br />
● local se poate administra în bronhopneumonii, intratraheal însoţită de streptomicină şi<br />
● se folosesc aerosoli în pneumonii;<br />
● intraperitoneal şi intraarticular la intervale de 12 sau 24 ore;<br />
● intramamar;<br />
● intrauterin;<br />
● pe plăgi, mucoase;<br />
● intraconjunctival – sub formă de soluţie sau ungvente.<br />
Dozele:<br />
● în funcţie de:<br />
rezistenţa germenilor;<br />
gravitatea afecţiunii.<br />
● la animalele mari 2.000 – 4.000 UI/kg;<br />
● la animalele mijlocii 4.000 – 6.000 UI/kg;<br />
● la animalele mici (carnivore), doza poate fi 25.000 UI/kg sau 50.000 UI/kg;<br />
● la păsări 10.000 – 20.000 UI/kg.<br />
● intraperitoneal se utilizează până la 400.000 UI/animal mare sau 200.000 UI/animal<br />
62
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● intraarticular, până la 200.000 UI;<br />
● intramamar, până la 400.000 UI (la animalele mari);<br />
● pe mucoase şi plăgi, până la 50.000 UI/ml soluţie sau până la 50.000 UI/g ungvent.<br />
Penicilina V (fenoximetil-penicilina, isocilina)<br />
Este rezistentă la acţiunea sucului gastric, motiv pentru care se poate administra per os.<br />
Se absoarbe circa 60% la nivelul intestinului.<br />
Este mai puţin activă faţă de streptococi, meningococi şi gonococi.<br />
De obicei, se utilizează în continuarea tratamentelor la câini şi la pisici, după ce s-a utilizat<br />
penicilina injectabilă.<br />
Există comprimate ce conţin 200.000 UI, iar doza este de 50.000 UI, astfel că aceste<br />
comprimate se fracţionează pentru 4 administrări.<br />
Penicilinele de semisinteză<br />
Penicilinele naturale pot fi inactivate de către penicilinazele produse de unii stafilococi.<br />
Datorită acestui fapt s-a căutat ca după modelul celor naturale să se obţină penicilinele pe cale<br />
sintetică.<br />
urmărind:<br />
În 1956 au fost obţinute primele peniciline de sinteză. Ulterior, gama lor s-a diversificat<br />
obţinerea unor peniciline active în urma administrării per os, nefiind valabile la cal şi la<br />
bovine la care produc dismicrobism;<br />
obţinerea unor peniciline cu spectru larg care să se extindă şi asupra micoplasmelor;<br />
obţinerea unor peniciline rezistente la penicilinaza stafilococică.<br />
Exemple:<br />
– ampicilina;<br />
– amoxacilina;<br />
– meticilina;<br />
– cloxacilina;<br />
– carbenicilina (de uz uman).<br />
Toate dau niveluri sangvine crescute.<br />
63
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Procain-penicilina şi benzatin-penicilina sunt peniciline retard (săruri ale penicilinei) care se<br />
caracterizează prin formarea de depozite de unde se eliberează în mod treptat, acţiunea lor fiind de<br />
durată mai lungă, iar intervalul de administrare fiind între 24 – 48 ore.<br />
Preparate comerciale:<br />
– Propamicină;<br />
– Efitard;<br />
– Moldamin;<br />
– Tripedin, etc.<br />
Grupa cephalosporinelor<br />
Au fost izolate în 1945 din culturile de Cephalosporium acremonium.<br />
Sunt derivaţi ai acidului 7-aminocephalosporamic.<br />
Sunt pulberi cristaline şi se utilizează sub formă de săruri de Na.<br />
Mecanismul de acţiune este identic cu cel al penicilinelor.<br />
Spectrul de acţiune este larg, asemănător cu cel al penicilinelor.<br />
Sunt rezistente la acţiunea penicilinazelor stafilococice, dar sunt sensibile faţă de o β-lactamază<br />
produsă de unii Gram-negativi.<br />
NU se distribuie intracelular, ci numai intercelular.<br />
Au o oarecare nefrotoxicitate.<br />
La om produc uneori greaţă şi vomă.<br />
Pot fi clasificate:<br />
1. produse ce se administrează per os:<br />
● cefalexin;<br />
● cefaclor;<br />
● cefodrin;<br />
● cefadroxil (25 mg/kg/zi, 2x/zi);<br />
2. produse ce se administrează cale parenterală:<br />
● cefalotin;<br />
● cefaloridin;<br />
● cefazolin (10 – 20 ml/kg, 2 – 3 ori/zi, i.m. sau i.v.)<br />
3. pathazone – injectoare pentru uzul intramamar.<br />
Exemplu: Excenel TM din Belgia care se foloseşte în bolile respiratorii la bovine (1 mg/kg la<br />
bovine), în pneumopatii la porc (3 – 5 mg/kg la porc) şi pentru prevenirea mortalităţii la pui (până la<br />
0.2 mg/pui).<br />
64
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Grupa macrolidelor<br />
Cuprinde peste 40 antibiotice ce conţin un nucleu macrolactonic şi una sau mai multe molecule<br />
de glucide ce răspund de activitatea antibiotică.<br />
Există macrolide cu 14 sau cu 16 atomi de carbon.<br />
Au acţiune bacteriostatică.<br />
Mecanismul este asemănător cu al cloramfenicolului şi între diversele macrolide există o<br />
rezistenţă încrucişată.<br />
Eritromicina<br />
Se poate găsi sub formă de:<br />
● lactobionat – pulbere în flacoane de 300 mg ce se administrează i.m.;<br />
● tiocianat (ex: Eritromvac) – pulbere solubilă în apă ce se foloseşte pentru păsări, pungi<br />
de 100 sau 1000 g, precum şi soluţie injectabilă de 20, 50, 100 ml (ex: Galimicin 5% pentru păsări şi<br />
10% pentru mamifere);<br />
● comaciclina (eritromicina + tetracicl ina) – propionat de eritromicină, sub formă de<br />
comprimate şi etilsuccinatul (flacoane a 2 g).<br />
Eritromicina a fost izolată din culturile de Streptomices erithreus.<br />
Spectrul de acţiune: este asemănător cu cel al penicilinelor, cuprinzând în plus şi<br />
micoplasmele, ricketsii şi pararicketsii şi unele protozoare. NU acţionează asupra enterobacteriaceelor<br />
şi asupra bacteriilor Gram-negative.<br />
Rezistenţa bacteriană: se dezvoltă rapid şi, în general, este considerat antibiotic de rezervă<br />
ce se utilizează în infecţiile penicilinorezistente, pneumonii, bronşite, mamite, abcese, artrite, retenţii<br />
placentare, antrax, gurmă, leptospiroză, micoplasmoză, coriză, sinuzită.<br />
NU se administrează la cal pentru că produce tulburări gastro-intestinale.<br />
Este compatibilă cu majoritatea antibioticelor, mai puţin cu tetraciclinele.<br />
Farmacocinetica:<br />
Difuzează bine prin ţesuturi: placentă, pleură, peritoneu şi mai puţin la nivelul articulaţiilor.<br />
NU difuzează la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) şi nici la nivelul sistemului nervos<br />
central (SNC) astfel că NU se poate utiliza în caz de meningite.<br />
50% se metebolizează, iar restul se elimină nemodificată.<br />
La păsări se poate da în apa de băut.<br />
Doze:<br />
● lactobionatul:<br />
65
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
1 – 3 mg/kg la animalele mari şi mijlocii;<br />
10 – 20 mg/kg la animalele mici.<br />
● tiocianatul:<br />
2 – 4 mg/kg la animalele mari;<br />
5 – 10 mg/kg la animalele mici;<br />
10 – 20 mg/kg la păsări.<br />
Pentru păsări, tiocianatul se poate folosi preventiv în micoplasmoză, în apa de băut: 2.5‰ la<br />
puii de 1 – 14 zile şi 1.25‰ la puii peste 14 zile şi pentru combaterea stresului.<br />
Tylosina<br />
Se găseşte sub formă de preparate.<br />
Preparate:<br />
● Tylavet 20%;<br />
● Isotyl 5% (mai conţine şi eritromicină), utilizate în micoplasmoza aviară.<br />
● Pharmasin:<br />
pulbere ce conţine tylosină sub formă de tartrat;<br />
utilizat mai ales la porci şi păsări;<br />
la porcii cu gastroenterite;<br />
la păsările cu micoplasmoză şi sinuzită.<br />
● Tyladin:<br />
pulbere;<br />
în boli respiratorii la păsări, porc, bovine.<br />
● Tylocin:<br />
pulbere hidrosolubilă;<br />
în apa de băut la păsări.<br />
● Tylosin:<br />
soluţie 20%;<br />
la rumegătoare, animalele mici, păsări.<br />
Antibioticul este specific medicinei veterinare.<br />
A fost izolat în 1959 din culturile de Streptomyces fradiae.<br />
Se utilizează la modul general în afecţiunile respiratorii şi digestive la mamifere, iar la păsări<br />
mai ales în boli respiratorii (micoplasmoză, bronşită infecţioasă, coriză).<br />
Doze:<br />
● la viţei, circa 10 mg/kg, i.m., la interval de 12 ore;<br />
● la păsări, 25 mg/kg, fie în apa de băut, fie s.c. la 24 ore, timp de 3 zile;<br />
66
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● la câine şi pisică, 10 mg/kg la 12 ore, oral sau i.m;<br />
● pentru toate speciile este valabil tratamentul între 3 – 5 zile.<br />
Oleadomicina (sigmamicina)<br />
Sigmamicina conţine oleadomicină şi tetraciclină.<br />
A fost izolată în 1955 din culturile de Streptomyces antibioticus.<br />
Preparat:<br />
● Comaciclin:<br />
conţine sigmamicină;<br />
produs românesc.<br />
Spiramicina (rovamicina)<br />
A fost obţinută din culturile de Streptomyces ambofacies.<br />
Concentraţia acestui antibiotic în ţesuturi şi lapte este de 20 – 60 ori mai mare decât în sânge.<br />
Preparate:<br />
● Suanovil (Spiravet):<br />
sub formă de soluţie injectabilă şi pulbere.<br />
● Belcospirina:<br />
combinaţie de spiramicină şi colistină;<br />
caracterizată prin spectru de acţiune larg (datorită colistinei).<br />
● Stomorgil:<br />
sub formă de comprimate;<br />
pe bază de spiramicină şi metronidazol;<br />
utilizat în infecţii bucodentare şi tulburări gastro-intestinale.<br />
Spectrul de acţiune este asemănător penicilinelor.<br />
Sunt antibiotice de rezervă (NU se recurge la medicaţie cu macrolide, ci numai dacă NU sunt<br />
valabile penicilinele).<br />
Reprezintă medicaţia aparatului respirator.<br />
67
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
macrolide.<br />
Grupa falselor macrolide (lincosamidele)<br />
Au acelaşi mecanism de acţiune ca şi macrolidele.<br />
Spectrul de acţiune este asemănător macrolidelor.<br />
Rezistenţa bacteriană se instalează foarte lent şi este o rezistenţă încrucişată cu cea faţă de<br />
Reprezentanţi:<br />
lincomicina;<br />
clindamicina.<br />
În urma administrării lor per os, lincomicina se absorbe în proporţie de 25 – 50%, iar<br />
clindamicina 60 – 90%.<br />
Nivelul terapeutic sangvin se menţine circa 6 – 8 ore.<br />
Se distribuie uniform în organism, rspectiv, şi la nivelul ţesuturilor moi, piele, muşchi, oase,<br />
fiind eficiente atât în osteomielite, cât şi în septicemie.<br />
circa 40%.<br />
Difuzează prin meningele inflamat ajungând în lichidul cefalorahidian într-o concentraţie de<br />
În lapte, concentraţia ajunge la 50 – 100%.<br />
Aproximativ 50% din aceste antibiotice se metabolizează, iar restul de 50% se elimină<br />
netransformate prin urină şi bilă.<br />
Contraindicaţii: NU se administrează la cal, iepure şi hamster pentru că dau colici grave.<br />
Lincomicina:<br />
A fost izolată în 1962 din culturile de Streptomyces lincolnensis.<br />
În cadrul preparatelor se asociază frecvent cu streptomicina.<br />
Preparate:<br />
● Lincocin forte;<br />
● Linkomicin, soluţie injectabilă;<br />
● Linkomicin F (uz intramamar);<br />
● Linkomicin 110 N, pulbere;<br />
● Linco-spectin.<br />
Clindamicina:<br />
Este obţinută prin clorurarea lincomicinei.<br />
68
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Este utilizată mai ales la câine şi la pisică, administrată per os, în doze de 10 mg/kg în infecţiile<br />
stafilococice ale oaselor şi pielii.<br />
Preparate comerciale:<br />
● Sobelin.<br />
69
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Streptomicina<br />
Grupa aminoglicozidelor<br />
A fost descoperită şi izolată între 1943 – 1944 în SUA de către Waksman din culturile de<br />
Streptomyces griseus.<br />
Structura sa chimică prezintă 3 inele de bază fiind considerată un trizaharid.<br />
Acţionează prin molecula întreagă, mai ales în prezenţa unui pH alcalin.<br />
Soluţiile se pot păstra în frigider circa o săptămână.<br />
Poate fi dozată în UI, astfel că 1.000.000 UI = 1 g streptomicină şi reprezintă cantitatea care<br />
inhibă 1 ml cultură de Escherichia coli.<br />
Mecanismul de acţiune:<br />
Are acţiune bacteriostatică, dar poate deveni în anumite condiţii bactericidă.<br />
Blochează ARN-ul mesager al celulei bacteriene producând erori în copierea codului genetic şi<br />
împiedicând sinteza proteică în celula bacteriană.<br />
Tulbură mecanismele de permeabilitate ale membranei citoplasmatice permiţând eliminarea din<br />
celula bacteriană a o serie de componente vitale.<br />
Rezistenţa bacteriană se poate instala brusc şi este parţial încrucişată cu cea a antibioticelor<br />
din aceeaşi grupă.<br />
Se poate asocia cu penicilina şi sulfamidele.<br />
Spectru de acţiune:<br />
● bacili Gram-negativi;<br />
● bacili Gram-pozitivi;<br />
● leptospire;<br />
● stafilococi;<br />
● bacilul tuberculozei.<br />
Este slab activă faţă de:<br />
● Pasteurella;<br />
● Listeria;<br />
● Pseudomonas;<br />
● Proteus.<br />
NU este activă faţă de:<br />
● clostridii;<br />
● ricketsii;<br />
● virusuri.<br />
70
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Farmacocinetica streptomicinei:<br />
În urma administrării pe cale injectabilă realizează o bună absorbţie. Nivelul sangvin maxim<br />
apare la circa o oră (concentraţia minimă trebuie să fie circa 3 mcg/ml sânge).<br />
Se distribuie extracelular.<br />
Difuzează bine prin pleură, pericard, membrane sinoviale.<br />
Prin bariera hematoencefalică pătrunde numai în caz de inflamaţii.<br />
Trece şi bariera placentară.<br />
Se elimină mai lent decât penicilina; 50% se elimină prin urină sub formă activă, restul<br />
metabolizându-se şi eliminându-se prin lapte, bilă.<br />
În urma administrării per os NU se absoarbe, având un efect local, enteral.<br />
Reacţii adverse:<br />
Este mai toxică decât penicilina.<br />
Atacă ramura acustică şi vestibulară a perechii a VIII-a de nervi cranieni şi determină tulburări<br />
de echilibru, ameţeli, astenie.<br />
La animale, după doze mari şi care se administrează timp îndelungat determină:<br />
● la pisică, ataxie ca urmare a efectului ototoxic;<br />
● la bovine, şoc alergic tradus prin nelinişte, salivaţie, cianoza ugerului, edemul capului şi<br />
uneori edem pulmonar;<br />
plăcii motorii;<br />
● poate provoca bloc neuromuscular prin blocarea eliminării de acetilcolina la nivelul<br />
● la porumbel, determină ataxii.<br />
Indicaţii terapeutice:<br />
● în stări infecţioase nespecifice şi specifice:<br />
colibaciloză;<br />
leptospiroză;<br />
pasteureloză;<br />
micoplasmoză;<br />
enterite infecţioase.<br />
NU se administrează i.v.<br />
NU se utilizează la animalele cu afecţiuni renale.<br />
Căi de administrare şi doze:<br />
● i.m., 1 – 2 cg/kg la intervale de 12 ore;<br />
● la animalele mici, doza poate ajunge până la 0.1 g/kg;<br />
● per os se administrează în scop local;<br />
● intramamar se introduc 50 ml, soluţie 1%/sfert de glandă mamară;<br />
71
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● ungventele au concentraţia 1 – 2%.<br />
Negamicina (neomicina)<br />
A fost izolată în 1949 din culturile de Streptomyces fradiae.<br />
Spectrul de acţiune este asemănător cu streptomicina, dar cuprinde şi clostridiile.<br />
Rezistenţa bacteriană se instalează rar, lent şi este încrucişată cu cea la antibioticele din<br />
aceeaşi grupă.<br />
Mecanismul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei.<br />
Este neurotoxică şi nefrotoxică.<br />
Se utilizează numai pentru efectul ei local.<br />
Indicaţii terapeutice:<br />
● în enterite şi dizenterii, 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore;<br />
● local se utilizează sub formă de ungvente cu concentraţii de 0.5 – 4%;<br />
● în endometrite şi retenţii placentare.<br />
Preparate comerciale:<br />
● Negamicina sulfat, comprimate;<br />
● Neomicina 20%, pulbere;<br />
● Otoguard;<br />
● Biosol T.M.;<br />
● Fluocinolon, ungvent;<br />
● Neobasept, ungvent;<br />
● Cornemin, ungvent;<br />
● Diacin (folosit în dizenteria purceilor).<br />
Gentamicina<br />
A fost izolată din culturi de Streptomyces micromonospora.<br />
Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei, dar este mai activă faţă de<br />
Proteus şi Pseudomonas.<br />
Rezistenţa bacteriană se instalează lent.<br />
Indicaţii terepeutice şi doze:<br />
● în afecţiuni respiratorii, digestive, urogenitale, cutanate la toate speciile;<br />
● doza: 3 – 4 mg/kg la 12 ore.<br />
Preparate:<br />
● Gentamicina 10%, pulbere hidrosolubilă;<br />
● Gentamicina 8%, soluţie injectabilă;<br />
72
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● Gentamicina 10%, soluţie injectabilă;<br />
● Gentamicin, soluţie injectabilă sau pulbere;<br />
● Isomycin, suspensie 5%.<br />
Kanamicina<br />
A fost izolată în 1957 din culturile de Streptomyces kanamiceticus.<br />
Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al gentamicinei.<br />
Este nefrotoxic producând albuminurie, hematurie.<br />
Indicaţii terapeutice: este utilizată în infecţii urogenitale, respiratorii, în stafilococii,<br />
salmoneloză, cărbune emfizematos.<br />
Preparate:<br />
● Kanamicina, pulbere injectabilă;<br />
● ungvent cu kanamicină (uz oftalmic);<br />
● ungvent cu kanamicină şi hidrocortizon (uz oftalmic).<br />
Spectinomicina<br />
A fost izolată în 1959 din culturile de Streptomyces spectabilis.<br />
Spre deosebire de celelalte aminoglicozide d.p.d.v. chimic, NU conţine nuclee zaharidice fiind<br />
considerată a face parte dintr-o subgrupă numită aminociclitoli.<br />
Are spectru de acţiune larg, dar intensitatea efectului este redusă.<br />
NU realizează concentraţii bactericide.<br />
Rezistenţa bacteriană se instalează rapid şi este încrucişată cu cea a streptomicinei,<br />
eritromicinei, tylosinei.<br />
Prezintă potenţial ototoxic şi nefrotoxic redus.<br />
Dozele:<br />
● 10 – 20 mg/kg la animalele mari;<br />
● 20 – 30 mg/kg la animalele mici.<br />
Este indicată şi în micoplasmoza aviară.<br />
Se combină cu lincomicina (Linco-spectin).<br />
Preparate:<br />
● Spectam, soluţie injectabilă, pulbere şi suspensie, flacoane cu pompă dozatoare.<br />
Aminosidina (gabromicina)<br />
A fost izolată din culturile de Streptomyces chrestomiceticus.<br />
73
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
antifungică.<br />
Are acţiune intensă şi efect rapid.<br />
NU se absoarbe în urma administrării per os.<br />
Are potenţial ototoxic şi nefrotoxic.<br />
Preparate:<br />
Doze:<br />
● Gabrocol şi Gabrocol-plus, soluţii 1%, cu acţiune antibacteriană, antiprotozoarică şi<br />
● 6 ml/100 kg la bovine, cabaline, suine;<br />
● 4 ml/50 kg la viţei, mânji, purcei;<br />
● 0.1 ml/kg la câine şi pisică;<br />
● intrauterin la vacă, în endometrite, circa 8 ml în amestec cu 50 ml ser fiziologic.<br />
Apramicina<br />
Produsul cel mai cunoscut este Apralan.<br />
Se administrează numai în furaje.<br />
Combinaţiile streptomicinei cu penicilina<br />
În medicina umană NU se folosesc aceste combinaţii.<br />
În medicina veterinară:<br />
Propamicina (efitard + sulfamide);<br />
Hostamicina (spectru larg);<br />
Ascomicin.<br />
Asigură un nivel tisular şi sangvin ridicat.<br />
Sunt recomandate în infecţiile cu germeni penicilinsensibili şi streptomicinsensibili.<br />
Se realizează o administrare profundă i.m. de 1 – 2 ori/zi.<br />
Doze:<br />
● 5.000 – 10.000 UI/kg la animalele mari;<br />
● 15.000 – 20.000 UI/kg la animalele mici.<br />
Asocilinul:<br />
– ungvent;<br />
– concentraţia la gramul de ungvent este de 20.000 UI penicilină şi 2 cg streptomicină;<br />
– excipientul este vaselina;<br />
– se foloseşte în mamitele streptococice, stafilococice, colibacilare;<br />
– în afecţiuni oculare: cheratite, blefarite, ulcere corneene;<br />
– în afecţiuni cutanate şi genitale.<br />
74
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Alte preparate:<br />
comprimatele pentru aseptizarea materialului seminal conţin 5 cg<br />
dehidrostreptomicină şi 48.000 UI penicilină şi excipienţi pentru aseptizarea a 100 ml diluat;<br />
Ilcociline-dry-cow (intramamar);<br />
Interpen-vet (în plus are procaină şi novocaină);<br />
Pen-strep-wepft (intramamar);<br />
Penbex, soluţie injectabilă;<br />
Pentard-streep, soluţie injectabilă, flacoane de 100 ml (pro cain-penicilină –<br />
sulfamide/benzatin-penicilină – sulfamide);<br />
Siccovet (intramamar);<br />
<strong>Vet</strong>ramicin, intramamar şi suspensie injectabilă; conţine şi prednisolon.<br />
75
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Cloramfenicolul<br />
Grupa cloramfenicolului<br />
A fost izolat în 1947 din culturile de Streptomyces venezuelae.<br />
Proprietăţi:<br />
● pulbere albă, amară;<br />
● substanţă optic activă;<br />
● termostabilă;<br />
● foarte solubilă în apă.<br />
Mecanismul de acţiune:<br />
● intervine în procesul de translaţie;<br />
● împiedică transportul aminoacizilor activaţi la locul sintezei proteice.<br />
Rezistenţa bacteriană:<br />
● este încrucişată cu cea dobândită de tetracicline;<br />
● se datorează unor enzime ce descompun cloramfenicolul.<br />
Spectrul de acţiune:<br />
● larg;<br />
● coci Gram-pozitivi;<br />
● coci Gram-negativi;<br />
● clostridii;<br />
● micoplasme;<br />
● leptospire;<br />
● ricketsii;<br />
● pararicketsii.<br />
Farmacocinetica:<br />
În cazul administrării orale, este absorbit la nivelul duodenului.<br />
Concentraţia maximă în sânge se înregistrează la 2 ore (5 mcg/ml).<br />
Pătrunde bine prin barierele organismului.<br />
Este singurul antibiotic care pătrunde în umoarea apoasă a ochiului.<br />
La rumegătoarele mai mici de 2 luni, administrat per os este rapid absorbit şi descompus, astfel<br />
încât se recomandă a NU fi administrat per os.<br />
Circa 90% se transformă în ficat rezultând nitroderivaţi inactivaţi; produşii rămaşi activi se<br />
elimină prin rinichi.<br />
Reacţii adverse:<br />
76
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● inflamaţii şi necroze la locul injectării;<br />
● dismicrobism intenstinal;<br />
● candidoze linguale şi bucale;<br />
● la om, câine şi pisică determină tulburări ale hematopoezei.<br />
Indicaţii terapeutice:<br />
● în boli infecţioase specifice şi nespecifice:<br />
salmoneloză;<br />
pasteureloză;<br />
colibaciloză;<br />
leptospiroză;<br />
micoplasmoză;<br />
ricketsioză;<br />
ornitoză.<br />
Combinaţii:<br />
● NU se administrează cu penicilinele şi sulfamidele;<br />
● se administrează cu tetraciclinele, eritromicina, hegamicina.<br />
Dozele:<br />
● se administrează i.m. şi per os;<br />
● 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore.<br />
Preparate:<br />
● Cloramfenicol:<br />
drajeuri sau capsule;<br />
la viţei, mânji şi miei;<br />
soluţie injectabilă 10 ml 1%, i.m.<br />
● Antistafilan spray:<br />
conţine cloramfenicol, saprosan şi anestezină;<br />
în plăgi.<br />
● Cloramfenicol hemisuccinat:<br />
i.m. şi i.v.<br />
● Cepetyl:<br />
conţine cloramfenicol, tylosină şi acetat de prednisolon;<br />
flacoane de 100 ml.<br />
● Closamugon:<br />
suspensie uleioasă;<br />
77
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
şi D3.<br />
conţine cloramfenicol, sulfat de tiroidină, acetat de prednisolon şi vitaminele A, B, E<br />
● Tiamfenicol:<br />
derivat al cloramfenicolului;<br />
în preparatul comercial – Negerol spray.<br />
78
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Tetracicline de bază<br />
Tetraciclina<br />
Grupa tetraciclinelor<br />
Tetraciclinele au fost izolate în 1947 din culturile de Streptomyces aureofaciens.<br />
Proprietăţi:<br />
● pulbere sau cristale de culoare galbenă;<br />
● insolubile în apă, dar solubile în cloralhidrat, când rezultă o soluţie cu pH acid;<br />
● sensibile la lumină.<br />
Mecanismul de acţiune:<br />
● împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene, interferând legarea ARN-ului<br />
de transfer de aminoacizi, blocând anumite unităţi ribozomale;<br />
intestinale;<br />
placenta;<br />
● chelatează metalele necesare enzimelor bacteriene;<br />
● prezintă acţiune bacteriostatică.<br />
Rezistenţa bacteriană se instalează lent.<br />
Spectrul de acţiune:<br />
● larg;<br />
● bacterii Gram-negative;<br />
● bacterii Gram-pozitive;<br />
● ricketsii;<br />
● spirochete;<br />
● actinomicete;<br />
● protozoare;<br />
● virusuri mari;<br />
● NU acţionează asupra bacilului tuberculozei, germenilor Pseudomonas şi Proteus.<br />
Farmacocinetica:<br />
● administrate oral se absorb şi realizează nivelul sangvin maxim în 2 ore;<br />
● în prezenţa sărurilor de Ca şi Fe realizează chelaţi inactivi;<br />
● suferă un circuit entero-hepato-enteric, motiv pentru care se folosesc în infecţii biliare şi<br />
● nivelul sangvin eficace este de 2 cg/ml;<br />
● difuzează foarte bine prin barierele organismului, dar la bovine şi suine NU traversează<br />
79
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● se elimină prin urină, fecale, lapte, salivă.<br />
Reacţii adverse:<br />
● în cazul administrărilor îndelungate se constată dismicrobism intestinal, cu excerbarea<br />
florei intestinale având drept consecinţă apariţia enteritelor; pentru a evita, se administrează cu drojdie<br />
de bere;<br />
● injecţiile intratisulare determină iritaţii, hemoragii şi necroze;<br />
● au efect imunosupresiv asupra vaccinurilor vii.<br />
Indicaţii terapeutice:<br />
Doze:<br />
● în boli specifice şi nespecifice;<br />
● antrax;<br />
● colibaciloză;<br />
● cărbune emfizematos;<br />
● salmoneloză;<br />
● micoplasmoză;<br />
● leptospiroză;<br />
● coriză;<br />
● laringotraheită;<br />
● NU se administrează oral la bovine şi cal;<br />
● NU se asociază cu penicilina;<br />
● NU se administrează în lapte;<br />
● NU se administrează cu vaccinuri vii;<br />
● NU se administrează intraarticular.<br />
● i.m., i.v., per os;<br />
● 2 – 5 cg/kg la animalele mici;<br />
● 1 – 2 cg/kg la animalele mari;<br />
● se administrează de 2 – 3 ori/zi;<br />
● 400 ppm la păsări în scop preventiv şi 500 ppm în scop curativ.<br />
Tetraciclinele clasice<br />
Clortetraciclina (aureomicina)<br />
NU se mai foloseşte.<br />
80
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Oxitetraciclina<br />
Produse româneşti:<br />
● clorhidrat de oxitetraciclină, pulbere, suspensie semifluidă pentru mamite, sau bujiuri<br />
spumante şi efervescente;<br />
● ungvent oftalmic:<br />
formula A cu oxitetraciclină;<br />
formula B cu oxitetraciclină;<br />
● Oximanirom.<br />
Produse din import:<br />
● Adamicin;<br />
● Eqocin;<br />
● Aprociclina;<br />
● Combimycin;<br />
● Intermicin;<br />
● Neointermicin;<br />
● Tetramicin;<br />
● Tetradur;<br />
● Tetrasol;<br />
● Triera;<br />
● Ursocilin.<br />
Tetraciclina bază<br />
Produse româneşti:<br />
● Tetraciclina bază, pulbere;<br />
● Tetraciclina cloralhidrat, pulbere;<br />
● Tetraciclina, drajeuri şi comprimate;<br />
● Tetraciclina, ungvent;<br />
● Tetramixin, pulbere.<br />
Produse din import:<br />
● Clortetrason (cloramfenicol şi tetracicline);<br />
● Maximugon.<br />
Proprietăţi:<br />
● pulbere galbenă;<br />
● gust amar;<br />
● greu solubile;<br />
81
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● se absorb bine, difuzează în ţesuturi, LCR;<br />
● dau concentraţii mari în urină şi bilă;<br />
● folosite în colibaciloză, micoplasmoze, coriză;<br />
● prezintă toxicitate redusă;<br />
● cu sărurile metalelor dau chelaţi.<br />
Tetracicline de sinteză<br />
Rolitetraciclina:<br />
Este o tetraciclină sintetică.<br />
Solvocilin:<br />
Rezultă prin condensarea tetraciclinei cu formaldehida.<br />
Se administrează i.m. sau i.v.<br />
Doze:<br />
● 2 – 3 mg/kg.<br />
Indicaţii terapeutice:<br />
● în infecţii puerperale, colibacilare, salmoneloze, micoplasmoză.<br />
82
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Grupa polipeptidelor ciclice<br />
Au fost izolate din culturile de Bacillus polimixa şi Bacillus subtilis.<br />
Au o bună liposolubilitate şi acţionează la nivelul membranei bacteriene căreia îi tulbură<br />
permeabilitatea.<br />
Mecanismul de acţiune este bactericid.<br />
Rezistenţa bacteriană se înregistrează relativ rar.<br />
Prezintă ototoxicitate şi nefrotoxicitate.<br />
Ototoxicitatea se manifestă prin:<br />
ataxie;<br />
bloc neuromuscular;<br />
mai rar, paralizie respiratorie.<br />
Nefrotoxicitatea se manifestă prin:<br />
proteinurie;<br />
oligurie;<br />
hematurie.<br />
Datorită toxicităţii crescute, în general, se administrează per os întrucât NU se absorb şi se<br />
utilizează local.<br />
Sunt active, în special, faţă de Gram-negative, cu excepţia gramicidinelor ce sunt active şi faţă<br />
de Gram-pozitive.<br />
Colistina (polimixina E)<br />
Este produsă de Bacillus colistimus.<br />
Este o pulbere albă, solubilă în apă.<br />
Se utilizează la bovine, suine şi păsări, fiind activă faţă de Salmonella şi Escherichia coli.<br />
Se foloseşte la carnivore în enterite, în doza de 2 – 3 mg/kg.<br />
NU se asociază cu:<br />
● cephalosporinele;<br />
● aminoglicozidele;<br />
● macrolidele, pentru că prin asociere poate creşte toxicitatea.<br />
Produse comerciale:<br />
● Colistirom, soluţie injectabilă sau pulbere hidrosolubilă;<br />
● Colimicin, comprimate şi soluţie injectabilă;<br />
● Belcomicina S, soluţie injectabilă.<br />
83
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Polimixina B<br />
Este produsă de Bacillus polimixa.<br />
Se utilizează, în principal, sulfatul.<br />
Este o pulbere alb-gălbuie.<br />
Este mai puţin activă faţă de Proteus.<br />
Se utilizează sub formă de preparate în mamite.<br />
Bacitracina<br />
Este produsă de Bacillus subtilis.<br />
Este o pulbere albă-cenuşie, solubilă în apă.<br />
Pentru că are o toxicitate crescută se utilizează sub formă unor preparate în asociere cu<br />
neomicina în afecţiuni cutanate.<br />
Preparat comercial:<br />
● Nubactrin –se foloseşte ca aditiv furajer.<br />
Tirotricina<br />
Este produsă de Bacillus brevis.<br />
Se utilizează soluţia şi ungventul într-o concentraţie de 1%.<br />
Este activă şi faţă de ciuperci.<br />
Gramicidinele<br />
Sunt folosite în scop local datorită toxicităţii crescute.<br />
Există mai multe tipuri notate cu litere alfabetice: A, B,C, D, E, F, G, J1, J2, J3.<br />
84
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Grupa peptolide (sinergistine)<br />
Acţionează bactericid printr-un mecanism dublu:<br />
1. tulbură activitatea membranei celulare;<br />
2. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene.<br />
Rifamicinele<br />
Cea mai importantă este rifampicina.<br />
Rifampicina<br />
Proprietăţi:<br />
● pulbere de culoare brună;<br />
● întâlnită şi sub formă de capsule.<br />
Este medicament de elecţie în tuberculoză.<br />
Spectrul de acţiune:<br />
● este activă faţă de bacterii Gram-negative, Gram-pozitive, anaerobi, clamidii.<br />
Farmacocinetica:<br />
● se administrează pe cale orală beneficiind de o bună absorbţie şi realizează niveluri<br />
terapeutice superioare în ţesuturi faţă de cele din plasmă.<br />
Reacţii adverse:<br />
● reacţia adversă este reprezentată de hepatotoxicitate (produce o hepatită reversibilă);<br />
● sporadic mai pot apare: trombocitopenie, anemie hemolitică şi nefrită interstiţială.<br />
Etambutolul:<br />
Este activ faţă de bacilul tuberculozei.<br />
Mecanismul de acţiune:<br />
● inhibă sinteza ARNm la nivelul celulei bacteriene.<br />
Farmacocinetica:<br />
● realizează concentraţii crescute în ţesuturi.<br />
Reacţii adverse:<br />
● nefrotoxicitate;<br />
● tulburări de vedere.<br />
85
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Flavomicina<br />
D.p.d.v. chimic este un glicopeptid.<br />
Se obţine din culturile de Streptomyces.<br />
Antibiotice din grupe diverse<br />
Mecanismul de acţiune constă în inhibarea biosintezei la nivelul peretelui celular microbian.<br />
Se utilizează pentru stimularea creşterii la viţei, purcei şi puii de găină, pentru combaterea<br />
enteritelor nespecifice şi prevenirea micoplasmozei aviare.<br />
Doze:<br />
● 3 – 8 g/tona de furaj.<br />
Virginiamicina (Stafac)<br />
Este produsă de Genul: Streptomyces.<br />
Acţionează bactericid sau bacteriostatic.<br />
Împiedică biosinteza la nivelul peretelui celular bacterian.<br />
Este activă faţă de germenii Gram-negativi, micoplasme şi treponeme.<br />
Se utilizează ca stimulator de creştere la purcei, viţei şi la puii de găină.<br />
Doze:<br />
● 5 – 20 g/tona de furaj.<br />
Preparate:<br />
● Stafavitarom (combinaţie de stafac, 8 vitamine, Mg, Zn şi metionină);<br />
● Stafac 500.<br />
Dozele diferă de la 10 – 100 ppm.<br />
Zinc-bacitracina<br />
Se utilizează ca stimulant de creştere la miei, purcei, puii de găină, animalele de blană, pentru<br />
combaterea enteritelor nespecifice şi a micoplasmozei aviare.<br />
Doze:<br />
● 4 – 5 g/tona de furaj;<br />
● 50 – 100 g/tona de furaj în caz de micoplasmoză aviară.<br />
Apramicina<br />
Preparat:<br />
● Apralam<br />
86
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Se obţine din culturile de Streptomyces.<br />
Face parte din grupa aminoglicozidelor.<br />
Se utilizează, în principal, la porci în tratamentul bronhopneumoniei, iar la viţei în enterite.<br />
Doze:<br />
● la purcei, 20 – 40 mg/kg, timp de 10 – 14 zile;<br />
● la viţei, 40 – 60 mg/kg, timp de 3 – 5 zile.<br />
Un alt preparat este Apatyl-ul ce conţine şi tylosină; se utilizează ca premix 1 kg/tona de furaj.<br />
Tiamulinul<br />
Există sub mai multe denumiri:<br />
– Tiamutin;<br />
– Diamutilina;<br />
– Pleuromutilina.<br />
Produsul este un preparat semisintetic, obţinut dintr-un produs care la rândul său se separă din<br />
culturile de Pleorotus mutilis.<br />
Spectru de acţiune:<br />
● streptococi;<br />
● stafilococi;<br />
● germeni Gram-pozitivi;<br />
● germeni Gram-negativi;<br />
● micoplasme;<br />
● leptospire;<br />
● treponeme.<br />
Indicaţii terapuetice:<br />
● dizenteria cu Treponema la porc;<br />
● pneumonia enzootică;<br />
● micoplasmoza aviară.<br />
Preparate:<br />
Doze:<br />
● Tiamuliject;<br />
● Tiamulirom;<br />
● Tiamulin, injectabil sau granule.<br />
● la porc, 1.5 mg/20 kg greutate vie;<br />
● la pasăre 0.2 mg/kg greutate vie.<br />
87
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
NITROFURANUL şi DERIVAŢII SĂI<br />
Produse româneşti:<br />
● Nitrofuranul, pulbere şi bujiuri;<br />
● Manis;<br />
● Metrosept;<br />
● Enteroguard;<br />
● Oxifuran;<br />
● Pododermin.<br />
Derivaţii nitrofuranului<br />
Furazolidona<br />
Preparate:<br />
● Furadicilin;<br />
● Pasersan;<br />
● Clorovit.<br />
Nitrofurantoina<br />
Produse de import:<br />
● Amfuridon;<br />
● Azovit.<br />
Nitrofuranul<br />
Proprietăţi:<br />
● este o pulbere de culoare galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă prin fierbere;<br />
● este termostabilă.<br />
Derivaţii nitrofuranului prezintă în structura lor un nucleu furanic şi o grupare „nitro” (-NO2) ce<br />
le conferă acţiunea antibacteriană.<br />
Este bacteriostatic şi în doze de 10 ori mai mari chiar bactericid.<br />
Acţionează prin provocarea de reacţii metabolice anormale la nivelul celulei bacteriene şi<br />
consecutiv apariţia de fracturi cromozomiale.<br />
88
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Spectrul de acţiune:<br />
● larg;<br />
● bacterii Gram-pozitive (stafilococi, streptococi, clostridii);<br />
● bacterii Gram-negative (E.coli, Salmonella);<br />
● protozoare (coccidii, Trichomonas).<br />
Rezistenţa bacteriană la nitrofuran este rară.<br />
Farmacocinetica:<br />
Administrat per os se absoarbe foarte puţin.<br />
Posedă acţiune locală la nivelul tubului digestiv.<br />
Acţiunea lor diminuă în prezenţa puroiului şi a altor umori şi secreţii.<br />
Indicaţii terapeutice:<br />
● salmoneloza purceilor şi a iepurilor;<br />
● enterite colibacilare la viţei şi purcei;<br />
● coccidioză la păsări.<br />
Pot fi asociaţi cu antibiotice.<br />
NU se administrează la palmipede şi NU se administrează, în general, la om per os cu excepţia<br />
nitrofurantoinei şi furazolidonei.<br />
Doze:<br />
● la purcei, 2 – 5 cg/kg, o dată/zi, timp de 8 zile;<br />
● la viţei, 10 – 15 mg/kg, de 2 – 3 ori/zi fără a depăşi 1 g/animal, timp de 2 – 3 zile;<br />
● la păsări, 0.1 – 0.2 g/kg furaj.<br />
Au toxicitate crescută putând determina:<br />
la viţei, hipersalivaţie, semne nervoase şi leziuni hemoragice;<br />
la purcei, vomă, diaree şi semne nervoase (la fel şi la păsări);<br />
la curci, pot determina cardiomiopatie şi insuficienţă renală.<br />
89
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Cuprinde:<br />
MEDICAŢIA ANTIPARAZITARĂ<br />
substanţe antiprotozoarice;<br />
substanţe antihelmintice;<br />
substanţe antiectoparazitare.<br />
SUBSTANŢELE ANTIPROTOZOARICE<br />
ÎNCRENGĂTURA: PROTOZOA<br />
CLASE:<br />
● FLAGELATA (agenţii trihomonozelor);<br />
● SPOROZOA (agenţii coccidiozelor, hemosporidiozelor, microsporidiozelor);<br />
● RHIZOSPORA (cuprinde amibele);<br />
● CILIATA (cuprinde infuzorii);<br />
● INCERTAE SEDIS (agenţii spirochetozelor).<br />
Se utilizează în trichomonoze, hemosporidioze, coccidioze, spirochetoze şi nosemoza albinelor.<br />
Substanţe utilizate în trichomonoză<br />
Tripaflavina, ungvent;<br />
Dimetridazol;<br />
Metronidazol;<br />
Spartix (Carnidazol).<br />
Speciile receptive:<br />
– bovinele;<br />
– porumbelul;<br />
– omul.<br />
Tripaflavina<br />
D.p.d.v. chimic este un derivat acridinic.<br />
90
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
parazitului.<br />
Mecanismul de acţiune: acţionează prin a împiedica sinteza ADN şi ARN la nivelul celulei<br />
Are şi efect antibacterian.<br />
Se utilizează tripaflavina ungvent, care prezintă calitatea de a conţine o substanţă adjuvantă care<br />
are rolul de a asigura o mai bună pătrundere a substanţei active.<br />
Indicaţii terapeutice: acest ungvent se utilizează în profilaxia şi tratamentul trichomonozei,<br />
vaginitelor specifice şi nespecifice la vaci, plăgilor şi ulcerelor şi ca protector pentru tegumentul<br />
mâinilor în timpul intervenţiilor obstetricale şi al diagnosticului de gestaţie.<br />
Dimetridazol (Emtryl)<br />
Este un derivat nitroimidazolic.<br />
Există sub formă de pulbere sau comprimate.<br />
Mecanismul de acţiune: posedă mecanism de acţiune antibacterian şi antiprotozoaric,<br />
mecanism ce se bazează pe existenţa grupării „nitro”, care în prezenţa unei enzime bacteriene numită<br />
nitratreductaza îl transformă în produs toxic faţă de protozoar.<br />
Se utilizează la bovine şi porumbel.<br />
Indicaţii terapeutice: produsul se utilizează în dizenteria porcului, beneficiind de o bună<br />
absorbţie şi eliminare prin rinichi.<br />
Dozele:<br />
La bovine se administrează în doză de 50 – 70 mg/kg în furaj, timp de 5 zile.<br />
În dizenterie, la porc, se administrează în doză de 13 mg/kg, timp de 3 zile (poate fi înlocuit cu<br />
Enteroguard care conţine nitrofuran şi dimetridazol – perioada de aşteptare fiind de 30 zile).<br />
La păsări:<br />
în trichomonoză;<br />
în histomonoză la curci;<br />
în doză de 100 g (concentraţie de 40%)/tona de furaj, timp de 3 – 5 zile;<br />
în trichomonoză la porumbel, 1 pacheţel de 5 g/5 litri de apă sau 1 comprimat/porumbel;<br />
ouăle NU se dau în consum pe timpul tratamentului şi o zi după tratament.<br />
Metronidazol<br />
● Flagyl-ul se foloseşte în trichomonoză la om şi porumbel şi se administrează 5 – 10 zile,<br />
în doză de 25 mg/porumbel.<br />
Preparate de uz veterinar:<br />
● Rometronodazol şi Rometronidazol S se utilizează în gastroenterite hemoragice la<br />
porci, în anaerobioze la rumegătoare, în trichomonoză sau histomonoză la păsări;<br />
91
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● Amprodazolo 400, pulbere ce se utilizează în trichomonoză şi histomonoză la păsări şi<br />
în enteritele colibacilare la porc.<br />
comprimat/pasăre).<br />
● Spartix: sub formă de comprimate, se foloseşte în trichomonoză la porumbel (1<br />
În trichomonoza umană se pot utiliza:<br />
● Fasigin (conţine tinidazol), comprimate;<br />
● Meclozol (metronidazol + clotrimazol + negamicină + hexestrol + azulenă);<br />
● Tricomicon (metronidazol + stamicină +cloramfenicol), comprimate.<br />
Hemosporidioze:<br />
Berenil<br />
Substanţe utilizate în hemosporidioze<br />
babesioza – bovine, cal, ovine, porc şi câine;<br />
nutalioza – cal;<br />
anaplasmoza – bovine; -theilerioza – bovine.<br />
Este un derivat tiazinic, sub formă de pulbere granulară de culoare galbenă existând sub formă<br />
de ampalase de 1.05 g sau 10.5 g.<br />
Se utilizează sub formă de suspensii 7%.<br />
Se administrează în doză de 3.5 ml/kg.<br />
NU se foloseşte la câine şi cămilă.<br />
Acaprin<br />
Se găseşte sub formă de soluţie injectabilă, fiole de 6 ml soluţie 5%. Se administrează în doză<br />
de 2 ml/100 kg la bovine sau 1.2 ml/100 kg la cabaline.<br />
La ovine se administrează în doză de 2 ml/10 kg, concentraţie de 0.5%.<br />
Se pot utiliza şi unele antibiotice:<br />
● tetraciclina;<br />
● oxitetraciclina, i.v., în nutalioză şi anaplasmoză, dar în faza incipientă a bolii.<br />
92
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Substanţe utilizate în coccidoză<br />
Coccidioza se întâlneşte la bovine, ovine, păsări şi iepuri.<br />
Parazitul se localizează în segmentul intestinal producând enterite; provoacă mortalitate<br />
crescută la puii de găină, curcă, iepuri.<br />
Preparate comerciale:<br />
● Galisan;<br />
● Galiprotect;<br />
● Sulfacoccidin;<br />
● Sulfaveridin;<br />
● Amprolium;<br />
● Appertext;<br />
● Aviax;<br />
● Sacox;<br />
● Galinacox;<br />
● Coccidiosol;<br />
● Coxistac;<br />
● Dimetam;<br />
● Elancoban;<br />
● Esb3;<br />
● Kokcisan;<br />
● Lerbeck.<br />
● Galisan:<br />
conţine tetraciclină şi furadicil;<br />
există pulbere şi comprimate;<br />
se utilizează curativ şi profilactic în tratamentul coccidiozei;<br />
doza: 1 comprimat/kg/zi, timp de 2 – 3 zile sau pulberea se dă în apa de băut<br />
existând ambalaje cu 100 doze ce se folosesc la 200 de pui şi ambalaje cu 200 doze ce se folosesc la<br />
1000 de pui. Tratamentul se începe din a 5-a zi de viaţă câte 5 – 6 cicluri a câte 3 zile cu pauze de 10<br />
zile;<br />
administrarea sa se asociază cu drojdia de bere şi vitamina K.<br />
● Galiprotect:<br />
93
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
metionină;<br />
cu pauză de 3 zile;<br />
pauză de 3 zile.<br />
zile, în 3 reprize;<br />
coccidiilor;<br />
conţine oxitetraciclină, furazolidonă, vitaminele A, C, D3, E, K, B, Mg, Zn şi<br />
se utilizează similar galisanului.<br />
● Sulfacoccidin:<br />
are ca substanţă activă, sulfaquinoxalina;<br />
soluţie de culoare brună închis;<br />
se utilizează în coccidioză, holeră, tifoză;<br />
se asociază cu vitamina K;<br />
are efect negativ asupra ouătului;<br />
doze:<br />
– în scop profilactic se administrează 3 linguri la 22 litri de apă, timp de 2 – 3 zile,<br />
– în scop curativ se administrează 3 linguri la 11 litri de apă, timp de 2 – 3 zile, cu<br />
● Sulfaveridin:<br />
este o sulfamidă potenţată;<br />
conţine ca substanţă activă tot sulfaquinoxalina;<br />
se dă în apa de băut în doză de 200 ml/100 litri de apă, timp de 3 zile, cu pauză de 2<br />
se foloseşte numai curativ.<br />
● Amprolium:<br />
datorită asemănării structurale substituie vitamina B1 în cadrul metabolismului<br />
preparate comerciale: Amprol-plus şi Coccidiovit.<br />
● Lerbeck:<br />
se administrează în furaje în doză de 100 – 200 ppm;<br />
conţine metilclorpindol, ca substanţă activă.<br />
● Aviax:<br />
este un anticoccidian cu spectru larg;<br />
doza: 0.5 kg/tona de furaj.<br />
● Esb3:<br />
conţine sulfaclorpirazină;<br />
sub formă de pulbere;<br />
are un spectru larg anticoccidii;<br />
este şi antibacterian;<br />
94
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
se dă în furaje şi în apa de băut.<br />
● Coccidiosol:<br />
soluţie;<br />
în apa de băut;<br />
conţine sulfaquinoxalină, primetamină şi salicilat de Na.<br />
● Dimetam:<br />
conţine sulfaquinoxalină şi diaverdină.<br />
● Elancoban:<br />
premix anticoccidian ce conţine 10% monensin sodic.<br />
● Kokcisan:<br />
conţine salinomicină;<br />
doza: 1 kg/tona de furaj.<br />
● Sacox:<br />
premix anticoccidian;<br />
conţine 6% salinomicină;<br />
acţionează prin perturbarea echilibrului ionic;<br />
este activ faţă de bacterii Gram-pozitive, anaerobi.<br />
● Coxistac:<br />
conţine salinomicină;<br />
doza: 500 g/tona de furaj.<br />
● Appretext:<br />
capsule;<br />
numai la porumbel;<br />
doza: 1 capsulă/porumbel.<br />
● Glinacox:<br />
pulbere;<br />
folosit în profilaxia coccidiozei;<br />
doza: 1 g/tona de furaj.<br />
95
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
● Ansevin:<br />
Substanţe utilizate în spirochetoze<br />
conţine stovarsol ce este un derival al arsenului pentavalent;<br />
comprimate şi pulbere;<br />
se utilizează în spirochetoza aviară şi a iepurilor, în gastroenterite la viţei, mânji şi<br />
purcei şi în dizenteria cu Treponema la porc;<br />
pentru organismul-gazdă;<br />
acţionează prin tulburarea proceselor de oxidoreducere la nivelul celulei parazitului;<br />
protozoarele pot deveni rezistente la acţiunea lui;<br />
la nivelul organismului-gazdă se descompune până la dioxid de arsen, care este toxic<br />
la păsări se administrează sub formă de comprimate sau soluţie 15% în doză de 0.4<br />
g/kg, cu repetare la 12 – 24 ore;<br />
la celelalte specii se poate administra în doză de 3 – 4 cg/kg;<br />
la purcei se administrează în doză de 0.25 g/purcel;<br />
se mai poate utiliza în nosemoza albinelor şi alte boli parazitare ale albinelor.<br />
● Fumagilina (Fumidil B):<br />
terminarea amestecului.<br />
un flacon de 25 ml se amestecă cu 25 ml apă fiartă şi cu 25 litri de zahăr;<br />
din acest amestec se administrează 0.5 litri/familie de albine din 2 în 2 zile până la<br />
● Nosemak:<br />
este derivat organomercuric;<br />
doza: 1 comprimat/1 litru sirop.<br />
● Nosan:<br />
substanţa activă este reprezentată de tricloral;<br />
doza: 1 comprimat/1 litru sirop.<br />
● Protofil:<br />
este un amestec de uleiuri eterice extrase din plante;<br />
în general, pentru stimularea familiei de albine se administrează circa 17 ml/litru<br />
sirop, din care se administrează 50 – 70 ml/familie.<br />
O altă boală parazitară la albine este varoceza.<br />
● Varochet:<br />
cutii ce conţin circa 120 benzi de hârtie fumigenă;<br />
96
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
substanţa activă este amitrazul;<br />
se fac fumigaţii la 7 zile.<br />
● Folbex:<br />
asemănător varochetului.<br />
97
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
comprimat;<br />
SUBSTANŢE ANTIHELMINTICE<br />
Substanţele antihelmintice se împart în:<br />
cestocite (cestofuge);<br />
trematodocite (trematodofuge);<br />
nematodocite (nematodofuge).<br />
CLASA: CESTODA – tenii<br />
comprimate;<br />
● Arecolina:<br />
acţionează şi asupra cestodelor;<br />
Cestocite<br />
doza la câini şi pisici este de 1 – 2 mg/kg;<br />
poate produce vomă pentru că este un parasimpaticomimetic.<br />
● Niclosamid (Ionesan):<br />
comprimate;<br />
doza la câine este de 7 cg/kg (70 mg/kg).<br />
● Droncit:<br />
substanţa activă este reprezentată de praziquantel:<br />
comprimate;<br />
doza la câine este de 1 comprimat/10 kg.<br />
● Drontal:<br />
conţine ca substanţe active: pirantel şi praziquantel;<br />
la câine, doza se administrează în funcţie de categoriile de masă corporală;<br />
la un câine de 5 kg se administrează ½ comprimat;<br />
la un câine cu masa corporală cuprinsă între 5 şi 10 kg se administrează 1<br />
la un câine cu masa corporală cuprinsă între 10 şi 20 kg se administrează 2<br />
doza NU trebuie să depăşească 5 comprimate/animal.<br />
În trecut se mai utilizau:<br />
● carbonatul bazic de Cu (în caz de monesioză la ovine);<br />
● Bunamidina (la ovine);<br />
● Resorantel (ovine);<br />
98
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
GENUL:<br />
● CuSO4;<br />
● rizomul de ferigă;<br />
● seminţe de dovleac.<br />
– FASCIOLA;<br />
– DICROCELIUM.<br />
● Rafoxanid:<br />
este un derivat al salicil-anilidei;<br />
pulbere alb-gălbuie;<br />
suspensie 2.5%;<br />
comprimate pentru bovine şi ovine;<br />
Trematocide<br />
acţionează prin tulburarea fosforilării oxidative la nivelul celulelor parazitului;<br />
doza: 7.5 mg/kg;<br />
NU se tratează femelele în lactaţie;<br />
sacrificările sunt permise după 28 zile de la tratament;<br />
se fac 2 dehelminitizări pe an.<br />
● Acedist (Bromofenofost):<br />
mecanismul de acţiune este asemănător rafoxanidului;<br />
comprimate;<br />
NU se foloseşte la femelele gestante;<br />
doza: 1 comprimat/100 kg.<br />
● Dovenix:<br />
Se împart în:<br />
soluţie injectabilă 25%;<br />
se foloseşte ca fasciolocid şi nematodocid.<br />
antiascaridiene;<br />
antistrongilante gastro-intestinale;<br />
antistrongilante pulmonare.<br />
Nematodocide<br />
99
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
palabilitate;<br />
Antiascaridiene<br />
● Ascatrix:<br />
conţine adipat de piperazină;<br />
există sub formă de pulbere şi comprimate;<br />
sărurile piperazinei se caracterizează prin solubilitate, conţinut în piperazină,<br />
parazitul se elimină, în general, în stare vie;<br />
NU acţionează asupra ouălor de paraziţi;<br />
piperazina este antagonistă faţă de acidul γ-aminobutiric (GABA) care la parazit este<br />
un neurotransmiţător, astfel că determină paralizia parazitului;<br />
larvele sunt rezistente astfel că fecalele se ard;<br />
ascatrixul se descompune în intestin, eliberând piperazina; o parte din aceasta se<br />
metabolizează, iar o alta parte se elimină netransformată prin urină;<br />
substanţa este, în general, bine tolerată;<br />
NU se administrează la câine în a doua parte a gestaţiei;<br />
la bovine, administrarea NU este economică;<br />
doze:<br />
– la cal, 0.1 – 0.2 g/kg;<br />
– la viţei, 0.4 g/kg;<br />
– la porc, 0.1 – 0.2 g/kg;<br />
– la câine şi pisică, 0.2 – 0.3 g/kg;<br />
– la păsări, 0.3 – 0.6 g/kg sau 2‰ în furaj sau în apa de băut.<br />
Pe bază de piperazină, în medicina umană se folosesc:<br />
● Nematoctan:<br />
comprimate;<br />
sirop 20%.<br />
● Fluorosil (silicofluorura de Na):<br />
pulbere grea, cu gust amar, insolubilă în apă;<br />
se administrează numai la porc în ascaridioză;<br />
doze:<br />
– sub 40 kg, 0.6 g/animal;<br />
– peste 40 kg, 0.8 g/animal;<br />
– de 3 ori/zi timp de 2 zile;<br />
– se va administra apă la discreţie;<br />
– la purceii lacomi poate produce intoxicaţii.<br />
100
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Antistrongilante gastro-intestinale<br />
Fenotiazina:<br />
Proprietăţi: -pulbere de culoare verde-închis, insolubilă în apă;<br />
Preparate: -Fenobent: -conţine fenotiazină şi bentonită (cu rol în scăderea absorbţiei<br />
fenotiazinei, ducând în consecinţă la scăderea riscului apariţiei intoxicaţiilor); -Fenosar: -combinaţie<br />
între fenotiazină şi sare; -sub formă de brichete; -în special, pentru ovine;<br />
Farmacocinetica: -la nivelul intestinului, sub acţiunea enzimelor, substanţa eliberează tionol,<br />
care interferează cu sistemele oxidoreducatoare ale paraziţilor, inhibând funcţia ovogenetică a<br />
viermilor sau provocând eliminarea prematură a ouălor; -acţionează asupra tuturor stadiilor<br />
paraziţilor; -se absorbe în intestin, iar după 5 – 6 ore se elimină prin urină, fecale, bilă, lapte; -<br />
produsele de degradare NU sunt toxice; -sub acţiunea aerului colorează în roşu urina, laptele, părul,<br />
lâna; -laptele NU se consumă timp de 3 zile după tratament; -sensibilitatea la fenotiazina scade în<br />
ordinea următoare: cal porc bovine capre oi păsări; -la carnivore NU este eficace; -<br />
există o sensibilitate individuală pronunţată; -animalele tinere sunt mai sensibile;<br />
Reacţii adverse: -fenomenul de fotosensibilitate apare la viţei, porci, oi, capră manifestându-<br />
se prin: -dermatite în regiunile depigmentate; -cheratoconjunctivite şi ulcere corneene; -hemoliză<br />
(manifestată prin icterul mucoaselor); -respiraţie accentuată; -hemoglobinurie.<br />
Indicaţii terapeutice: se utilizează în: -strongilatoze gastro-intestinale; -profilaxia<br />
dictiocaulozei ovine; -coccidioză la iepuri;<br />
Doze: -la păsări, 1 g/pasăre; -la cabaline, 7 cg/kg (7 g/100 kg); -la bovine, 60 – 80 g/animal; -<br />
se administrează individual datorită toxicităţii; -se preferă efectuarea tratamentului vara, deoarece<br />
furajul verde scade efectele toxice; după administrare, animalele se ţin circa 24 ore la întuneric.<br />
● Vermigal: -preparat de uz uman; -conţine o sare de piriviniu; -se foloseşte în oxiuroză,<br />
în doză de 5 ng/kg, cu repetare la 10 – 20 zile.<br />
Antistrongilante pulmonare<br />
Loxuran: -comprimate ce conţin dietil-carbamazină; -se administrează în filarioză, în doză de 1<br />
mg/kg; -se poate da şi în caz de trichineloză.<br />
larve.<br />
Trovamil (hetrazan): -conţine carmazină; -se utilizează în dictiocauloză; -are activitate şi faţă de<br />
101
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Antihelmintice cu spectru larg<br />
Acest tip de antihelmintice sunt active faţă de mai multe categorii de paraziţi.<br />
Ivermec<br />
Derivaţii benzimidazolici<br />
Era lor începe cam în 1965 când s-a sintetizat tiabendazolul, care are un spectru mai îngust.<br />
Inhibă enzima fumarat-reductaza, care participă la reacţiile mitocondriale.<br />
Reduc consumul de glucoză de către paraziţi astfel că rezervele energetice ale parazitului scad,<br />
acesta murind.<br />
Acţionează şi asupra ouălor de paraziţi.<br />
Acţionează cel mai bine la ovine şi bovine deoarece pasajul prin tubul digestiv este mai lung.<br />
Se pot folosi la animalele domestice şi la cele sălbatice.<br />
Toleranţa este foarte bună, fiind suportate doze de 8 – 10 ori mai mari.<br />
Unii derivaţi au proprietăţi embriotoxice, cea mai sensibilă fiind oaia.<br />
Contraindicaţii: -NU se administrează în prima parte a gestaţiei: cambendazolul (la oaie şi<br />
scroafă), parbendazolul (la oaie), albendazolul (la oaie şi vacă); -NU se administrează pe toată<br />
perioada gestaţiei: fenbendazolul (la carnivore).<br />
Albendazolul: -alături de mebendazol, prezintă cel mai larg spectru;<br />
-doze: -7.5 mg/kg (ca să fie activ şi faţă de cestode); -10 – 15 mg/kg (ca să fie activ faţă de<br />
trematode); -5 mg/kg (activ faţă de nematode).<br />
acţiune);<br />
-preparate: -Albendazol 4%, pulbere;<br />
-Equipast: -seringi din plastic; -activ faţă de nematode şi cestode;<br />
-Equipast N: -albendazol în combinaţie cu neguvon (care are rolul de a creş te spectrul de<br />
-Oligozol: -boluri; -conţine şi selenit de Na; -în special, la ovine şi caprine; -doza: 1 bol/animal.<br />
-Ovizol: -capsule; -aceleaşi indicaţii ca la oligozol.<br />
-Pastazol: -în furaje 5% în ascaridioză şi în trichineloză, în doză de 10 mg/kg; -la păsări, în<br />
singamoză, în doză de 5 – 7 mg/kg.<br />
-Rombendazol: -comprimate, pulbere, suspensie, capsule; -la bovine, ovine, caprine în<br />
strongiloze (pulmonare sau digestive), fascioloză, dicrocelioză, cisticercoză; -la suine, în ascaridioză,<br />
trichocefaloză; -la câine şi pisică, în ascaridioză, ancilostomoză; -la păsări, în ascaridioză, capilarioză,<br />
singamoză; -doza: 10 – 15 mg/kg.<br />
-Singal: -comprimate; -în singamoză la păsări; -doza: 1 – 2 comprimate/pui.<br />
102
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-Vermitan; -suspensie 2.5%; -la oi, capre, bovine.<br />
-Trichinostop: -pulbere; -doza: 10 mg/kg.<br />
-Valbazen: -suspensie 2.5%; -doza: 5 mg/kg (pentru fascioloză, doza creşte la 7.5 mg/kg);<br />
-Verminil: -suspensie.<br />
-Vermital.<br />
Fenbendazolul: -este activ faţă de nematode, trematode şi cestode;<br />
-doze: -la bovine, cabaline, 7.5 mg/kg; -la ovine, caprine şi suine, 5 mg/kg; -la câine şi pisică,<br />
50 mg/kg; -la porumbel, 100 mg/kg.<br />
-preparate: -Panacur: -suspensie 10%; -pastă în seringi;<br />
-Vermix: -în special, la câini şi pisici; -în combinaţie cu praziquantel; -doza: 1 comprimat/10 kg<br />
la câine şi ½ comprimat la pisică; -toleranţă bună; -NU se administrează în timpul gestaţiei;<br />
-Oxfendazol: -se utilizează numai la rumegătoare şi cabaline.<br />
-Tyvert: -suspensie; -utilizat la bovine şi ovine; -doza: 5 mg/kg.<br />
Oxibendazolul: -prezintă un spectru de acţiune asemănător fenbendazolului; -se foloseşte la<br />
ovine, suine şi păsări; -doza: 15 mg/kg; -preparat: Oxiheminth (comprimate).<br />
Tiabendazolul:<br />
-este foarte activ faţă de formele mature şi imature ale strongililor gastro-intestinali; -are şi<br />
acţiune antimicotică, motiv pentru care se foloseşte în caz de tricofiţie; -este bine tolerat;<br />
-doza: -la bovine, 75 – 100 mg/kg; -la ovine şi porci, 50 – 75 mg/kg.<br />
-preparate: -Terahelmint; -comprimate; -utilizat în singamoză; -1 comprimat/pui de 200 g; -2<br />
comprimate/pui de 500 g; -3 comprimate/pui de 750 g;<br />
-Thibenzol.<br />
Flubendazol: -tolerat numai la suine, carnivore, păsări;<br />
-preparat: Flubenol: -5% în apa de băut; -30 ppm în furaj.<br />
Mebendazol: -folosit la toate speciile, mai puţin la bovine;<br />
-preparate: -Telmin şi Telmin-plus (asociat cu neguvon): -doze: la cabaline, 9 mg/kg, la ovine,<br />
20 mg/kg, la porc, 30 mg/kg, la păsări, 60 mg/kg furaj;<br />
-Telmin KH: -la câini şi pisici; -doza: ½ comprimat, seara şi dimineaţa;<br />
-Telmin, pastă: -la cabaline, în doză de 5 – 10 mg/kg;<br />
-Vermox: -la om, în doză de 1 comprimat, seara şi dimineaţa.<br />
103
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Febantel (Rintal): -sub acţiunea sucului gastric se descompune în fenbendazol şi oxibendazol; -<br />
NU este activ faţă de cestode, motiv pentru care se combină cu neguvonul (Rintal-plus); -doze: -5 –<br />
7.5 mg/kg; -10 – 25 mg/kg, la carnivore şi păsări; -este contraindicat la căţelele gestante şi în lactaţie;<br />
-există sub formă de: suspensie (2.5% sau 10%), granule 10%, premix 0.6%, comprimate şi pastă<br />
8.87%.<br />
Derivaţii imidazolici<br />
Tetramisolul: -este un amestec al formei racemice dextro- şi levogire; -din acest amestec, numai<br />
forma levogiră (levamisol) este activă.<br />
Levamisolul: -este derivat solubil în apă, care are efect colinergic; -produce la nivelul<br />
parazitului, paralizie spastică; -NU are acţiune asupra ouălor de paraziţi; -este imunostimulator<br />
acţionând prin activarea limfocitelor şi stimulează în acest fel imunitatea celulară; -se absoarbe rapid<br />
la nivelul tubului digestiv în circa 24 ore şi se elimină în proporţie de 90%; -produce reacţii adverse la<br />
cabaline şi carnivore, acestea fiind de tip simpaticomimetic; -produce nelinişte, salivaţie, tremurături<br />
musculare, mioză; -NU are efect teratogen; -doze: -i.m. sau s.c. 5 mg/kg; -per os, 7.5 mg/kg.<br />
-preparate comerciale: -Spartakon: -comprimate; -se utilizează, în special, la porumbel fiind<br />
activ faţă de Ascaris şi Capilaria; -doza: 1 comprimat/porumbel.<br />
-Decaris: -comprimate; -este activ, în special, în ascaridioză şi ankilostomoză; -are efect<br />
imunostimulator; -se utilizează şi în medicina veterinară, dar preparatul este de uz uman;<br />
-Psyverm: -soluţie injectabilă 10%; -de uz veterinar; -se administrează i.m., în doză de 1 ml/20<br />
kg greutate vie, o singură dată, la bovine, ovine şi suine.<br />
-Dehelman: -pulbere; -se utilizează atât în nematodozele gastro-intestinale, cât şi în cele<br />
pulmonare la bovine, ovine, caprine, suine şi păsări.<br />
-Paglisol: -soluţie buvabilă ce se utilizează în strongilozele pulmonare şi gastro-intestinale la<br />
bovine, ovine şi caprine; -la păsări, în ascaridioză şi capilarioză.<br />
Tetrahidropiremidine<br />
Sunt produse de sinteză.<br />
Au structura asemănătoare levamisolului.<br />
NU acţionează asupra cestodelor şi trematodelor.<br />
Se absorb mai bine decât levamisolul şi au o bună toleranţă.<br />
Derivaţi tetrahidropiremidine<br />
104
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Pirantel: -se utilizează tartratul;<br />
-doze: -la bovine şi suine, 25 mg/kg; -la ovine, 50 mg/kg; -la păsări, 15 – 65 mg/kg; -la cal,<br />
circa 20 mg/kg; -la pisică, circa 60 mg/kg (57.7 mg/kg);<br />
-preparate: -Dosalid: -comprimate; -se utilizează în doză de ½ comprimat la 2 – 4 kg; -se<br />
foloseşte, în special, la carnivore.<br />
-Strongil P: -granule; -este considerat antihelmintic cu spectru larg; -se foloseşte la cabaline; -<br />
activ faţă de strongili, oxiuri şi ascarizi; -conţine pamoat de pirantel; -doza: circa 20 mg/kg.<br />
-Banmith: -pastă; -pentru pisici, în doză de 0.5 g/kg; -ulterior, s-a produs şi o alta pastă pentru<br />
câini (formă de seringă din material plastic), care se administrează în doză de 2 cm/kg, per os.<br />
-Morantel: -are efect mai bun decât pirantelul; -are spectru larg; -se utilizează tartratul lui.<br />
Endectocide (lactone macrociclice) sunt substanţe antihelmintice.<br />
Avermectinele (ivermectinele)<br />
Sunt antibiotice produse de Streptomyces avermitilis.<br />
Acţionează asupra parazitului prin stimularea eliberării presinaptice a GABA (acidului γ -<br />
aminobutiric). GABA este un neurotransmiţător inhibitor care joacă un rol important în procesele<br />
cerebrale ale mamiferelor şi în funcţionarea neuronilor periferici ai nematodelor.<br />
Ele produc rapid paralizie flască.<br />
În general, NU sunt active faţă de cestode şi trematode pentru că la aceşti paraziţi acidul γ-<br />
aminobutiric NU joacă nici un rol.<br />
insecte.<br />
NU traversează bariera hematoencefalică şi NU pătrund la nivelul SNC.<br />
Sunt active faţă de nematode, miaze (diptere, muşte cu ciclu la nivelul organismului animal) şi<br />
NU au efect asupra ouălor de paraziţi.<br />
Nivelul maxim sangvin se realizează într-un interval de 3 – 8 ore şi pentru că au o eliminare<br />
înceată, aceste niveluri sunt de lungă durată.<br />
La nivelul fecalelor, concentraţii antiparazitare pot exista circa 3 săptămâni.<br />
În general, NU se administrează la animalele în lactaţie, iar animalele tratate NU se sacrifică<br />
mai devreme de 4 săptămâni de la efectuarea tratamentului.<br />
NU se tratează bovinele cu hipodermoză în perioada decembrie – martie pentru că larvele<br />
migratoare de la nivelul canalului vertebral pot muri provocând pareze şi paralizii.<br />
sau i.m.<br />
Dozele toxice sunt de 10 ori mai mari decât dozele terapeutice la cabaline şi de 3 ori la bovine.<br />
La cabaline, în urma injectării s.c. pot apare edeme, de aceea se administrează, în special, per os<br />
105
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
cu moartea.<br />
La câine, la rasa Collie, pot apare frecvent stări comatoase ce se soldează în proporţie de 50%<br />
NU au fost semnalate efecte embriotoxice.<br />
Doze: -1 ml/50 kg greutate vie, la bovine; -1 ml/33 kg greutate vie, la suine; -se administrează o<br />
singură dată.<br />
Produse comerciale: -Romavermectina: -soluţie injectabilă 1%; -se utilizează ca mai sus.<br />
-Ivomec: -soluţie injectabilă 1%; -se utilizează la rumegătoare şi suine; -există şi forma Ivomec<br />
F, soluţie injectabilă 1%, care pe lângă ivomec conţine şi clorsulon (substanţă eficace în fascioloză);<br />
-Equalan: -soluţie 2% pentru cabaline; -se administrează i.m., în doza de 1 ml/100 kg, iar la<br />
mânji, chiar 2 ml/100 kg; -există şi o formă de Equalan pastă, administrată per os.<br />
căpuşelor.<br />
Doramectinele<br />
Sunt indicate la bovine contra nematodelor, Thelasiei, hipodermozei, păduchilor, râiei,<br />
Doza: -1 ml/50 kg greutate vie, i.m. sau s.c., la bovine; -NU se administrează la animalele în<br />
lactaţie şi la cele gestante; -1 ml/33 kg la porc.<br />
Preparate: -Dectomax: -soluţie injectabilă de doramectină, produs de o suşă modificată genetic<br />
a lui Streptomyces avermitilis; -produsul aderă la receptorii membranari şi astfel creşte<br />
permeabilitatea membranară a celulelor nervoase şi musculare pentru ionii de Cl - ; în acelaşi timp,<br />
inhibă conductibilitatea electrică a celulelor musculare şi nervoase la nematode, artropode (căpuşe),<br />
producând astfel moartea parazitului.<br />
-Dectomax pour-on: -este realizat astfel încât să elibereze doza recomandată de 500 mcg/kg<br />
(mcg = microcentigrame), când se administrează 1 ml/100 kg; -în general, se face o singură<br />
administrare; -combate paraziţii gastro-intestinali, pulmonari, cutanaţi, oculari, râia, păduchii,<br />
hipodermoza; -se recomandă în tratarea animalelor la ieşirea din stabulaţie şi eventual al doilea<br />
tratament la 8 săptămâni după primul; -NU se utilizează la animalele în lactaţie.<br />
Abamectinele<br />
Preparate comerciale: -Prazimec D: -utilizat la câine; -conţine abamectină şi praziquantel; -este<br />
un antiparazitar cu spectru larg; -doza: 1 comprimat/10 kg greutate vie.<br />
zile.<br />
-Prazimec C: -utilizat la pisici; -comprimate; -doza: 1 comprimat/2.5 kg, cu repetare la 7 – 10<br />
Eprinomectinele<br />
Se utilizează sub formă preparatului numit Eprimex.<br />
106
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Milbemicinele<br />
Sunt produse de Streptomyces cyanogriseus.<br />
Substanţa activă este reprezentată de maxidectină.<br />
Preparate comerciale: -Cydectin; -Nemadectin.<br />
Esterii organofosforici<br />
Mecanismul de acţiune: aceştia inhibă colinesteraza care este enzima ce descompune<br />
acetilcolina, astfel că acetilcolina se acumulează realizând un bloc de depolarizare musculară care<br />
provoacă paralizia spastică a paraziţilor. Efectul acestor substanţe este mai puternic asupra parazitului<br />
decât asupra animalului-gazdă.<br />
constipaţie.<br />
Sunt inactivi faţă de cestode, trematode, strongilii pulmonari şi ouăle paraziţilor.<br />
Sunt activi faţă de căpuşe, insecte, agenţii râilor.<br />
Se absorb foarte bine la nivelul intestinului şi se metabolizează la nivelul ficatului.<br />
Sunt contraindicaţi la animalele gestante şi la cele slăbite, foarte tinere, cu diaree sau<br />
Preparate:<br />
-Trichlorfon (ne guvon): -pulbere de culoare albă, solubilă în apă; -se administrează per os la<br />
bovine, ovine, caprine, cabaline, suine; -NU se utilizează la scroafele gestante; -se administrează după<br />
o dietă de 18 ore; după tratament, două zile NU se administrează furaje fibroase; -dacă animalul<br />
prezintă intoleranţă sau fenomene de natură toxică se administrează atropină, injectabil în doză de 2 –<br />
5 ml sau toxogonin, în doză de 1 ml/animal; -dozele terapeutice: 50 – 75 mg/kg la bovine, ovine,<br />
caprine, 35 mg/kg la cabaline şi 50 mg/kg la suine; -în caz de intoxicaţie apar fenomene<br />
parasimpaticomimetice;<br />
-Dichlorfos: -administrat per os la cabaline, suine, câini şi pisici, la fel ca neguvonul.<br />
-Cumaphos: -se administrează per os.<br />
Aceşti derivaţi organofosforici se utilizează şi ca antiparazitar extern prin metoda pour-on, 1<br />
ml/100 kg, soluţie 10%, iar prin metoda spot-on, 6 – 10 ml/100 kg, soluţie 10%. În general, se fac<br />
două tratamente: primăvara şi toamna.<br />
-Nitroscanat: -produs numai pentru câine; -este eficace faţă de cestode, ascarizi, ankilostome; -<br />
NU se absoarbe în intestin şi poate produce iritaţii digestive, inapetenţă, vomă, diaree.<br />
-Lopatol: -drajeuri; -administrat în doză de 50 mg/kg, dimineaţa pe nemâncat; mâncarea se dă<br />
după circa 8 ore, de la administrarea preparatului.<br />
107
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Salicilanilidele<br />
Preparate:<br />
-Closantel (flukiver): -soluţie 5%; -este activ faţă de trematode, nematode, insectele<br />
hematofage, artropode (căpuşe).<br />
108
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
SUBSTANŢE ANTIECTOPARAZITARE<br />
Ectoparaziţii (paraziţii externi) fac parte din:<br />
Încrengătura: arthropoda<br />
Clasele: -arahnoida (căpuşe); -insecta.<br />
Clasificarea substanţelor antiectoparazitare:<br />
1. substanţe minerale;<br />
2. substanţe organice;<br />
3. substanţe de origine vegetală;<br />
4. piretroide;<br />
5. insecticide clorurate sintetice;<br />
6. insecticide organofosforice;<br />
7. carbamaţi;<br />
8. ivermectine;<br />
9. amitraz.<br />
Mecanismul de acţiune:<br />
Insecticidele pot pătrunde în organismul insectei prin: -inhalaţie; -ingestie; -pot dizolva chitina;<br />
-pot să obstrueze orificiile respiratorii ale paraziţilor.<br />
În funcţie de mecanismul de acţiune, ele pot fi:<br />
-toxice de ingestie;<br />
-toxice la nivelul aparatului respirator producând asfixie;<br />
-toxice care lizează chitina;<br />
-toxice care acţionează la nivelul sistemului nervos al parazitului: pătrund în organismul<br />
parazitului unde sunt vehiculate prin sistemul limfatic al acestuia şi acţionează asupra sistemului<br />
nervos determinând moartea sau paralizia parazitului şi în consecinţă desprinderea lui de pe animalul-<br />
gazdă.<br />
Spre exemplu, ivermectinele stimulează eliberarea de GABA.<br />
1. Substanţe minerale<br />
Sulful: -pulbere galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în solvenţi organici; -se găseşte sub<br />
formă de ungvent pentru combaterea râiei la toate speciile; -este utilizat contra păduchilor şi<br />
tricofiţiei; -are şi efect fungistatic, bacteriostatic, cheratolitic şi purgativ; -în contact cu secreţiile de la<br />
nivelul pielii formează sulfuri alcaline care provoacă liza învelişului chitinos al paraziţilor; -ungventul<br />
109
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
are o concentraţie de 10 – 33% substanţă activă şi trebuie să conţină ca excipienţi substanţe cu mare<br />
putere de pătrundere;<br />
-preparate pe bază de sulf: -Helmerich, ungvent; -Liniamentul vienez; -ungvent ce conţine 10%<br />
sulf şi 10% CaCO3 (de uz uman, cu rol în combaterea râiei la om – tratament de circa 3 zile).<br />
2. Substanţe organice<br />
Petrolul: -lichid brun, nemiscibil cu apa; -prin distilare fracţionată se obţine benzina, petrolul<br />
lampant, motorina, păcura; -petrolul brut şi cel lampant pot fi utilizate ca antiseptice, dezinfectante şi<br />
antiparazitare; -se utilizează sub formă de pensulaţii contra păduchilor, diluat ½ la 1/5 cu lapte de var<br />
sau apă; -acţionează asupra păduchilor şi ouălor acestora; -folosit şi pentru tratamentul local în plăgi.<br />
3. Substanţe de origine vegetală<br />
Uleiul de anason (ulei eteric): -diluat cu alcool 1/50 – 1/100 pentru combaterea ectoparaziţilor<br />
la păsările de colivie.<br />
Balsamul de Peru: -lichid brun, vâscos, insolubil, cu miros de vanilie; -este obţinut din scoarţa<br />
arborelui Miroxilon balsamum; -există şi balsamul de Peru artificial; -se găseşte sub formă de ungvent<br />
1 – 10% în râie si, mai ales, în demodecie; -are efct cicatrizant în plăgi, eczeme, ulcer verucos.<br />
Piretrina: -este un insecticid de contact; -este obţinută din planta Centrum chrisanteum; -se<br />
foloseşte sub formă de pulbere sau extracte la animalele de apartament sub formă de pudrări, spray-<br />
uri, şampoane; -efectul neurotoxic este rapid şi de scurtă durată astfel încât trebuie asociat cu un<br />
tratament general, fie cu un potenţator; -mecanismul de acţiune constă în deschiderea de lungă durată<br />
a canalelor ionice de la nivelul membranei neuronale; -NU intoxică animalul-gazdă, dar irită<br />
mucoasele; -are acţiune toxică pentru peşti şi albine; -NU este toxic la păsări şi NU crează reziduuri în<br />
produsele de origine animală.<br />
4. Piretroidele (piretroizii)<br />
Sunt substanţe obţinute prin sinteză chimică ce sunt asemănătoare piretrinei.<br />
Au o stabilitate mare şi ca urmare au efect de lungă durată.<br />
În general, se utilizează pentru combaterea râiei.<br />
Se aplică numai extern, remanenţa efectului fiind între 2 săptămâni şi 5 luni.<br />
Sunt bine tolerate.<br />
Atunci când tegumentul prezintă leziuni există pericolul absorbţiei şi intoxicaţiilor traduse prin<br />
salivaţie şi convulsii clonice.<br />
NU este necesar un termen de aşteptare pentru produsele de origine animală.<br />
110
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Există mai multe categorii: -delthamethrin; -cypermethrin; -permethrin; -tetramethrin; -<br />
flumethrin; -cyfluthrin.<br />
Efectul repelant (de îndepărtare a insectelor) este datorat mirosului.<br />
Preparate comerciale:<br />
-pe bază de Delthamethrin: -Butox; -Decis;<br />
-pe bază de Cypermethrin: -Ectomin; -Parasect;<br />
-pe bază de Permethrin: -Canovel; -Petrin E;<br />
-pe bază de Tetramethrin: -Pinavet.<br />
Butox: -soluţie 5% în flacoane de 50, 100, 250 ml şi 1 şi 1 ½ litri; -acţionează asupra muştei<br />
domestice; -acţiunea sa este de 230 ori mai mare decât cea a derivaţilor organocloruraţi (NU se mai<br />
utilizează astăzi) şi de 300 – 400 ori mai mare decât a derivaţilor organofosforici; -spectrul de acţiune<br />
este foarte larg şi se referă la insecte zburătoare înţepătoare, insecte generatoare de miaze, păduchi<br />
hematofagi, căpuşe şi agenţi ai râilor; -tratamentul se face prin îmbăiere (în bazine în care înălţimea<br />
soluţiei pentru ovinele adulte trebuie să fie de 80 cm şi 70 cm pentru miei) sau prin pulverizare; -<br />
trecerea prin baia respectivă trebuie să se facă timp de 1 minut, timp în care capul se scufundă de 2 –<br />
3 ori; -se utilizează în concentraţie de 0.25 – 1 litru butox 5% la 1000 litri apă; -acest preparat a<br />
înlocuit lidavetul ce se stoca în ţesutul adipos şi chiar în lapte.<br />
Decis: -soluţie 2.5%; -utilizat pentru combaterea dăunătorilor din agricultură; -se folosesc 10 ml<br />
soluţie 2.5% în amestec cu 5 – 10 litri apă.<br />
Ectomin: -soluţie 10% în flacoane de 1 şi 5 litri; -se utilizează la bovine în doză de 1 litru la<br />
1000 -1333 litri apă; -la ovine 1 litru la 1000 litri apă; -la porci 1 litru la 1000 – 1333 litri apă; -la<br />
păsări 1 litru la 1000 litri apă.<br />
Parasect: -soluţie 5%; -se utilizează la fel ca butoxul.<br />
Canovel: -produs cu spectru larg; -se administrează spot-on la câini în funcţie de greutate; -la<br />
un câine de 5 kg 1 ml, la unul de 5 – 10 kg 2 ml, de 10 – 25 kg 5 ml, iar la unul peste 25 kg 10 ml; -se<br />
aplică pe linia mediană superioară prin pulverizare; tratamentul se repetă după 3 săptămâni.<br />
Piretrin E: -este un lichid emulsionabil ce conţine 5% permethrină pură; -este eficace faţă de<br />
muşte, ţânţari, furnici, păienjeni, gândaci şi purici.<br />
Pinavet: -flacoane de şampon de 200 ml; -conţine 0.5% tethramethrin; -este eficace asupra<br />
păduchilor, puricilor, căpuşelor, agenţilor râilor; -se aplică pe pielea umedă.<br />
Orbisect<br />
Ridect<br />
5. Insecticide clorurate sintetice<br />
111
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
În general, NU se mai utilizează.<br />
Reprezentanţi: -DDT (diclordifeniltricloretan); -HCH (hexaclorciclohexan).<br />
S-au utilizat izomerii lor: -PP’ (pentru DDT); -izomerul γ (pentru HCH).<br />
Ulterior, au apărut probleme de ecologie, acestea fiind datorate unor reziduuri crescute<br />
consecutive liposolubilităţii acestor produse în lapte, carne şi ouă.<br />
Singurul produs care mai este admis în ţările UE este lindavetul, care se utilizează asemănător<br />
piretroidelor, dar care produce intoxicaţii traduse prin: -vomă; -diaree; -stări de excitabilitate; -<br />
midriază; -convulsii; -paralizia centrului respirator (ca tratament se utilizează preparatele<br />
anticonvulsivante).<br />
Preparate comerciale: -Furnitox; -Deparatox; -Duplitox; -Lindanest (ungvent folosit în<br />
medicina umană pentru combaterea râiei).<br />
acetilcolina.<br />
6. Insecticide organofosforice<br />
Au un spectru de acţiune larg asemănător piretroidelor.<br />
Mecanismul de acţiune este identic cu cel antihelmintic: inhibă colinesteraza, lăsând liberă<br />
Are efect selectiv.<br />
Pătrunde şi în corpul ectoparaziţilor prin ingestie.<br />
Se utilizează contra tuturor ectoparaziţilor.<br />
Se aplică prin îmbăieri, pulverizări locale, spălături locale şi generale, coliere îmbibate cu<br />
organofosforice (zgărzi pentru carnivore, crotalii pentru bovine, benzi adezive pentru cal).<br />
Se absorb bine prin piele. Pătrund în circulaţie şi acţionează asupra paraziţilor ce se află la<br />
nivelul ţesutului conjunctiv subcutanat.<br />
substanţe.<br />
Se aplică prin metodele: -pour-on (fricţiuni); -spot-on (pulverizare).<br />
În eventualele intoxicaţii se foloseşte atropina şi toxogoninul, ca antidot.<br />
Peştii sunt foarte sensibili la organofosforice, de aceea NU trebuie să ajungă în apă aceste<br />
Preparate comerciale: -Trichlorfon; -Diazinon; -Phosmet; -Phoxim; -Blotic; -Dichlorvos.<br />
Organofosforicele sunt contraindicate la pisicile de sub un an şi la animalele gestante.<br />
Cea mai utilizată substanţă este neguvonul.<br />
Neguvonul: -pulbere albă, foarte higroscopică; -se utilizează contra păduchilor, puricilor,<br />
căpuşelor prin spălături locale; -la păsări, se utilizează sub formă de pudrări; -în telazioză la bovine se<br />
administrează 5 ml 1.5% sub pleoapa a III-a; -în oestroză la ovine se foloseşte soluţia 10% în amestec<br />
cu atropină; -în gastrofiloză la cai se administrează 30 mg/kg; -pentru distrugerea muştelor se<br />
112
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
foloseşte soluţia 1 – 2%; -în hipodermoza bovină se utilizează profilactic soluţia 6%, 60 ml/100 kg<br />
prin pulverizare, iar curativ soluţia 2%, 200 – 400 ml/100 kg prin fricţionare.<br />
Preparate comerciale:<br />
-Chlorofos: -bidoane de 1 kg pentru combaterea muştelor; -se foloseşte soluţia 1%; -pentru<br />
combaterea ectoparaziţilor se foloseşte soluţia 0.2%.<br />
-Neocidol: -bidoane de 1 sau 5 litri; -se utilizează în tratamentul râiei la bovine şi cabaline, câte<br />
10 ml la 10 litri de apă; -la ovine se folosesc 400 ml la 1000 litri de apă, iar la suine, 4 ml la 10 litri<br />
apă.<br />
-Diacap 300: -suspensie; -substanţa activă este reprezentată de diazinon; -se foloseşte<br />
concentraţia 30%; -se utilizează contra muştelor, ţânţarilor, furnicilor, puricilor în doză de 1 ml la 50<br />
litri de apă.<br />
-Ectocidol: -conţine tot diazinon; -combate muştele, puricii, râia la ovine, caprine, suine; -se fac<br />
îmbăieri sau aspersiuni.<br />
-Faszin: -se utilizează sub formă de zgărzi la carnivore contra puricilor; -rezistă la îmbăieri.<br />
-Sebacil: -se utilizează prin pulverizare, 5 ml la 1 litru de apă.<br />
-Blotic: -soluţie 35%; -se utilizează 1 litru la 1000 litri de apă, la porc şi ovine, în special.<br />
-Vapona: -zgărzi la carnivore; -se scot în timpul îmbăierii; -se foloseşte contra puricilor.<br />
7. Carbamaţii<br />
Carbamaţii chimici sunt derivaţi ai acidului carbamic.<br />
Mecanismul de acţiune constă în blocarea colinesterazei. Această blocare este reversibilă,<br />
datorită acestui fapt, carbamaţii sunt substanţe puţin toxice.<br />
Se absorb prin piele şi se metabolizează rapid.<br />
Toxicitatea pentru mamifere este minimă.<br />
La carnivore, se pot utiliza sub formă de pulberi, coliere sau şampoane.<br />
Preparat comercial: -Carbaryl.<br />
8. Ivermectinele (v. substanţele antihelmintice)<br />
9. Amitrazul<br />
Face parte d.p.d.v. chimic din grupa formamidei. Se utilizează mai mult în agricultură.<br />
Mecanismul de acţiune este asemănător piretroidelor. În plus, inhibă octopamina ce este un<br />
neurotransmiţător.<br />
Se absoarbe şi se metabolizează rapid prin hidroliză şi oxidare (85% se elimină în 24 ore).<br />
Laptele NU se dă în consum timp de 24 ore.<br />
113
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Preparate: -Canider S conţine 12.5% amitraz şi se găseşte în flacoane de 100 ml; -Canider U,<br />
ungvent ce conţine amitraz şi neomicină; -Semcar: -soluţie 12.5% amitraz; -se utilizează 1 litru la 500<br />
litri apă pentru îmbăieri la bovine, ovine şi suine contra păduchilor şi a căpuşelor; -Taktic: -soluţie<br />
12.5% amitraz; -pentru combaterea căpuşelor, scabiei şi păduchilor; -se utilizează sub formă de<br />
îmbăieri, prin pulverizare sau spălări.<br />
SUBSTANŢE ANTIMICOTICE<br />
Se folosesc contra: -micozelor cutanate (ex: Trichophyton, Microsporum); -micozelor viscerale<br />
(ex: Candida, Aspergillus).<br />
Se pot utiliza antimicotice cu acţiune: -generală; -locală.<br />
114
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Derivaţii imidazolici:<br />
Au un spectru larg.<br />
Au fost descoperiţi în 1960.<br />
Antimicotice cu acţiune generală<br />
Mecanismul de acţiune antimicotic constă în inhibarea sintezei ergosterolului, substanţă<br />
componentă a membranei micetului. Ca urmare apar perturbări în funcţionalitatea membranei care<br />
duc la moartea micetului.<br />
Aceşti derivaţi stimulează sistemul imunologic al organismului-gazdă.<br />
Enilconazolul:<br />
-preparate: -Imaverol: -soluţie 10% enilconazol; -se utilizează în tricofiţie la bovine, cabaline,<br />
câine, făcându-se pulverizări asupra animalului.<br />
-Clinafarm: -soluţie 15% enilconazol; -flacoane de 100 ml sau 1 litru şi pachete cu 6<br />
generatoare de fum; -se face dezinsecţie în mediul extern, respectiv, în boxe, coteţe, diluându-se<br />
soluţia de 100 ori, fie un generator de fum pentru 50 cm 3 încăpere.<br />
Minconazolul:<br />
-preparate: -Surolan: -flacoane de 15 ml; conţine minconazol; -este antifungic şi activ faţă de<br />
germenii Gram-negativi; -se utilizează, în special, la carnivore contra micozelor de la nivelul pielii şi<br />
al urechii.<br />
3 aplicări/zi.<br />
Clotrimazolul: -ungvet 1%; -soluţie de uz extern 1%; -se utilizează în micozele externe prin 2 –<br />
Unii derivaţi imidazolici pot fi utilizaţi şi per os pentru acţiunea lor generală: -Ketoconazolul; -<br />
Minconazolul.<br />
Preparate: -Nizoral: -conţine ketoconazol; -se prezintă sub formă de comprimate; -se utilizează<br />
atât pentru micozele externe, cât şi pentru cele interne;<br />
-Femicozin: -este fabricat de Facultatea de Medicină <strong>Vet</strong>erinară, Cluj; -conţine tiabendazol,<br />
CuSO4 şi axungie; -are culoare verzuie; -se utilizează în tricofiţie.<br />
Griseofulvina: -antibiotic produs de Penicillium griseofulvinum; -inhibă sinteza acizilor nucleici<br />
la nivelul celulei micetului; -este activă, în special, faţă de dermatofiţi; -se administrează per os, o<br />
dată pe zi, în doză de 5 – 10 mg, timp de 3 – 6 – 12 săptămâni; -are o afinitate deosebită faţă de piele<br />
şi păr; -este utilizată în tricofiţie; -preparat: -Griseofulvin M (folosit în medicina umană).<br />
Antibiotice poliemice:<br />
Antimicotice cu acţiune locală<br />
Sunt produse de ciupercile din Genul: Streptomyces.<br />
115
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Au caracter amfoter.<br />
Se ataşează de moleculele de steroli din membrana micetului formând pori în membrană, pori<br />
prin care ies componentele citoplasmatice ale micetului.<br />
Stamicina (Micostatina): -pulbere gălbuie, solubilă în apă; -există şi sub formă de drajeuri; -se<br />
utilizează, în special, în candidoză şi uneori şi în aspergiloză; -doza: 60.000 UI/kg; -există şi sub<br />
formă de ungvent (se aplică şi extern) sau comprimate vaginale şi ovule; -preparat de uz uman: -<br />
Nidoflor, conţine stamicină, neomicină şi triamcinolon.<br />
Amfotericina B: -se utilizează asemănător stamicinei; -în plus, se poate folosi şi în candidoză şi<br />
aspergiloză la păsări, administrată în apa de băut în concentraţie de 0.2 – 0.3‰.<br />
Derivaţii 8-oxichinaldinici (derivaţi oxochinoloinici)<br />
Aceşti derivaţi sunt derivaţi obţinuţi prin sinteză.<br />
Saprosanul: -pulbere alb-gălbuie, insolubilă în apă; -este activ faţă de cocii Gram-pozitivi,<br />
protozoare şi ciuperci; -se poate utiliza în dizenterie, candidoză, infecţii microbiene; -NU produce<br />
microbism; -doza: 0.2 – 0.3 g/kg.<br />
Sulful<br />
În concentraţii mari are acţiune cheratolitică.<br />
Este şi fungicid.<br />
Se utilizează ungventul Tricofitin ce conţine sulf, CuSO4, ulei de peşte şi parafină solidă. Este<br />
utilizat în tricofiţie la viţei.<br />
Derivaţii cationici<br />
Au efect antimicotic prin citoliză.<br />
Bromocetul: -în general, se fac 3 aplicări la 7 – 8 zile; -pentru spălări locale se folosesc în<br />
concentraţii de până la 5% şi pentru cele generale în concentraţie de 1 – 2%; -se mai utilizează pentru<br />
dezinfecţia ustensilelor şi a boxelor; -se utilizează în tricofiţie.<br />
116
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS<br />
TEORIA FARMACOLOGICA A NARCOZEI:<br />
Narcoza consta în intreruperea temporara a conştiinţei ,a sensibilitatii dureroase ,a miscarilor<br />
voluntare şi a reflexelor.Se mentin însă funcţiile vitale mari: respiratia ,circulaţia şi tonusul<br />
neurovegetativ.Activitatea metabolica scade până la nivel minim.<br />
Există mai multe teorii.Se sustine faptul ca substanţele narcotice dizolva membrana lipidica a<br />
neuronilor modificand astfel permeabilitatea şi scazand excitabilitatea.<br />
Substanţele narcotice acţionează succesiv mai intai la nivelul scoartei ,iar apoi la nivelul<br />
formatiunilor subcorticale cuprinzand şi maduva spinarii şi bulbul.<br />
O teorie mai noua sustine ca substanţele narcotice acţionează asupra sistemului activător<br />
(reticular) ascendent.<br />
Posibilele accidente ale narcozei:<br />
Spasmul glotic;<br />
Sincopa respiratorie;<br />
Colaps vascular;<br />
Fibrilatie ventriculara;<br />
Sincopa cardiaca.<br />
Efecte secundare:-bradicardie;<br />
-aritmii cardiace;<br />
-hipotonie arteriala;<br />
-hipotensiune ;<br />
-bradipnee;<br />
-oligurie;<br />
-hipotermie.<br />
Există mai multe tipuri de narcoza:<br />
Narcoza mixta –se asociază mai multe narcotice;ex:Mgso4 cu cloralhidrat ;<br />
Narcoza cu prenarcoza -se foloseşte cloraloza şi apoi uretan;<br />
utilizează narcoticul respectiv.<br />
analgezic;<br />
Narcoza cu premedicatie;ex: premedicatie –morfina şi atropina după care se<br />
Neuroleptanalgezia=asocierea dintre un neuroleptic (tranchilizant major) şi un<br />
117
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Narconeuroleptanalgezia- neuroleptic+analgezic+narcotic.<br />
După modul de prezentare al substanţelor există mai multe tipuri de narcoza:<br />
Narcoza prin inhalatie: Substanţele utilizate pot fi:lichide volatile (eter etilic, cloroform,<br />
halotan,kelen penthran) sau gaze narcotice (protoxid de azot şi ciclopropan).Narcoza prin inhalatie<br />
este contraindicata la bovine ,cabaline şi ovine pentruca sub acţiunea vaporilor iritanti apare o<br />
hipersecreţie salivara şi bronsica intensa.Faza de excitatie aparenta este foarte intensa încât animalele<br />
trebuie bine contentionate.Porcii suporta bine cloroformul,iar câinele eterul.La pisică şi animalele de<br />
laborator se recomanda eterul.Porcul NU prezinta faza de excitatie aparenta la cloroform.Păsările şi<br />
cobaiul NU fac faza de excitatie aparenta.<br />
de :<br />
Perioada de inductie a narcozei ce cuprinde fazele de analgezie şi excitatie aparenta are o durata<br />
2-5 minute la porc;<br />
5-60 minute la câine;<br />
0,5-1 minute la pisici.<br />
ETERUL ETILIC -se utilizează, in special, la carnivore şi animale de laborator.Avantaje:este<br />
ieftin;nu scade tensiunea arteriala ;nu diminua frecventa cardiaca;produce o buna relaxare a<br />
musculaturii scheletice;nu are efecte asupra ficatului şi rinichilor.Trezirea din narcoza se face în<br />
momentul în care animalul inspira aer curat.Revenirea este ,însă ,mai lentă decât în cazul<br />
cloroformului intrucat eterul da concentraţii sangvine mai mari.Dezavantaje: perioada de excitatie<br />
aparenta este mai lungă şi mai intensa decât la cloroform intrucat eterul se dizolva într-o proporţie mai<br />
mare în sânge;hipersecreţia salivara şi bronsica este evidenta ,de aceea este indicata administrarea de<br />
atropina.<br />
Eterul poate stimula şi centrul vomei.Datorită acţiunii iritante poate provoca spasm laringian,<br />
glotic şi bronhic, tuse puternica şi apnee pe cale reflexa.<br />
Carnea este improprie pentru consum timp de 2 zile de la utilizarea lui.Aceste neajunsuri pot fi<br />
corectate prin prenarcoza.<br />
Alte utilizari:-administrat subcutanat stimulează circulaţia şi respiratia pe cale reflexa (este<br />
considerat un analeptic restaurator).<br />
-se poate utiliza eterul camforat 10% s.c., uleiul eterat 10% şi 20% i.m. în bronsite<br />
,stari febrile şi boli infectioase în doza de: animale mari 10-30 ml;<br />
animale mici 0,5-2 ml.<br />
CLOROFORMUL –are faza de excitatie mai scurtă ,iar narcoza este mai lungă şi mai profunda<br />
;creaza o analgezie mai buna, dar poate produce şi accidente:fibrilatie ventriculara;<br />
bradicardie puternica;<br />
118
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
hepatoza grasa;<br />
icter;<br />
miocardoza.<br />
Carnea este improprie pentru consum cca. o săptămână .Se poate utiliza la porci ,păsări, şi la<br />
animalele de laborator.<br />
barbiturice.<br />
Pentru prevenirea accidentelor se recomanda premedicatia cu atropina, cloralhidrat,<br />
Alte utilizari:-pentru euthanasie la căini;<br />
-ca antivomitiv (apa cloroformata);<br />
-transcutanat cu rol analgezic.<br />
HALOTANUL – este de 2 ori mai activ decât cloroformul şi de 4 ori decât eterul.Nu confera<br />
miros carnii şi este mai puţin toxic.Este un lichid incolor , volatil, cu miros aromatic dulceag.<br />
Se poate utiliza la toate speciile de animale pt . ca NU produce stare de excitatie<br />
aparenta.Narcoza se instaleazărapid.Nu irita mucoasele şi NU produce hipersecreţie bronsica.La<br />
animalele mari se prefera utilizarea după prenarcoza cu cloralhidrat sau barbiturice.Se mai utilizează<br />
şi pentru testarea suinelor fata de sindromul de stres.<br />
KELENUL -este lichid volatil ce fierbe la 12-13°C.Creaza o narcoza superficiala şi o usoara<br />
anestezie de suprafaţa.<br />
In MV se utilizează narcoticele nevolative (injectabile).Acestea NU produc faza de excitatie<br />
,iar pentru utilizarea lor NU este necesara aparatura.Efectul lor este adesea scurt.<br />
CLASIFICARE:<br />
a)Narcotice barbiturice<br />
b)Narcotice nebarbiturice-aldehide;<br />
-carbamati;<br />
-alcooli;<br />
-derivati tiazinici.<br />
a)Narcotice barbiturice -reprezintă o grupa moderna de medicamentece au proprietăţi sedative<br />
,hipnotice, narcotice, anticonvulsivante şi antileptice.<br />
Barbiturice hipnotice : --barbitalul;<br />
--barbitalul sodic;<br />
--fenobarbitalul;<br />
--pentobarbitalul;<br />
--hexobarbitalul;<br />
--ciclobarbitalul;<br />
--dormital.<br />
119
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Barbiturice narcotice :--clasice ---pentobarbital;<br />
---pernocton;<br />
--derivati N-metilati---hexobarbitalul sodic;<br />
---eunarcon.<br />
--tiobarbiturice--- inactin (brevinarcon);<br />
---tiopental;<br />
---thiolbarbital (kemital);<br />
---methitiural (tiogenal);<br />
---thyamilal ;<br />
După durata de acţiune ,barbituricele se clasifica :<br />
---buthalital (baytinal).<br />
barbiturice de lungă durata – când somnul ajunge la 8-10 ore;<br />
barbiturice cu durata medie –cand somnul ajunge la 4-8 ore ;<br />
barbiturice cu durata scurtă –cand somnul ajunge la 1-2 ore ;<br />
barbiturice cu durata foarte scurtă – somn de 20 minute<br />
FENOBARBITALUL - este un sedativ,anticonvulsiv utilizat în boli nervoase (in jigodie –<br />
formă nervoasa);<br />
-doze: 5-50 cg/animal (la câine);<br />
2-5 cg/animal (la pisică).<br />
creierul);după somn urmeaza o stare stare de oboseala;<br />
compozitia<br />
-in general se reduce somnul paradoxal (somnul care odihneste<br />
-se utilizează sub formă de fenobarbital sodic (comprimate şi soluţie injectabilă);<br />
-somn de lungă durata;<br />
-se mai numeste luminal (gardenal).<br />
BARBITALUL se utilizează mai puţin ca atare şi mai ales intrand în<br />
BARBITALUL SODIC(VERONAL) unor prerarate.<br />
Barbiturice narcotice: - se folosesc soluţiile apoase ale sărurilor de Na.Adesea având un pH<br />
foarte alcalin se administrează i.v. Poate fi şi pulbere ce se solubilizeaza în momentul utilizarii.<br />
PENTOBARBITALUL SODIC (NEMBUTAL) –pentru a avea o narcoza mai lungă se<br />
reinjecteaza;<br />
120<br />
-preparate:EUTHA 77 ce se administrează<br />
i.v. la toate speciile determinand euthanasie.După narcoza urmeaza un somn lung postnarcotic.<br />
DERIVATII N-METILATI -au efectul cel mai scurt d.p. d.v. chimic.
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
TIOBARBITURICELE -au avantajul ca se distribuie repede la nivelul creierului provocand o<br />
narcoza rapidă ,apoi se distribuie uniform în tot organismul astfel încât concentraţia la nivelul<br />
creierului scade şi narcoza dispare.Somnul postnarcotic este scurt.<br />
Un preparat romanesc este rompental- pulbere în flacoane de 20 ml ce se dilueaza la 2,5%.Se<br />
administrează la bovine ,cabaline ,ovine şi câine în doza de 10-12 mg/kg ,iar la pisică 15-20 mg /kg<br />
i.v.<br />
Se importa produsul penthotal ce produce o narcoza de 10-20 minute Se poate folosi la cal ,<br />
dar cu premedicatie.Există pericolul aritmiilor cardiace şi laringospasmului.<br />
In hipnoza , somnul provocat este asemănător celui fiziologic. Narcoza produce un somn insotit<br />
de o combatere a analgeziei şi o depresare a marilor funcţii.<br />
Sunt derivati ai acidului barbituric.<br />
b)Narcotice nebarbiturice:<br />
ROMPUN –este cel mai bun narcotic pentru bovine NU se utilizează la suine.Efectul poate fi<br />
gradat în funcţie de doza şi este insotit de o buna analgezie şi miorelaxare.La pisică are efect vomitiv.<br />
Se administrează i.m. şi se absoarbe rapid.Efectul se instalează în cca 5-15 minute<br />
Durata efectului –1-5 ore la bovine;<br />
-45 minute la ovine;<br />
-20-30 minute la cal.<br />
Pentru prelungirea efectului se poate reinjecta după ½ ore .Acţiunea analgezica este datorata<br />
deprimarii centrului durerii din talamus.Sunt flacoane de 25 ml 2% şi se administrează :<br />
-la bovine 0.05 mg/kg pentru a produce sedare;<br />
0.3mg/kg pentru narcoza;<br />
-la cal 2-3mg/kg pentru narcoza;<br />
-la câine 2-3 mg/kg pentrunarcoza şi se asociază cu ketamina (6-10 mg/kg).<br />
Se mai numeste şi xilazina.<br />
ALCOOLUL ETILIC - se poate utiliza la rumegătoarele mari şi mici concomitent cu<br />
anestezia locală .Se administrează i.v. sau per os.Provoacă o senzatie de caldura datorită vasodilatâtiei<br />
periferice.Se metabolizează la nivelul ficatului.<br />
respirator.<br />
In doze mari poate provoca coma etilica şi poate provoca moarte prin paralizia centrului<br />
Narcoza durează 1-2 ore ,iar ca antidot se utilizează excitante ale sistemului nervos central de<br />
tipul cafeinei.<br />
Starea de ebrietate apare la alcoolemie de 1%o, iar la 2-3 %o apar fenomene de ataxie ,<br />
tulburări de vorbire şi stari confuzionale.La 3-4%0 apare somnul narcotic iar la peste 4%o poate<br />
provoca coma sau chiar moarte.<br />
121
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
alcoolului).<br />
Intoxicătia acuta =betie grava (se combate cu cofeina)<br />
Intoxicătia cronica =alcoolism (se combate cu antalcool disulfurat ce opreste metabolizarea<br />
Alte acţiuni: - medicament foarte bun energetic şi antifebril la toate speciile ;se administrează<br />
un alcool de 20-30% per os ;doze:-20-50 g/animal mare;<br />
-5-10 g/animal mijlociu;<br />
-1-2 g/animal mic.<br />
CLORALHIDRATUL – este cel mai vechi narcotic folosit în M.V.Se prezinta sub formă de<br />
cristale incolore, higroscopice cu miros dulceag (miros de pepene galben). Soluţia se prepara în<br />
momentul utilizarii şi NU se sterilizeaza prin fierbere.Se utilizează în special la ecvine şi suine şi mai<br />
rar la rumegătoare şi câine.Se poate utiliza concomitent cu MgSO4 sau cu un barbituric Se<br />
administrează i.v. 8-10 cg /kg pt sedare profunda şi 12-14cg/kg pentrunarcoza.Se utilizează soluţia<br />
10% ,iar durata narcozei este 60-90 minuteLa porc sr poate administra i.p. 0.25 g/kg soluţie 5% sau<br />
i.v. 0.10-0.12 g/kg ;<br />
-la bovine 0.10-0.12g/kg;<br />
-la ovine 0.10g/kg;<br />
-la câine 0.2-0.3g/kg cu o durata a narcozei de 45-70 minute (la bovine, ovine şi câine).<br />
Injectat perivenos poate determina periflebite.Produce o analgezie ,dar NU suficienta de aceea<br />
se asociază de obicei cu anestezice locale.Are şi o acţiune hemolitica şi produce şi<br />
vasodilatâtie.Diminueaza excitabilitatea şi conductibilitatea la nivel cardiac.<br />
La bovine poate produce meteorism şi bradicardie.<br />
Alte utilizari: -ca anticonvulsivant ;<br />
euthanasie la câine injectat i.v.;<br />
-ca sedativ ,hipnotic în stari de surexcitare ,meningite, encefalite, indigestii;in<br />
-la om are rol hipnotic.<br />
In combinatie cu Mg SO4 scade doza, iar efectul este mai puternic.<br />
CLORALOZA - se obţine prin condensarea cloralhidralului cu glucoza. Este folosit ca<br />
narcotic mai ales la rumegătoarele mici ,câine şi pisică .Se utilizează soluţia 1-2 % i.v. cca 5 cg/kg la<br />
rumegătoarele mici;<br />
122<br />
10-12 cg/kg câine;<br />
8 cg/kg pisică.<br />
Nu deprima cordul şi NU produce stari de excitatie.Narcoza durează 4-6 ore.Soluţia se poate<br />
prepara în momentul utilizarii ;nu se solubilizeaza decât în apa calda.Nu recristalizeaza prin racire .<br />
URETANUL -narcotic de lungă durata şi se utilizează în special la animalele de laborator.Se<br />
administrează pe toate căile ,iar narcoza durează 8-10 ore.
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-doze: 1.6 g/kg la câine i.v. (pentru o narcoza rapidă);<br />
1.6g/kg la iepure i.p. (narcoza = 90 minute).<br />
Este şi anticonvulsivant.Nu influenteaza funcţiile vitale şi este relativ netoxic.<br />
KETAMINA -nu produce narcoza , ci un somn superficial cu o analgezie puternica .Asa-<br />
numita narcoza seamana cu o neuroleptanalgezie.La om produce halucinatii.nu deprima respiratia şi<br />
circulaţia .Administrată i.m. efectul se instalează în 3-10 minute şi durează 15-40 minute La cal se<br />
practica asocierea cu rompun ( 2ml /kg ketamina +2 ml/kg rompun).<br />
scopuri :<br />
-doze:2-5 mg/kg la bovine;<br />
10-20 mg/kg la porc;<br />
20 mg/kg la rumegătoarele mici;<br />
10 mg/kg la câine;<br />
20-30 mg/kg la pisică.<br />
-preparate comerciale : Ketalrom –flacoane de 10;20mg<br />
SUBSTANŢE MIORELAXANTE:<br />
Calipsovet –la toate speciile mai puţin la cal;<br />
Ketalar produse de uz uman.<br />
Narcoman<br />
Sunt substanţe ce relaxeaza musculatura scheletica şi ca urmare se utilizează în urmatoarele<br />
-in MU în interventii chirurgicale pe torace şi abdomen .In cazul în care este paralizata<br />
musculatura respiratorie ,funcţia respiratorie poate fi preluata de un aparat.<br />
-in MV în acelasi scop ,pentru culcarea animalelor,pentru efectuarea de interventii pe animale<br />
necontentionate,pentru capturarea animalelor salbatice.<br />
Se clasifica în : a) miorelaxante periferice ;<br />
b) miorelaxante cu acţiune centrala .<br />
A)MIORELAXANTE PERIFERICE : -medicamentele acţionează la nivelul placii motorii a<br />
muschiului striat.<br />
TUBOCURARINA –derivat sintetic=flaxedil;blocheaza receptorii pentru acetilcolina,creste<br />
gradul de excitabilitate.Placa motorie ramane polarizata (in repaus ). Acţiunea poate fi antagonizata<br />
de medicamentele ce inhiba colinesteraza şi astfel ridica acetilcolina din organism.<br />
SUCCINILCOLINA – are acţiune asemănătoare acetilcolinei ,dar se descompune mai incet<br />
astfel cxa placa motorie ramane un timp indelungăt depolarizata şi NU se poate repolariza .Acţiunea<br />
NU poate fi antagonizata de nici un medicament.Aceste substanţe =curarizante paralizeaza<br />
musculatura în urmatoarea ordine: muschii pleoapei, ai fetei, ai gatului şi cefei,laringelui şi faringelui,<br />
muschii extremitatilor,muschii abdominali,muschii intercostali şi diafragma.<br />
123
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Prin curara se intelege un amestec de alcaloizi ce se obţin din specii vegetale de strychnos.<br />
Tubocurarina se poate administra : - la cal 0.3 mg/kg;<br />
-la porc 0.2-0.3 mg/kg;<br />
-la carnivore 0.3-0.4 mg/kg.<br />
Preparate comerciale : Pavolon 0.02-0.03 mg/kg ;se foloseşte la câine;<br />
Galamin se foloseşte la cal 0.5-1 mg/kg;<br />
124<br />
la rumegătoare şi suine 0.3 mg/kg;<br />
la câine 1mg/kg.<br />
Miorelaxin se foloseşte la cal 0.1 mg/kg;<br />
la rumegătoare 0.01-0.02 mg/kg;<br />
la câine 0.1-0.3mg/kg;<br />
la pisică 1mg/kg.Nu se foloseşte la porc.<br />
B)MIORELAXANTE CU ACŢIUNE CENTRALA: -sunt medicamente ce acţionează<br />
preponderent asupra maduvei spinarii.<br />
TRECID –este d.p.d.v. chimic eterul gliceric al gaiacolului .Substanţa deprima sinapsele<br />
interneuronale de la nivelul maduvei spinarii şi a trunchiului cerebral.Poate provoca o rezolutie<br />
musculara fara a afecta activitatea centrilor vitali respiratori şi a musculaturii respiratorii.Nu<br />
acţionează asupra nervilor periferici ,asupra placii motorii şi a muschilor.<br />
5-6 cg/kg.<br />
Se poate utiliza la toate speciile ,dar mai ales la bovine.Se utilizează soluţia 10-20 % în doza de<br />
Pentru a evita efectul hemolitic al substanţei ,dizolvarea se face în glucoza izotonica.După<br />
injectare ,animalele fara nici un fel de spaima sau agitatie motorie flezeaza picioarele şi se culca<br />
linistit.Pulsul, respiratia ,temperatura corporală NU sunt modificate.După trecerea efectului animalul<br />
se ridica .Trebuie sa se evite administrarea perivenoasa.<br />
Dozele mortale sunt de 2-3 ori mai mari decât cele terapeutice.<br />
Preparate similare: -Myolaxin;<br />
-My 301.<br />
In M.Uacest preparat se utilizează cu efect bronhiolitic şi expectorant fiind indicat în bronsite<br />
,astm, afecţiuni reumatismale, ca miorelaxant în stari de tensiune psihica Se gaseste în comert sub<br />
formă de comprimate ,sirop 2% şi soluţie de uz intern 10%.<br />
ANALGEZICE OPIOIDE:<br />
Sunt substanţe ce deprima durerea la nivel central , inhiband centrul durerii din talamus încât<br />
animalul simte teama ,dar NU o percepe ca o durere.Sub acţiunea acestor substanţe alte senzatii<br />
(frig, foame) NU sunt resimtite ca neplacute de unde efectul euforizant.<br />
Morfina;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Opiul;<br />
Succedaneele morfinei.<br />
Cu ajutorul lor se realizează neuroleptanalgezia ce este suficienta pentru efectuarea unor<br />
interventii chirurgicale fara ca pacientul sa fie adormit.<br />
OPIUL –se obţine din latexul capsulelor imature de mac de gradina .Are miros caracteristic şi<br />
gust amar.Conţine 23 alcaloizi ce pot fi derivati ai fenantrenului (morfina, codeina, apomorfina) ce<br />
acţionează asupra etajelor nervoase superioare şi derivati izochinoleinici (papaverina ,narcotina) ce<br />
au acţiune spasmolitica.<br />
In comert există –opiu brut; au efect calmant asupra durerilor digestive sau<br />
viscerale ,efect antisecretor digestiv<br />
-extract uscat de opiu; şi deprimant al tusei.<br />
-tinctura de opiu simpla.<br />
MORFINA –cristale matasoase albe solubile în apa .Se pastreaza la venena şi este supusa legii<br />
stupefiantelor.<br />
Există fiole de 1 sau 5 ml 2% şi fiole de asociere morfina-atropina pt uz uman.<br />
Unii autori sustin ca NU are acţiune asupra centrilor durerii din talamus , ci inlatura perceperea<br />
corticala a durerii inhiband aria de asociere a durerii de la nivelul lobului frontal.<br />
Animalele reacţionează diferit la morfina : -la cal şi câine produce o sedatie şi hipnoza;<br />
-la bovine şi pisică produce stare intensa de excitatie ;<br />
-la porc provoacă neliniste.<br />
La nivelul maduvei are acţiune excitanta provocand hipertonie musculara =semnul lui Straub<br />
(ridicarea cozii la soarece).<br />
mai reduse.<br />
-doze: 0.1-0.2 mg/kg la cal;<br />
2mg/kg s.c. la câine ;durata efectului este de 1-2 ore.<br />
SUCCEDANEELE MORFINEI -pot fi derivati –semisintetici –dilauden;<br />
125<br />
--heroina.<br />
-sintetici –fentanil;<br />
--afentanil;<br />
--mialgin;<br />
--fortral (pentazocina);<br />
--tramal;<br />
--sintalgon etc.<br />
Acesti derivati sintetici au efect analgezic central şi prezinta avantajul unor efecte secundare
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
FENTANIL –fiole de 10 ml ;are efect sedativ şi analgezic.Este folosit în neuroleptanalgezie în<br />
asociere cu droperidolul.Analgezia se instalează în 3-5 minute.Efectul durează 30-60 minuteLa nevoie<br />
se poate repeta administrarea pentru a prelungi analgezia ,dar droperidolul NU trebuie reinjectat<br />
pentru ca are efect de lungă durata (24-36 ore).<br />
-doze :0.1mg/kg i.v. la câine ;<br />
AFENTANIL -preparat :Rapifin ;<br />
0.002mg/kg i.m. în asociere cu droperidol la cal.<br />
-fiole de 1 şi 2ml 0.5%o<br />
MIALGIN –fiole de 2ml 5%;<br />
-i.v.;efectul durează 5-10minute<br />
-efectul analgezic mai slab decât la morfina;<br />
-are efect spasmolitic;<br />
-folosit la cal şi câine.<br />
SINTALGON –comprimate ;<br />
-efectul durează 6-8 ore;<br />
-este mai bine tolerat la cal şi câine.<br />
FORTRAL –comprimate şi fiole de 1ml 3%;<br />
-toleranta foarte buna;<br />
-efect asemănător morfinei;<br />
-la om efectul durează 3-5ore ;<br />
-se poate utiliza în premedicatia narcozei;<br />
-la câine 3 mg/kg i.m.;<br />
-la cal 1mg/kg i.v..<br />
TRAMAL -fiole de 1 ml 5% şi supozitoare ;<br />
-efect asemănător morfinei;<br />
-nu se utilizează inca la animale.<br />
DILAUDEN (HIDROMORFONA) -semisintetizat;<br />
-fiole 1 ml 0.2%;<br />
-efectul analgezic mai puternic decât morfina;<br />
-efecte secundare mai puţine decât la morfina.<br />
SUBSTANŢE TRANCHILIZANTE: -calmeaza selectiv starile emotionale ,tensiunea<br />
nervoasa ,starea de neliniste şi teama.Produc indiferenta şi somnolentă .Nu influenteaza perceptiile<br />
senzoriale şi reflexele condiţionate.<br />
Există tranchilizante –majore care se mai numesc şi neurileptice sau neuroplegice.<br />
126
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-minore sau propriu-zise sau anxiolitice ,adica substanţe care diminua<br />
starea de frica şi care produc indiferenta fata de factorii de mediu extern.In MU ele NU influenteaza<br />
psihozele umane ,ci le amelioreaza vizibil tulburările din schizofrenie.Ele sunt mai puţin active decât<br />
neurolepticele ,inhiband mai bine starile agresive .Nu au efecte neurovegetative directe cum au<br />
tranchilizantele majore ;la om pot crea toleranta şi sindrom de abstinenta .Au efect miorelaxant<br />
central şi pot fi indicate în convulsii epileptice.<br />
TRANCHILIZANTE MAJORE -acţionează asupra sistemului reticular ascendent activător ,la<br />
nivelul caruia inhiba transmiterea sinaptica adrenergica.Inhiba centrii simpatici vegetativi din<br />
hipotalamus ,in special termogeneza (adaptarea animalului l a temperatura mediului ambiant devine<br />
deficitara). Aceasta se explica prin scaderea respiratiei mitocondriale celulare din formatiunile<br />
nervoase amintite.Nu acţionează la nivelul scoartei cerebrale.<br />
picioare.<br />
Alte efecte :-relaxeaza musculatura neteda intestinală ;<br />
-acţiune antihistaminica ,antivomitiva;<br />
-vasodilatâtie periferica.<br />
Indicaţii terapeutice clinice : -in premedicatia narcozei;<br />
-in tratamentul colicilor;<br />
-in preveniorea starilor de soc ca medicatie antistres;<br />
-pentru efectuarea interventiilor chirurgicale pe animalul în<br />
-pentru linistirea animalelor în vederea examenului clinic;<br />
-in vederea recoltarii de sânge şi unor mici interventii;<br />
-in vederea tratamentului unor comportamente anormale;<br />
-pentru relaxarea musculaturii esofagiene în cazul obstructiei cu corpuri straine;<br />
-pentru relaxarea cervixului la vaci cu endometrita cronica.<br />
Indicaţii neclinice: -pentru evitarea pierderii în greutate în timpul transportului;<br />
-pentru obisnuirea animalelor la muls ,potcovit;<br />
-in dresajul animalelor ;<br />
-pentru sedarea animalelor din gradina zoologica;<br />
-in dopaj la căi.<br />
Reacţii adverse: -scad temperatura corporală;<br />
-congestie pulmonara;<br />
-atonie gastrointestinală insotita de meteorism;<br />
-scad tensiunea arteriala ;există pericolulde colaps pentru circulaţia periferica;<br />
-diminua secreţia lactata;<br />
-la unele specii determina stari de intoxicătie (la porc);<br />
127
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-cresc tonusul muscular.<br />
DERIVATI FENOTIAZINICI: -Romtiazin;<br />
ROMTIAZINA –fiole 10 ml 5%;<br />
-se administrează i.v. sau i.m.;<br />
-doze: 1.5-2mg/kg la bovine;<br />
1-1.5mg/kg la porc;<br />
4mg/kg la ovine;<br />
1.5-2mg/kg la câine.<br />
-Combelen;<br />
-Clordelazin (Plegomazin);<br />
-Nozinan (Levomepromazina);<br />
-<strong>Vet</strong>ranchil (Acepromazina).<br />
-are efect de 2.5 ori mai slab decât combelenul;<br />
-efectul se instalează rapid în 10 minute şi durează 1 ora .Se produce<br />
linistirea animalului ,relaxarea musculaturii scheletice ,ptoza pleoapei superioare,evidentierea<br />
pleoapei aШ-a, reactivitatea scăzută ,dar animalul ramane în picioare.<br />
COMBELEN -fiole de 25 ml 1%;<br />
-efectul durează între 1-8ore;<br />
-se administrează i.v.,i.m., s.c.;<br />
-doze: 0.5-1ml/100kg la cal;<br />
1-2ml/100kg la bovine;<br />
0.3-0.5 ml/10kg la suine;<br />
CLORDENAZIN -de obicei ,pentru uz uman;<br />
0.05ml/kg la câine ;are efect sedativ puternic.<br />
-doza: cca 1mg/kg;<br />
-are acţiune sedativa, antivomitiva,antitensiva ,antipruriginoasa.<br />
VETRANCHIL –se administrează parenteral sau per os;<br />
de romtiazin.<br />
-dozele în urma administrării injectabile sunt de 10 ori mai mici decât cele<br />
DERIVATI BUTIROFENONICI: -d.p.d.v. chimic sunt total diferiti de cei fenotiazinici ,dar<br />
au efect tranchilizant la fel de bun;se utilizează în special în neuroleptanalgezie.<br />
HALOPERIDOL –fiole de 10ml ;<br />
chirurgicale,iar la om în schizofrenie, psihopatii.<br />
DROPERIDOL -flacoane de 10 ml;<br />
-se utilizează în asociere cu analgezic în vederea unor interventii<br />
128
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-produce o indiferenta totala şi se utilizează în neuroleptanalgezie.<br />
AZOPERONA (STRESNIL) -in special la porc;<br />
ALTE NEUROLEPTICE:<br />
DOMITOR -soluţie injectabilă;<br />
noradrenalina;<br />
lapte;<br />
-substanţa activă =medetomidina;<br />
-durata efectului rste de 1-3 ore;<br />
-pentru linistirea scroafelor agresive la fătare;<br />
-in vedrea transportului de animale;<br />
-in vedrea anesteziei în asociere cu anestezic local.<br />
-are efect inhibator asupra transmiterii influxului nervos mediat de<br />
-este un sedativ cu proprietăţi analgezice;<br />
-folosit la câine şi la pisică;<br />
-ca premedicatie în narcoza;<br />
-administrat i.m. sau s.c.;<br />
-există flacoane de 10ml 1%.<br />
DOMOSEDAN –substanţa activă este detomidina;<br />
-efect asemănător domitorului;<br />
-are proprietăţi analgezice la cabaline şi bovine;<br />
-utilizat i.m. sau i.v.;<br />
-dozele sunt diferite în funcţie de nivelul de sedare urmarit;<br />
-perioada de asteptare este la bovine de 7 zile pentru carne şi 3 zile pentru<br />
-există flacone de 5 şi 20 ml 10%.<br />
TRANCHILIZANTE MINORE - aproximativ aceleasi recomandari ca la majore;<br />
DERIVATI DE BENZODIAZEPINA: -Diazepan;<br />
DERIVATI DE DIFENILMETAN: -Medroxizin.<br />
DERIVATI AI ALCOOLULUI: -Meprobamat.<br />
-au şi efect anticonvulsivant şi miorelaxant.<br />
129<br />
-Napoton;<br />
-Oxazepam;<br />
-Medazepam;<br />
-Nitrazepam.<br />
DIAZEPANUL -stimulează efectul acidului γ –aminobutiric (GABA=neurotransmitator<br />
inhibitor la mamifere);
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
central;<br />
într-un somn superficial;<br />
,pierderea orientarii în spatiu;<br />
-permite un flux crescut de ioni de clor prin membrana postsinaptica;<br />
-la nivelul maduvei inhiba reflexele postsinaptice având efect miorelaxant<br />
-se utilizează în tratamentul convulsiilor epileptice la căini şi pisici;<br />
-există comprimate şi fiole de 2 ml;<br />
-se administrează i.m. ,i.v. sau per os;<br />
-doze : -0.5mg/kg la animalele mari;<br />
-1-2mg/kg la animalele mijlocii;<br />
-4-6mg/kg la animalele mici.<br />
-durata efectului este la porc 60-70minute;<br />
la bovine 3-4 ore;<br />
la câine 1-2ore.<br />
-scade temperatura corporală cu 0.5-1°C;<br />
-creste pofta de mancare ,desi animalul este slabit;<br />
-la porc produce şi ataxie, mers impleticit;animalul cade ,se culca şi intra<br />
-bovinele se culca şi NU pot fi ridicate;<br />
-la cal efectul este mai slab şi este insotit de ataxie ,astazie,contuzii<br />
-la câine –ataxia trenului posterior;<br />
-la om ,derivatele benzodiazepinice , în general, sunt eficace în starile de<br />
insomnie actionand la nivelul sistemului limbic şi uneori în doze mari chiar asupra sistemului<br />
activător ascendent (SRAA).<br />
ANESTEZICE LOCALE:<br />
ANESTEZIA LOCALĂ –de suprafaţa pentru piele;<br />
-prin infiltratie;<br />
-de conducere-tronchulara;<br />
-plexurala;<br />
-epidurala;<br />
-rahidiana;<br />
-paravertebrala.<br />
-endoanestezia –se face i.v., lent fiind pentru receptorii vasculari.<br />
Mecanismul de acţiune:Anestezicele locale impiedica pătrunderea ionilor de Na şi expulzarea<br />
celor de K abolind potentialul de acţiune al membranei nervului .Dispare sensibilitatea dureroasa,<br />
apoi cea termică, în final cea tactila.Mai sensibile sunt fibrele senzitive;fibrele motorii sunt<br />
130
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
anesteziate numai după intervale lungi şi concentraţii mari de anestezic.Fibrele amielinice sunt mai<br />
sensibile decât cele mielinice.Combinarea anestezicelor între ele este contreaindicata .Produc<br />
vasodilatâtie şi de aceea se asociază cu adrenalina.<br />
Intoxicătia se produce numai la doze mari şi poate determina :neliniste, frica, tremuraturi,<br />
convulsii, paralizia centrului respirator.<br />
Clasificarea anestezicelor locale:<br />
Pot fi -derivati ai acidului benzoic:Cocăina;<br />
-derivati ai acidului para-aminobenzoic:Anestezina, Procăina;<br />
-derivati ai acetanilidei:Xilina (lidocăiana).<br />
Cocăina şi anestezina se utilizează numai pentru anestezia de suprafaţa, în timp ce procăina<br />
pentru toate tipurile de anestezie ,mai puţin în cea de suprafaţa, iar xilina pentru toate tipurile mai<br />
puţin în endoanestezie.<br />
COCĂINA -se prezinta sub formă de pulbere alba;se obţine din frunzele arborelui Eritroxylon<br />
coca;se pastreaza la venena.<br />
-este supusa legii stupefiantelor;<br />
-pentru anestezia mucoaselor în concentraţie 2-4%;<br />
-efectul durează 30minute;<br />
-pentru anestezia timpanului în concentraţie 1-10%;<br />
-soluţiile se prepara în momentul utilizarii şi se sterilizeaza prin tindalizare;se<br />
utilizează pentru anestezia de suprafaţa a ochiului.<br />
ANESTEZIA –ester al acidului aminobenzoic cu etanolul; sepastreaza la separanda;<br />
eczemele pruriginoase;<br />
intravaginal sub formă de supozitoare.<br />
-nu e solubilă în apa;<br />
-se absoarbe incet;<br />
-efectul este mai lung.<br />
-utilizata sub formă de ungvente şi pulberi în concentraţie de 5-10% în<br />
-se utilizează în rectite ,tumori rectale sau vaginale, intrarectal sau<br />
PROCAINA(NOVOCAINA) – ester al acidului paraaminobenzoic cu dietilaminoetanol;se<br />
pastreaza la separanda;<br />
schiopaturilor;<br />
-fiole cu soluţie 1%,2%,4%,8%;<br />
-pentru prelungirea efectului se asociază cu adrenalina;<br />
-anestezic local şi pentru diagnosticul sediului<br />
131
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
vasculare, în nefrita acuta, în socul traumatic;<br />
pruriginoase;efectul se datoreaza blocarii receptorilor histaminergici;<br />
excitabilitatea,conductabilitatea şi puterea de contractie a miocardului;<br />
-ca anestezic în colici gastrointestinale şi renale, crize<br />
-ca antialergic în socul anafilactic, urticarie, stari<br />
-ca antiaritmic în aritmii cardiace, intrucat scade<br />
-ca geriatric pentru tratamentul imbatranirii la om şi câine-produsul :Gerovital;<br />
-ca anestezic local se utilizează -in anestezia prin infiltratie în conc.0.5-1%;<br />
-se absoarbe şi se metabolizează rapid;<br />
-slab eficace în anestezia de suprafaţa;<br />
-in anestezia de conducere 1,2,4%;<br />
-in rahianestezie 5-8%;<br />
-in anestezia epidurala joasa la vacă 5-10ml 1-2%;<br />
-in anestezia epidurala inalta la vacă 20-40ml 2%;<br />
-in anestezia de conducere ,efectul se instalează în 10minute şi durează 30-60minute;<br />
-este descompusa prin hidroliza de enzima procăin-esteraza;<br />
-se utilizează ca analgezic general, antialergic şi antiaritmic i.v. lent 0.5-1%1-1.5mg/kg.<br />
-preparate:Denervin-produs de uz veterinar;pentru schiopaturi cronice la bovine şi<br />
cabaline provocate de entorse cronice, boli ale ongloanelor,exostoze.<br />
XILINA(LIDOCAINA) –pulbere alba, solubilă în apa; se pastreaza la separanda;<br />
-sunt fiole cu soluţie 1,2,4%;<br />
-fiole de 2ml 2% asociata cu 0.003% adrenalina;<br />
-flacoane cu soluţie 1%;<br />
-efectul anestezic local este rapid şi de durata(60-90minute);<br />
-se utilizează şi pentru anestezia de suprafaţa;<br />
-este mai toxică decât procăina;<br />
-in anestezia de suprafaţa se utilizează în conc. 4%;<br />
-in anestezia prin infiltratie;<br />
-in anestezia de conducere 0.5-2%;<br />
SUBSTANŢE CU ACŢIUNE LA NIVELUL SNV:<br />
D.p.d.v. morfologic SNV este-parasimpatic;<br />
-in MU se utilizează în aritmii cardiace şi convulsii epileptice.<br />
-simpatic.<br />
După mediatorul specific există sistemul:-colinergic;<br />
-adrenergic;<br />
132
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-tripaminergic;<br />
-histaminergic;<br />
-purinergic.<br />
Fibrele colinergice sunt formatiuni care elibereaza acetilcolina.Acestea sunt fibre<br />
postganglionare parasimpatice,fibre preganglionare parasimpatice şi simpatice ;fibre nervoase ale<br />
medulorenalei, placutele motorii,terminatiiole fibrelor simpatice care inerveaza gl. sudoripare,<br />
formatiunile sinusului carotidian.<br />
Fibrele adrenergice sunt toate formatiunile care elibereaza catecolamine(adrenalina,<br />
noradrenalina, dopamina).Acestea sunt fibre postganglionare simpatice,paraganglionare şi celulele<br />
cromafine din diverse ţesuturi cromafine, precum şi unii neuroni ai SNC.<br />
Substanţele simpaticomimetice vor fi antagoniste cu parasimpaticomimeticele şi<br />
simpaticoliticele.<br />
Substanţele parasimpaticomimetice vor fi antagoniste cu parasimpaticoliticele şi cu<br />
simpaticomimeticele.<br />
Substanţele mimetice sunt colinreactive şi adrenreactive.<br />
PARASIMPATICOMIMETICELE:acţionează asupra sistemelor biochimice colinreactive ce<br />
se impart în enzime colinreactive sensibile la muscarina şi pot fi blocate de atropina şi enzime<br />
colinreactive sensibile la doze mici de colinreactivă şi pot fi blocate de dozele de nicotina sau curara.<br />
Substanţele parasimpaticomimetice pot fi –naturale –au origine vegetativa;<br />
Efecte farmacologice:-bradicardie;<br />
-hipotensiune;<br />
-hiperperistaltism;<br />
-de sinteza.<br />
-stimulează musculaturii netede ;<br />
-produce mioza;<br />
-hipotensiune oculara;<br />
-hipersecreţie bronsica şi sudorală.<br />
Intoxicătia cu astfel de substanţe determina colaps circulator.<br />
In practica se utilizează ca purgative , ruminatorii, vomitive.<br />
ACETILCOLINA -este un ester al colinei ;<br />
-se hidrolizeaza sub acţiunea colinesterazei;<br />
-este pulbere alba ,cristalina;<br />
VASOPERIF -ester carbonic al colinei;<br />
-are efect 15minute şi se utilizează în demonstratii de farmacodinamie.<br />
-nu are acţiune la nivelul cordului;<br />
133
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
vasodilatâtor;<br />
epuizate ;<br />
-se recomanda în atonii gastrointestinale ,distocii, retenţii placentare şi ca<br />
-nu se utilizează în supraincarcari gastrice acute la femelele gestante, la animalele batrane şi<br />
-fiole de 1ml 0.25%o şi 10ml 1%o;<br />
-doze: 3-6ml la animalele mari;<br />
2-4ml la animalele mijlocii;<br />
0.5-2ml la animalele mici.<br />
PILOCARPINA – se obţine din Pilocarpus jarberandi;<br />
-se obţine şi pe cale sintetică;<br />
-se utilizează pilocarpina clorhidrica şi nitrica ce se pastreaza la venena.<br />
-in urma utilizarii predomina acţiunea hipersecretorie→sângele se<br />
concentreaza→combate edemele, hidropizia ,furbura acuta;<br />
cardio-pulmonare;<br />
sinechiilor(aderente).<br />
-efectul durează 1-3ore;<br />
-poate determina bronhopneumonie ab ingestis;<br />
-produce mioza;<br />
-dozele mari pot provacă excitatia SNC ,avort,agravarea unor afecţiuni<br />
-există fiole 1ml 1%o şi 5ml 1%;<br />
-dozele sunt între 3-5ml/animal;<br />
-administrată subcutanat;<br />
-se poate utiliza la nivelul ochiului,alternativ cu atropina pentru prevenirea<br />
EZERINA(PHISOSTIGNINA) – din Phiosostigma venenosum ;<br />
-se utilizează salicilatul care se pastreaza la venena;<br />
-are acţiune colinesterazica;<br />
-raspunsul organismului la ezerina este asemănător cu<br />
cele la acetilcolina, în plus sunt influentate placutele motorii (muschii striati se contracta mai bine);<br />
digestive, muschii ochiului şi muschii uterului;<br />
-are efect predominant asupra musculaturii netede<br />
-poate provoca spasme intestinale, coronare;<br />
-induce avort, mioza;<br />
MIOSTIN(NEOSTIGNINA) –este substanţa sintetică;<br />
-este utilizata în tratamentul sinechiilor;<br />
-dozele sunt ca la pilocarpina( 3-5ml/animal) .<br />
134
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
scăzută;<br />
pareze şi paralizii;<br />
atropina.<br />
ciumafaie.<br />
-are acţiune anticolinesterazica cu durata mai mare ,toxicitate<br />
-este stimulant al musculaturii netede;<br />
-utilizat în atonii gastrointestinale şi ca decurarizant în<br />
-utilizat ca miotic;<br />
-doze: 1-2cg/animal mare;<br />
5mg/animal la porc.<br />
ARECOLINA – se obţine din semintele nucii de arec (palmierul se numeste Areca catechu);<br />
-se utilizează sarea bromhidrica ;<br />
-se pastreaza la venena;<br />
-puterea de acţiune se situeaza între pilocarpina şi ezerina;<br />
-acţiunea durează 30minute;<br />
-determina bradicardie , mioza, transpiratii ;<br />
-se utilizează soluţia 1%;<br />
-doze: 2-4cg/animal la animalele mari;<br />
0.1-0.25ml la câine.<br />
-nu se utilizează în colici spastice şi eventualele intoxicătii se combat cu<br />
PARASIMPATICOLITICE: - sunt antagoniste ale parasimpaticomimeticelor;<br />
-produc: -tahicardie;<br />
135<br />
-hipertensiune sangvină;<br />
-hiposecretii;<br />
-hipoperistaltim;<br />
-midriaza pasiva;<br />
-hipotensiune celulara;<br />
-reprezentantul de baza=Atropina.<br />
ATROPINA -are drept structura de baza nucleul tropanic;<br />
-se obţine pe cale naturala din plantele: matraguna, maselarita, laur sau<br />
-se extrage sub formă de hiosciamina levogira;<br />
-se utilizează atropina sulfurica existenta sub formă de pulbere cristalina de<br />
culoare alba, fara miros, gust amar, formă toxică;<br />
-se pastreaza la venena;<br />
-foarte solubilă în apa;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
urina;<br />
-este incompatibila cu adrenalina, iodul, taninul, substanţele colorante;<br />
-este excitant al SNC;<br />
-impiedica acţiunea acetilcolinei;<br />
-se absoarbe uşor pe mucoase şi piele;<br />
-in sânge şi ţesuturi este descompusa de cqatre esteraze;eliberarea ei este rapidă şi se face prin<br />
-efectul durează 6-8ore; în doze mari, toxice poate produce paralizie şi moarte prin asfixie;<br />
-diminua ,chiar opreste secretiile exocrine ale gl. salivare ,nazale, gastrointestinale, bronsice.<br />
-sub acţiunea ei musculatura neteda se relaxeaza , fenomen intalnit mai ales la nivelul<br />
tractusului digestiv, aerofor, la nivelul splinei şi irisului.<br />
insotesc spasmele;<br />
creste datorită stimularii centrului vasomotor;<br />
-stimulează plexul Auerbach ducand la disparitia senzatiilor dureroase ce<br />
-produce tahicardie , stimuland în mod direct cordul;<br />
-vasele de sânge NU sunt influentate de acţiunea atropinei;presiunea sangvină<br />
-induce midriaza pasiva, hipertensiunea oculara;efectul la nivelul ochiului<br />
durează 2-3zile, aparand în tulburările de acomodare;<br />
parasimpaticomimetice nefiind eficace.<br />
-ezerina scade,uneori efectele midratice ale atropinei, celelalte<br />
-intoxicătiile cu atropina duc la fenomene de surexcitare, la uscaciunea gurii şi<br />
nasului, tahicardie, scaderea motilitatii gastrointestinale ,de aceea se fac spalaturi gastrice cu<br />
suspensie de carbune şi tanin; de asemenea se utilizează sedative.<br />
Indicaţii terapeutice: -se utilizează soluţiile 1%o sau 1%, precum şi unele preparate galenice<br />
(tincturi ,extracte);<br />
-poseda acţiune antispastica; pentru diagnostic diferential în cardiopatii,<br />
în sensul ca bradicardia datorită atropinei numai în cazul unor tulburări funcţionale;se utilizează în<br />
intoxicătii cu parasimpaticomimetice şi cu organofosforice.<br />
cal.<br />
-doze:1-5cg/animal –animale mari;<br />
1-5mg/animal –animale mici ; injectata s.c. şi se utilizează în colica la<br />
-in oftalmologie se utilizează soluţia 1% pentru examenul fundului ochiului,<br />
alternativ cu un midriatic pentru combaterea sinechiilor;<br />
-există filoe de 1ml 1%o, 5ml 1% şi picaturi pentru ochi; se utilizează<br />
deasemenea extractul uscat de beladona, tinctura de beladona şi extractul uscat hiosciamina.<br />
TROPICAMIDA -efect midriatic rapid pentru circa 20-25 minute şi durează 5-6 ore.<br />
136
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
alcaline;<br />
SCOPOLAMINA –oficinala este sarea bromhidrica ;<br />
deprima SNC;<br />
supozitoare;<br />
-pulbere alba ,fara miros, cu gust amar, solubilă în apa;<br />
-este incompatibila cu iodul , sărurile de Ag, taninul, substanţele<br />
-se pastreaza la venena;<br />
salivare , sudorale, asupra inimii , ochiului;<br />
ulcer gastric şi duodenal.<br />
-este linistitoare şi analgezica;<br />
-produce midriaza de scurtă durata ;<br />
-se utilizează pentru combaterea raului de miscare şi a vertijului;<br />
-se utilizează în stari de excitatie pentru ca spre deosebire de atropina<br />
-se utilizează în sindromul de abstinenta la morfina;<br />
-preparate: Scobutil –există comprimate, soluţie injectabilă,<br />
137<br />
-acţionează mai puţin intens asupra secreţiei<br />
-este antisecretor antispasmodic;<br />
-se utilizează în colici intestinale, biliare, uretrale,<br />
SIMPATICOMIMETICE: - sunt amine aromatice care acţionează asupra sistemelor<br />
biochimice adrenoreactive existente la nivelul aparatului cardiovascular, musculaturii netede<br />
intestinale, musculaturii netede bronsice, musculaturii netede a irisului, splinei, uterului, la nivelul gl.<br />
digestive şi al gl. sudoripare.<br />
cerebrale, coronare, pulmonare;<br />
-efecte: -tahicardie;<br />
-hipertensiune sangvină;<br />
-batmotropie (+);<br />
-vasoconstrictie splahnica cu exceptia vaselor<br />
-produce relaxarea musculaturii netede contractate;<br />
-produce midriaza activă;<br />
-inconstant produce excitatia sau depresia SNC.<br />
NORADRENALINA –este un vasoconstrictor şi hipertensor de scurtă durata ;<br />
-vasoconstrictia NU este urmata de vaodilatâtie;<br />
-este puţin toxică şi se utilizează pentru combaterea hipotensiunii<br />
arteriale şi a hemoragiilor capilare ; Preparate comerciale : Noratrinal –fiole de 1ml 2%o şi 4%o;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
ca şi adrenalina.<br />
în rinite, sinuzite;<br />
nazale.<br />
5ori mai mic decât al adrenalinei;<br />
mucoasa nazala.<br />
conc. 0.5%.<br />
-se administrează i.m. sau i.v. sau se utilizează local în aceleasi doze<br />
Nafazolina(rinofugul) –se utilizează sarea clorhidrica;<br />
-flacoane 10ml;<br />
Fenilefrina –produs de sinteza;<br />
-picaturi pentru nas 0.1%;<br />
-produce vasoconstrictie rapidă şi prelungita , folosindu-se<br />
-folosita timp indelungăt poate produce necroza mucoasei<br />
-produce vasoconstrictie pe toate teritoriile vasculare;efectul este de<br />
-este hipertensiv şi se utilizează în conc. de 0.25% mai ales pentru<br />
Orciprenalina – beta-stimulator;<br />
-are acţiune bronhodilatâtoare de durata ;<br />
-sub formă de flacoane presurizate;<br />
-se administrează peros ,sub formă de aerosoli.<br />
Izoprenalina -izomer al orciprenalinei; tot beta-stimulator şi bronhodilatâtor;<br />
-se utilizează sub formă de comprimate sublinguale şi aerosoli în<br />
Bametan -vasodilatâtor şi hipotensiv ;<br />
-se recomanda în sindromul de ischemie periferica ,degeraturi ,spasme<br />
arteriale periferice, tulburări vasculare postoperatorii, tulburări renale ;<br />
sintetică este racemică;<br />
-există sub formă de comprimate, fiole de 1ml 5%.<br />
Adrenalina –este produsa de medulosuprarenală sub formă levogira;formă<br />
-pulbere alba cu gust amar; la lumina se coloreaza în rosu;<br />
-se pastreaza la venena;<br />
-fiole de 1ml 1%o şi 5 ml 1%o;<br />
-in organism se descompune repede, o parte se oxideaza rezultând<br />
adrenocrom ce poseda acţiune hemodinamică şi antiinflamatoare; o alta parte se elimina sub formă de<br />
compusi sulfo- şi glucurono-conjugati prin urina;<br />
vasoconstrictie(parul se poate albi peste noapte).<br />
-efectul adrenalinei este de scurtă durata ;la locul injectiei produce<br />
138
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-admisistrata i.m. determina aparitia de necroze, iar i.v.are efecte<br />
imediate ,dar de scurtă durata .Acţionează la nivelul aparatului cardiovascular şi asupra musculaturii<br />
netede a glandelor, precum şi asupra SNC.<br />
-produce vasoconstrictie determinand paliditatea mucoaselor;<br />
hemoragiile locale se stopeaza rapid, dar durata efectului este de 30-60minute, după care apare<br />
fenomenul de vasodilatâtie.La nivelul capilarelor musculaturii striate se produce vasodilatâtie;de<br />
asemenea se produce vasodilatâtie la nivelul vaselor coronare, pulmonare, cerebrale;vasodilatâtia<br />
pulmonara favorizeaza aparitia edemului;<br />
minute se produce bradicardie reflexa, dar de scurtă durata;<br />
-imbunatâteste debitul cardiac şi astfel acesta creste ,dar după câteva<br />
-relaxeaza musculatura neteda a bronhiilor şi pe cea intestinală;<br />
-stimulează musculatura neteda de la nivelul splinei;<br />
-asupra uterului are urmatoarele efecte: la vacă stimulează uterul<br />
negestant şi il deprima pe cel gestant; la pisică şi căţea stimulează uterul ge stant şi NU are efect<br />
asupra celui negestant; la scroafa iniţial determina relaxare apoi stimulează uterul gestant; la<br />
iepuroaică stimulează atât uterul gestant cât şi pe cel negestant;<br />
-reduce secretiile bronhice şi digestive;<br />
-in eventualele intoxicătii apar urmatoarele efecte: tahicardie<br />
exagerata, paliditatea mucoaselor , edem pulmonar, colaps consecutiv paraliziei centrului vasomotor<br />
şi moartea prin asfixie; ca antidotuir se pot utiliza vasodilatâtoare şi cafeina sau stricnina în colaps.<br />
cardiovascular, în stari anafilactice, în soc;<br />
animalele mari;<br />
animalele mici.<br />
acestora.<br />
-in practica se utilizează ca vhemostatic local ,analeptic<br />
-se administrează s.c. în conc. 1%o ;doze: 3-10ml/animal la<br />
139<br />
0.2-1ml/animal la<br />
-se poate administra şi i.v. în conc. de 1/10.000-1/100.000;<br />
-se asociază cu anestezicele locale în vederea prelungirii efectului<br />
Simpatolul –succedaneu al adrenalinei ,mai puţin toxic ;<br />
-sub acţiunea lui cordul NU este supus unor eforturi exagerate ;<br />
-este unul din cele mai inofensive simpaticomimetice;<br />
-se administrează i.m. şi s.c. în doza de 0.5-1g/animal mare;<br />
0.05-0.1g/animal mic.
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
pulbere alba cu gust amar;<br />
urmata de vasodilatâtie;<br />
Amfetamina(Benzedrina) –se utilizează sarea sulfurica existenta sub formă de<br />
-solubilă în apa; mse pastreaza la venena;<br />
-comprimate;<br />
-excitant al SNC;<br />
-se poate utiliza în encefalomalacia calului.<br />
Efedrina -alcaloid levogir extras din planta Ephidra distachyda (carcel);<br />
-formă simntetica este efetonina racemică;<br />
-există cristale aciculare, fara miros şi cu gust amar;<br />
-se pastreaza la separanda;<br />
stimularea cordului, stimularea musculaturii striate;<br />
-există comprimate , fiole de 1ml 1% şi 5% şi fiole de 5ml 2%;<br />
-este un simpaticomimetic indirect ; vasoconstrictia produsa este<br />
-produce şi bronhodilatâtie, hipertensiune arteriala, excitarea SNC,<br />
-este considerat un succedaneu al adrenalinei cu efecte moderate;<br />
-se utilizează în stari alergice, tulburări respiratorii;<br />
-doze:5-30cg/animal mare;<br />
1-5cg/animal mic.<br />
SIMPATICOLITICE: -impiedica efectele excitarii nervilor simpatici şi acţiunea substanţelor<br />
simpaticomimetice;<br />
Grupe: -neurosimpaticolitice;<br />
-adrenolitice.<br />
Neurosimpaticoliticele au acţiune inhibitoare la nivelul terminatiilor simpatice prin eliberarea<br />
de noradrenalina de la nivelul acestor terminatii.<br />
Adrenoliticele reacţionează blocand receptorii adrenergici şi impiedicand formarea complexelor<br />
active ale mediatorului simpatic.<br />
ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII:<br />
2 grupe: -alcaloizi polipeptidici cu efecte simpaticolitice →Ergotamina;<br />
140<br />
→Ergotoxina.<br />
-alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice →Ergometrina;<br />
→Metilergometrina.<br />
Efectul ocitocic este mai slab şi mai nesigur comparativ cu ocitocina, dar de durata mai<br />
lungă.Sunt mai indicati în hemoragii uterine şi în hipotonie uterina;sub acţiunea lor , uterul ramane<br />
sensibil; la diverse uterotonice.Durata efectului este de 2-4 ore.
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Preparate: Metilergometrina(Romergometrin) –fiole de 5ml;<br />
uterina, hemoragii postpartum şi după cezariana;<br />
141<br />
-se utilizează la bovine şi suine în hipotonie<br />
-doze: 5-10ml i.m. sau 2.5-5ml i.v.;la porc se<br />
utilizează şi pentru grabirea fatarii , în hemoragii uterine, endometrite purulente 2.5-5ml i.m.<br />
involutie uterina.<br />
Ergomet -la căţea şi pisică;<br />
-fiole de 1ml 0.2%o;<br />
-doze: 0.4ml/kg în hemoragii uterine, după fătare şi pentru a produce<br />
Derivati ai ergocriptinei(bromocriptina):-inhiba secreţia hipofizara de prolactina ;este<br />
folosita în lactatia falsa la căţea;<br />
ce conţin 0.1 mg bromocriptina.<br />
-se utilizează produsul BRK-Werfft comprimate<br />
Unele substanţe simpaticolitice , în urma acţiunii vasodilatâtoare produc hipotensiune ,ele fiind<br />
utilizate în hipertensiune.<br />
GUANETIDINA –hipotensiv cu efect rapid ce durează 6-7 ore.<br />
CLOMIDINA –efect ce se instalează lent şi durează cca 1săptămână.<br />
METILDOPA –efectul durează 1ora.<br />
EXCITANTE CORTICALE: -se mai numesc şi analeptice cardiovasculare şi respiratorii<br />
(analepsis=restaurare).<br />
CAFEINA –derivat purinic;<br />
-in comert există sub formă de cafeina natriobenzoica ,fiole de 5,10,20ml 25%<br />
de uz veterinar şi fiole de 1ml 25% de uz uman;<br />
-se regaseste în mod natural în semintele de cafea în proporţie de 1-2%, în<br />
frunzele de ceai (peste 2%) ,iar prin demetilare rezulta teofilina şi teohimina;<br />
-se absoarbe rapid , o parte de demetileaza şi o alta se oxideaza;<br />
-are urmatoarele acţiuni: stimulează neuronii din scoarta cerebrala când acestia<br />
sunt deprimati ;inlatura senzatia de oboseala şi imbunatâteste capacitatea de memorare şi gandire; la<br />
nivelul bulbului stimulează centrul respirator şi mai puţin pe cel vasomotor şi vag; stimulează ,in<br />
principal, ritmul respiratiilor şi mai puţin amplitudinea lor; stimulează activitatea reflexa coordonata<br />
de maduva spinarii(dispare senzatia de oboseala musculara);<br />
-in doze mari produce convulsii tonicoclonice;<br />
-acţiuni la nivelul inimii: în doze mici produce bradicardie, în doze mari,<br />
tahicardie ;toate funcţiile inimii devin pozitive;efectul este puternic numai asupra unui cord obosit;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
scuteaza diastola şi creste consumul de O2 astfel încât cafeina poate fi utilizata numai în cazul unui<br />
cord fara leziuni;<br />
-la nivelul vaselor cutanate , renale şi coronare produce vasodilatâtie ca o<br />
compensare a vasoconstrictiei din interiorul splahnicului;<br />
-la nivelul vaselor cerebrale, prin acţiunea directă asupra musculaturii netede<br />
produce constrictie (efect favorabil în migrena la om); scade fluxul sangvin cerebral şi presiunea<br />
lichidului cefalorahidian;<br />
-la nivelul musculaturii netede a bronhiilor produce bronhodilatâtie prin<br />
relaxare;acest efect este mai puternic la teofilina decât la cafeina;<br />
-la nivelul rinichiului produce efect diuretic, hidruric, prin vasodilatâtia pe care o<br />
provoacă în zona medulara a rinichiului şi prin reabsobţia tubulara pe care o provoacă;<br />
-tensiunea arteriala NU e modificata prea mult , deoarece paralel cu ameliorarea<br />
activitatii cardiace se produce vasodilatâtie periferica; totusi cafeina remediaza tensiunea arteriala<br />
scazand-o sub limitele normale (este indicata în colaps);<br />
-creste lipoliza şi glicogenoliza;<br />
-stimulează eliberarea de adrenalina şi noradrenalina;<br />
-creste metabolismul bazal cu 10-20%;<br />
-creste temperatura corporală cu 0.2-0.5 °C .<br />
Indicaţii terapeutice: -in stari de urgenta (iminenat de colaps vascular periferic sau soc);<br />
-in intoxicătii cu depresoare ,in stri de oboseala ,in edeme şi hidropizii.<br />
Doze şi mod de administrare: -i.m. sau s.c. 5-10ml/animal mare ;<br />
efectul durează cca 6-8ore.<br />
i.v.<br />
142<br />
1-5ml/animal mijlociu;<br />
1-2ml/animal mic de 2-3ori pe zi deoarece<br />
-in colaps vascular se utilizaeza doze maxime inglobate în ser gluconat izotonic ,<br />
-nu se utilizează în boli cardiace , stari de excitatie , pentru trezirea din narcoza;<br />
-in intoxicătia cu cafeina apar fenomene de tahicardie, aritmie, convulsii<br />
tonicoclonice, colaps , oprirea cordului în sistola; antidotul :barbiturice de scurtă durata.<br />
tremuraturi ale extremitatilor.<br />
EXCITANTE BULBARE:<br />
-la om consumul excesiv poate produce palpitatii ,neliniste, insomnie,<br />
PENTETRAZOL –fiole de 10ml 10%;<br />
-se absoarbe şi se inactiveaza rapid; efectul durează 30minute;<br />
-s.c. ,i.m., per os;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-excita centrii respiratori şi vasomotori;<br />
-creste frecventa şi amplitudinea miscarilor respiratorii;<br />
-creste tensiunea arteriala;<br />
-este cel mai puternic antagonist al narcoticelor ;<br />
-in doze mari poate produce accese epileptiforme ce duc la „soc<br />
pentetrazolic”=convulsii tonice scurte urmate de o faza clonica prelungita;convulsiile sunt localizate<br />
la nivelul trunchiului cerebral;<br />
-este indicat în stare de urgenta pentru trezirea din narcoza, în febra<br />
septica , în pneumopatii, la animalele obosite şi după interventii chirurgicale şi obstetricale;<br />
-doze: s.c. 4-6ml/animal mare;<br />
0.5-1.5ml/animal mijlociu;<br />
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
MEDICAMENTAŢIA HORMONALĂ<br />
Hormonii sferei genitale:<br />
I. Gonadotrofine extrahipofizare –gonadotrofina corionică şi gonadotrofina serică ;<br />
II. Hormonul hipotalamic de eliberare pentru gonadotrofine;<br />
III. Hormonii gonadici (sexuali) -hormonii estrogeni;<br />
IV. Prostaglandine<br />
V. Ocitocina<br />
-hormonii gestageni;<br />
-hormonii androgeni;<br />
I. lobul anterior al hipofizei secretă: FSH, LH, LTH<br />
FSH: -stimulează: -creşterea foliculilor ovarieni; -secreţia de hormonilor estrogeni; -<br />
spermatogeneza;<br />
LH: -induce ovulaţia şi luteinizarea foliculului;-stimulează celulele Leydig;<br />
LTH (prolactina): -stimulează dezvoltarea gl. mamare; -induce secreţia de lapte; -stimulează<br />
secreţia de progesteron.<br />
Eliberarea acestor gonadotrofine este controlata şi dirijata de 2 neurosecretii hipotalamice:<br />
1)hormoni de eliberare luliberina sau GnRh;<br />
2) fact. de inhibare a prolactinei sau PIF.<br />
Gonadotrofina corionică (prolan sau HCG) e secretată de vilozitatile coriale ale placentei la om;<br />
se obţine din urina de femeie gravida între zilele 50-70.<br />
Acţiunea farmacodinamică: -asemănătoare LH;<br />
de hormoni androgeni.<br />
-participa la maturarea preovulatorie a foliculului;<br />
-provoacă ovulaţie şi luteinizarea celulelor granuloase;<br />
-mentine funcţia corpului galben(secreţie de progesteron);<br />
-are acţiune antiestrogenica;<br />
-la mascul stimulează celulele interstitiale în vederea secreţiei<br />
Indicaţii terapeutice: -la vacă şi iapă înaintea tratamentului cu gonadotrofina corionică e necesar<br />
un examen transrectal pentru precizarea diagnosticului şi excluderea animalelor cu afecţiuni lezionale<br />
la nivelul aparatului genital; -la nevoie pentru a obţine efect antiestrogenic se poate asocia cu<br />
progesteronul. Se administrează s.c., i.m., i.v.;<br />
144
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Dozele sunt diferite în funcţie de specie şi scopul urmarit : -in chişti foliculari şi nimfomanii<br />
2500-5000 UI /anim. i.v.<br />
-in agalaxie 500-1500 UI, s.c. 3zile;<br />
-in călduri liniştite, silentioase 1000-2000 UI/animal o singura data i.v.<br />
Produse româneşti: Gonacor: -s.c.; -1000-1500 UI la animalele mijlocii; -50 UI la căţea;<br />
mijlocii;100-500 UI la animalele mici zilnic 4-6 saptamani<br />
-la mascul 1500-5000 UI la animalele mari;500 UI la animalele<br />
-contraindicaţii: areactivitatea ovarelor; NU se foloseşte la<br />
provocarea căldurilor la animalele mici; NU în tulburări ale spermatogenezei.<br />
Gonaprorom:-stimulează formarea corpului galben; -creaza condiţii optime de nidare; -se<br />
administrează la vaci şi iepe 5ml/animal; -la scroafe, oi, capre 1-2.5ml /animal i.v. sau i.m.; -<br />
însămantarea se face după tratamentul cu acest produse: Gonabiom, Prolan simplu, Prolan E,<br />
Chorulon, Nymphalon, Werfacor .<br />
GONADOTROFINA SERICĂ(PMSG): -gonadotrofina serică la iapă gestantă; -alte denumiri:<br />
SIG-ser de iapă gestantă sau Prolan A. E secretată la nivelul endometrului, in special, de iapă,<br />
magarita, girafa. Gonadotrofina serică apare la iapă în zilele 38-42, atinge max 70-80, dispare în<br />
zilele 150-180, dar titrul hormonal scade incepand cu cca a 100-a zi.<br />
Acţiune farmacoterapeutica: -similara FSH; -stimulează dezvoltarea foliculară; -stimulează<br />
secreţia de hormoni estrogeni; -induce ovulatia impreuna cu LH-ul; -maturarea foliculilor ovarieni are<br />
loc cam în 5 zile; -momentul optim de administrare la vacă este a 16-17 zi a ciclului sexual; -la<br />
mascul stimulează dezvoltarea gl. accesorii ale aparatului genital şi spermatogeneza şi calitatea<br />
spermei. Dozarea se face ca şi în cazul celei corionice; dozarea se face pe sobolance impubere prin<br />
cantarirea ovarului, lucrandu-se la lotul martor cu o substanţa etalon, se dozeaza în UI. Poate fi dozata<br />
pe soricioaice impubere, apreciindu-se reactia ovarului şi uterului. Dozarea se face în unitati soareci.<br />
Factorii care dozeaza concentraţia gonadotrofinei serice în sângele iepei gestante sunt: marimea iepei,<br />
anotimpul (primavara nivelul hormonicreste), rasa (iepele de rasa pura au titruri mai mari decât cele<br />
matis). Serul pastrat la temperatura camerei 3 zile pierde ½ din valoarea hormonală.<br />
PRELUCRAREA SERULUI: 1) se adauga 0.5% fenol pentru conservare, rezultând ser brut;<br />
proteinelor, rezultând ser deproteinat şi NU este asa de alergogen.<br />
liofilizata.<br />
2) după fenolare se face precizarea parţiala a<br />
3) după deproteinare se liofilizeaza, rezultând pulbere<br />
Indicaţii terapeutice: -la vaci şi juninci: -în anestru, după fatari, anestru patologic, anestru după<br />
iarna; -pentru provocarea căldurilor; -pentru superovulaţie; -in infantilismul genital cu ovare aplazice.<br />
145
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
(sezonier).<br />
superovulaţiei.<br />
căldurilor; -inducera superovulaţiei.<br />
calitatile spermei.<br />
-la iapă: -în călduri anovulatorii şi liniştite; -în anestru după fătare<br />
-la oaie: -pentru provocarea căldurilor în extrasezon; -pentru provocarea<br />
-la scroafa: -anestru după pubertate, după lactaţie, sezonier; -sincronizarea<br />
-la căţea şi pisică: -pentru provocarea căldurilor.<br />
-la nutrie: -anestru după fătare; -după pubertete la mascul, stimulează<br />
Doze şi mod de administrare: există scheme terapeutice,diferentiate pe specii şi afecţiuni.<br />
Vacă: -anestru după fătare 1500-3000 UI, s.c. sau i.m.; -persistenta corp galben 2000-3000 UI<br />
s.c., i.m., i.v.; -anestru după pubertate sau sezonier 1500-3000 UI s.c., i.m, iar dacă apar călduri se<br />
face însămantare dubla; -in infantilismul genital la juninci 6 injectii a 500 UI la 48 de ore.<br />
Masuri de precautie. Se face iniţial o proba de toleranta de sensibilizare: se administreaza s.c. 1-<br />
2 ml şi se asteapta 2 ore. Dacă se constata edem local, neliniste, accelerarea pulsului şi respiratiei,<br />
eventual colica, se renunta. In caz de soc alergic se intervine cu adrenalina s.c., in doze uzuale.<br />
Oaie: -pentru călduri în extrasezon se injecteaza de 2 ori la 3 zile 50 mg progesteron, apoi 1-2<br />
zile, după care 700 UI gonadotrifina serică s.c. sau i.m.;căldurile ovulatorii apar după 3 zile.<br />
Căţea, pisică: -i.m. zilnic 50 UI/kg timp de 8 zile la căţea şi 20 UI/kg timp de 7 zile la pisică.<br />
Aceasta este dozarea progesteronului, apoi se administreaza gonadotrofina serică. Contraindicaţii:<br />
administrarea in caz de hiperestrogenism sau in caz de hipogalaxie şi agalaxie.<br />
liofilizata.<br />
Preparate comerciale: SIG, Prolan A, Werfaser, Foligon, Gonadotriphine serique-pulbere<br />
II. Hormonul hipotalamic de eliberare a gonadotrofinelor = Luliberin = GnRh = decapeptid,<br />
secretat de hipotalamus<br />
Pe cale sangvină ajunge la hipofiza şi dirijeaza secreţia de hormoni FSH, LH.<br />
Administrarea la animale are efect asemănător cu LH-ul, deci asemănătoare gonadotrofinei<br />
corionice. Fata de gonadotrofine extrahipofiza are avantajul ca NU este asa de alergogen având<br />
greutatea moleculara mică. La nivelul ficatului si rinichiului acest hormon e descompus prin hidroliza;<br />
ulterior s-a sintetizat şi un nonapeptid care are un efect de 100 de ori mai puternic decât decapeptidul.<br />
-decapeptidul = gonarelin<br />
-nonapeptidul = buserelin<br />
Indicaţii terapeutice.<br />
Gonarelinul: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă; -pentru inducerea ovulaţiei la iepuroaice la 24<br />
de ore de la fătare. -doze: -la vacă 0.25-0.50mcg/kg; -la iepuroaică 10 mcg de animal i.m. sau i.v.<br />
146
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Buserelin: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă şi iapă; -pentru cresterea numărului de fetusi la<br />
iepuroaică; -pentru intreruperea căldurilor, respectiv inducerea ovulaţiei la catele în ziua a 10-12 a<br />
căldurilor. -doze: -la vacă 10-20mcg de animal; -iapă 20-40mcg de animal; -iepuroaică şi căţea<br />
0.8mcg de animal; -mod de administrare: i.m., i.v. sau s.c..<br />
Produse comerciale: Cystorelin; -Fertagyl; -Receptal.<br />
III.Hormoni gonadici = estrogeni, gestageni, androgeni - au structura steroidica. Inhiba secreţia<br />
de gonadotrofine hipofizare prin feed-back negativ.<br />
a) Hormoni estrogeni: -sunt secretati de: -celulele tecii interne a foliculului ovarian în curs<br />
de maturare; -corpul galben; -placenta; -suprarenale; -testicul. Se compun din 3 fracţiuni: una activă<br />
propriu-zisa = estradiolul, iar celelalte doua sunt produse de metabolizare ale estradiolului cu efect<br />
estrogenic mai puţin pronuntat. Se clasifica în estrogeni naturali, semisintetici şi sintetici.<br />
Efectele farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale: -stimularea dezvoltarii aparatului<br />
genital, canalelor galactofere; -determinarea caracterelor sexuale secundare şi comportamentul tipic<br />
sexual al femelelor; -cresterea libidoului printr-o acţiune directă asupra SNC; -determina proliferarea<br />
endometru; -determina cresterea secreţiei de mucus la nivelul gl. cervicale; -determina regresia<br />
corpului galben; exceptii la porc la care estrogenii au efect luteotrop, respectiv, prelungirea faza<br />
luteinica şi se suprima ciclul sexual; -in doze mici stimulează descarcarea hormoni gonadotrofici<br />
hipofizari; -dozele mari inhiba hipofiza astfel încât se poate ajunge la atrofie ovariana; -stimulează<br />
secreţia de lapte la animalele care NU sunt în lactaţie şi inhiba secreţia la cele în lactaţie; -<br />
sensibilizeaza miometrul la acţiunea substanţe ocitocice; -administrat după fecundare modifica<br />
motilitatea oviductului = oul fecundat ajunge prea repede sau prea tarziu în uter obţinandu-se un efect<br />
anticonceptional; -la masculul estrogen diminua instinctul sexual producând asa numita castrare<br />
hormonală.<br />
-asupra altor organe şi sisteme: -stimulează formarea<br />
osului şi osificarea cartilajelor de crestere a oaselor lungi; -produce retenţie de apa şi Na în organism<br />
şi creste retenţia de calciu.<br />
Estrogenii sintetici poseda majoritatea proprietăţilor hormonilor naturali cu exceptia efectului<br />
stimulator asupra ciclului sexual. Produc hiperemie pronuntata la nivelul aparatului genital.<br />
Indicaţii terapeutice ale hormonilor estrogeni naturali şi sintetici: -călduri liniştite; -anafrodizie<br />
prin hiperfoliculinemie şi corp galben prelungit asociata cu călduri anovulatorii; -sensibilitatea<br />
miometrului în vederea tratarii cu ocitocice cu deschiderea gatului uterin; -la căţea se administrează<br />
pentru impiedicarea nidatiei, pentru suprimarea lactaţiei, in afecţiuni cutanate pe baza endocrina; -la<br />
câine şi cotoi se trateaza libidoul exagerat; -la scroafe se poate obţine castrare hormonală.<br />
Reacţii adverse: -mai ales la căţea; -tulburări ale sistemului hematopoetic mai ales la nivelul<br />
maduvei osoase.<br />
147
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Cotraindicaţii: -chişti ovarieni; -gestaţie; -lactaţie; -tumori ale sferei genitale şi gl.mamare.<br />
Circuit biologic: estrogenii sunt inactivati la nivelul ficatului prin glucuronoconjugare şi<br />
sulfoconjugare. Inactivarea e destul de rapidă cu exceptia unor esteri ai estrodionului care are efect de<br />
lungă durata: -8-16% din estrodiol se elibereaza sub formă activă prin urina. Perioada de asteptare<br />
este de 5 zile până la sacrificare.<br />
Doze şi mod de administrare: -produsul Sintofolin -solutie uleioasa 4‰ ce conţine hexestrol<br />
diacetic, fiole de 5 ml. Se administreaza i.m.sau s.c. la: -vacă şi iapă 20-25 mg; scroafa 3-5 mg; oaie<br />
2-3 mg; la iapă se utilizează pentru diagnosticul precoce al gestaţiei administrandu-se 0.5-0.6<br />
ml/animal s.c. în ziua a 16-17-a după monta. Iepele gestante raman liniştite; cele negestante după 1-6<br />
zile intra în estru ovulator. La oile sterpe se utilizează pentru provocarea lactaţiei 0.5-0.8ml de 5-6 ori<br />
la intervale de 3 zile. La catele se utilizează pentru provocarea avortului hormonal 0.5-1ml în prima zi<br />
sau 0.5-1-2 comprimate o data pe zi, 5-7 zile. Schema pentru provocarea avortului la căţea:<br />
administrat 3 zile i.m. cate o fiola de estrodiol; odata cu ultima administrare se injecteaza i.m. 1 fiola<br />
de Ergomet; ultima administrare a preparatului estrogenic trebuie sa se incadreze în primele 12 zile<br />
după monta nedorita.<br />
Produse comerciale -adesea pentru uz uman: Estrodiol –fiole de 1 ml; obţinut din estrona, iar<br />
aceasta din urina de femeie; Oestriol-comprimate; Esrolent-fiola de 1 ml; Etinilestradiol-comprimate;<br />
Sintofolin-fiole de 2 ml, comprimate.<br />
b) Hormonii gestageni: cel mai important: progesteronul care este care este secretat de<br />
corpul galben şi placenta.<br />
Efecte farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale mentine gestatia astfel ca<br />
indepartarea corpului galben duce la avort; diminueaza excitabilitatea şi contractilitatea fibrelor<br />
musculare uterine inhiba motilitatea uterina => factor de mentinere a gestaţiei; se mai numeste şi<br />
hormonilinistei uterine. La nivelul gl.mamare dezvolta acini glandulari spre deosebire de estrogeni<br />
care dezvolta canalele galactofore. In timpul ciclului sexual în faza luteinica progesteronul pregateste<br />
uterul în vederea nidatiei, stimulează dezvoltarea gl. uterine care devin stelate pe sectiune. Dozele<br />
medii şi mari de progesteron inhiba secreţia ciclica de gonadotrofine hipofizare, suprima ciclul sexual<br />
şi ovulatia. După intreruperea tratamentului se produce eliberarea gonadotrofinelor antehipofizare şi<br />
instalarea unui nou ciclu sexual şi căldurile în decurs de 2-4 zile. Fenomenul sta la baza sincronizarii<br />
căldurilor şi a producerii căldurilor în extrasezon.<br />
In doze mari au acţiune androgena determina fenomenul de masculinizare la femele =><br />
testosteronul are o slaba acţiune gestogena, iar progesteronul o slaba acţiune androgena. Între hormoni<br />
estrogeni şi androgeni => un androgenism fiziologic, dar şi progesteronul se poate administra în<br />
hiperfoliculinemie.<br />
148
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-asupra altor organe şi sisteme: determina retenţia de<br />
apa şi electroliti, dar mai puţin decât hormonii estrogeni; favorizeaza anabolismul proteic, dar mai<br />
slab decât hormonii androgeni => animalul se ingrasa în perioada de gestaţie.<br />
Indicaţii terapeutice: -in mortalitate embrionara la vacă, iapă, scroafa, căţea; în iminenta de<br />
avort la iapă şi vacă; pentru evitarea unui avort în urma unor insemintari traumatizante; in stari de<br />
hiperfoliculenemie şi ninfomanie determinate de chişti ovarieni; in călduri prelungite; in hipoplazie<br />
ovariana la vaci şi juninci; la vaci pentruinducerea căldurilor în extrasezon; la catele şi pisici pentru<br />
oprirea căldurilor şi mentinerea gestaţiei.<br />
Farmacocinetica (circuit biologic): -nu se administrează per os; se metabolizează în ficat, se<br />
elimina prin urina în urma glucoronoconjugare; eliminarea e rapidă şi efectul scurt.<br />
Doze şi mod de administrare: este sub formă de solutie uleioasa 1% fiole de 2 şi 5ml;<br />
administrarea se face s.c. şi i.m.; pentru prevenirea mortii embrionare la vacă şi iapă 150-200 mg în<br />
zilele a 4-6 după monta; in ninfomanie la vacă şi iapă 50 mg pe animal zilnic mai multe zile; în<br />
hipoplazie ovariana la vaci şi juninci 25-5 0mg, 10 zile, in prima şi ultima zi se administreaza<br />
concomitent 15 mg Sintofolin şi Gonadotrofina serică; in ziua a 12-a se repeta gonadotrofina serică.<br />
c) Hormoni androgeni –cel natural este testosteronul ce este secretat de celulele interstitiale<br />
Leyding. A fost izolat pentru prima data în 1935 din testicolele de taur şi în acelasi an a fost obţinut şi<br />
pe cale sintetică. Astazi există în comert o serie de derivati ai lui: propionatul, metil-testosteronul ce<br />
au efect scurt (câteva zile); fenilpropionatul, decanoatul,enantatul şi valerianatul ce au efect între 2-4<br />
saptamani.<br />
Efecte farmacologice şi fiziologice: -efecte asupra sferei genitale: la mascul stimulează<br />
dezvoltarea organelor sexuale şi a caracterelor sexuale secundare; stimulează spermatogeneza în doze<br />
mici şi o inhiba în doze mari; inhiba secreţia hormonilor gonadotopi adenohipofizari (in special, LH).<br />
La femela are acţiune virilizanta.<br />
-acţiuni asupra altor organe şi ţesuturi: stimulează<br />
anabolismul proteic (in special, cele musculare); favorizeaza depunerea glicogenului în muschi.<br />
Mecanismul este mai puţin cunoscut: se presupune ca hormonii androgeni se fixeaza pe cromatina<br />
nucleara şi stimulează sinteza de ARNr, deci stimulează sinteza de proteine; favorizeaza absobţia Ca<br />
din intestin şi depunerea lui în oase. Stimuleaza dezvoltarea periostului şi formarea tramei (oseina)<br />
proteice a osului. La om influenteaza pozitiv activitatea mintala.<br />
Indicaţii terapeutice: -la mascul în caz de epuizare sexuala, imbatranire prematura, debilitate<br />
după castrare; la taurasi şi manji în criptorhidie; la vacă pentru depistarea căldurilor; la căini batrani<br />
cu adipozitate şi alopecie; la catele şi pisici pentru pregatirea animalelor în vederea ablatiei tumorilor<br />
mamare şi pentru suprimarea căldurilor, a pseudogestaţiei şi a lactaţiei.<br />
149
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Contraindicaţii: NU se administrează la animalele cu hipogonadism şi oligospermie; in adenom<br />
şi cancer de prostata.<br />
Doze: armasar, taur, vacă 100-300 mg; berbec, tap,vier 25-50 mg; câine 5-30 mg i.m.<br />
3ori/saptamani<br />
Produse comerciale: Testosteron propionat -fiole de 1 ml solutie uleioasa 25 mg substanta<br />
activa; Testolent-fiole 1 ml cu 100 mg substanta activa; Metiltestosteron-comprimate sublinguale de<br />
10 mg.<br />
IV.Prostaglandinele –este vorba despre cele tisulare care acţionează în imediata apropiere a<br />
locului unde s-au format;<br />
rinichi, cordonul ombilical;<br />
ciclooxigenaza;<br />
sunt F şi E;<br />
-se gasesc într-o cantitate mai mare în sperma, pulmon, SNC,<br />
-se formează din acidul arahidonic sub acţiunea enzimei<br />
-au fost identificate 15 tipuri dintre care cele mai importante<br />
-in MV se utilizează numai PG F2α şi analogii ei structurali<br />
obţinuti pe cale sintetică: Cloprostenol, Dinoprost, Tioprost.PG F2α au, in principal, 2 efecte<br />
terapeutice: 1) la vacă, iapă, oaie, scroafa, pisică, iepuroaică şi sobolanca scurteaza durata de<br />
funcţionare a corpului galben, respectiv, produce luteoliza; la căţea, soricioaica, maimuta, şi la femeie<br />
acest efect NU a putut fi dovedit. Prezinta efecte antagonice fata de PG F2α: progesteronul,<br />
antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, salicilatul de Na, indometacina); mecanismul luteolitic<br />
consta în inhibarea adenilciclazei care e necesara celulelor luteinice în vederea secreţiei de<br />
progesteron.<br />
150<br />
2) provoacă<br />
contractii ritmice ale uterului gestant cu dilatarea colului uterin, încât gestatia poate fi intrerupta în<br />
orice faza fara influente asupra mamei şi fatului; mecanismul efectului ocitocic consta în cresterea<br />
ionilor de Ca din interiorul fibrelor miometrului.<br />
Indicaţii terapeutice: -PG F2α pentru sincronizarea căldurilor la iapă, vacă şi oaie; NU se<br />
utilizează la scroafa;<br />
declansarea fatarii la iapă, scroafa, căţea, pisică.<br />
-se utilizează în anestru după fătare, lactaţie, după moarte embrionara;<br />
-utilizate în sindromul de repetare a căldurilor la vacă;<br />
-datorită efectului ocitocic se indica în: endometrite, piometru; pentru<br />
-in general, NU sunt indicate la vacă datorită frecventei mari a<br />
distociilor, retenţiilor placentare, viteiilor nascuti morti sau neviabili;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-se utilizează mai puţin pentru intreruperea gestaţiei la carnivore.<br />
Doze şi mod de administrare: -pentru sincronizarea căldurilor se administrează 2 doze la<br />
interval de 11 zile; la 3 zile după a 2-a doza se face o însămantare artificiala;<br />
-in endometrite cronice şi piometru 2 doze la 11zile;<br />
administrează în zilele 5-7 ale ciclului şi la nevoie se repeta la 11zile;<br />
însămantarea, dacă NU se repeta la 11zile;<br />
FLAVOLIZ –se administrează i.m.;<br />
-la vacă 500 mcg = 2 ml;<br />
-la iapă 250 mcg = 1 ml;<br />
-la oaie 125 mcg = 0.5 ml.<br />
ENZAPROST –se administrează i.m.;<br />
-20 mg la vacă;<br />
-5 mg la iapă.<br />
-in sindromul de repetare a căldurilor prima doza se<br />
-in anestru după fătare 1 doza şi dacă apar căldurile se face<br />
-dozele sunt în funcţie de preparat.<br />
Contraindicaţii ale PG: -nu se administrează la animalele gestante şi i.v.;<br />
incordare locomotorie;<br />
-la porc poate provoca neliniste, tahicardie, hipertermie, urinari,<br />
-la cal poate provoca transpiratii;<br />
-la vacă produc tahicardie, hipertermie.<br />
Preparate comerciale: -FLAVOZIL -conţine Cloprostenol;<br />
-PROZIL = analog sintetic al PG F2α;<br />
-ENZAPROST -conţine Dinoprost;<br />
-LUTALYSE -conţine Dinoprost;<br />
-OESTROPHAN -conţine Cloprostenol;<br />
-ESTRUMATE -conţine Cloprostenol;<br />
-ILIREN -conţine Tiaprost.<br />
Substanţe utilizate pentru stabilirea diagnosticului de gestaţie: -in principal, se folosesc 2<br />
substanţe →Fecundan pentru vaci;<br />
→Gravignost pentru scroafe.<br />
In compozitia lor intra un hormoni estrogenic = valerianatul de estradiol şi un androgen sintetic<br />
= enantatul de testosteron. După administrarea unei singure doze la femelele negestante apar<br />
căldurile în decurs de 2-4 zile; la cele gestante NU apar căldurile.<br />
FECUNDANUL se administreza la la 10-15 zile după monta sau însămantare la vaci şi juninci.<br />
151
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
GRAVIGNOSTUL se administrează la 15-18 zile după monta la scroafa.<br />
Substanţe utilizate pentru sincronizarea căldurilor – se folosesc în scopul dirijarii biotehnice a<br />
funcţiei de reproductie şi consta în provocarea căldurilor în mod grupat la un numar mai mare de<br />
femele. Se utilizează 2 grupe medicamentoase: gestageni sintetici şi prostaglandine.<br />
GESTAGENI SINTETICI –tratamentul este de lungă durata, neexistand preparate retard;<br />
-inhiba gonadotrofinele hipofizare;<br />
gonadotrofine ajutand la maturarea foliculară şi aparitia ovulaţiei;<br />
-la intreruperea medicatiei se elibereaza o cantitate mare de<br />
-nu se trateaza animalele care sunt deja în estru;<br />
-in MU astfel de hormoni sunt folositi în scop anticonceptional;<br />
pilulele anticonceptionale conţin gestageni+estrogeni care inhiba hipofiza pe toata durata<br />
tratamentului; ex:Cloracitoxiprogesteron, Metilacitoxiprogesteron, Flurogestom acetat.<br />
zile<br />
-la vacă şi la oaie se utilizează Gestafortin i.m. sau s.c. 1.5-3 mg/kg la intervale de 3-4 luni;<br />
-Chrono-gest sub formă de bureti pentru oi│se introduc şi se mentin 13 zile şi ulterior la 1-4<br />
-Veramix-gest sub formă de bureti pentru oi │apar căldurile.<br />
IV. Ocitocina. Substanţe nehormonale ocitocice. Substanţe nehormonale uterorelaxante.<br />
O substanţa ocitocica sau uterotonica este un medicament care creste amplitudinea şi frecventa<br />
contractiilor uterine şi tonusul muscular astfel ca uterul se reduce în volum. Aceste efecte pot fi<br />
obţinute prin mai multe mecanisme:<br />
1) acţionează direct asupra fibrei musculare: ocitocina, alcaloizii din cornul secarii,<br />
prostaglandinele, chinina.<br />
2) mecanisme vegetative periferice (adrenergice sau colinergice): adrenalina, substanţe<br />
parasimpaticomimetice.<br />
3) prin aport de energie: glucoza, gluconatul de Ca.<br />
4) prin participarea la biochimismul contractiei musculare: calciu.<br />
OCITOCINA = hormon produs de lobul posterior al hipofizei; de altfel ea este produsa de<br />
hipotalamus şi depozitata în posterohipofiza. Poate fi obţinuta şi pe cale sintetică, iar pe cale naturala<br />
din hipofiza de bovine.<br />
Efecte farmacologice: -contracta ritmic musculatura neteda uterina;<br />
prealabil cu estrogeni;<br />
-acţiunea este cu atât mai puternica cu cât uterul a fost sensibilizat în<br />
-in doze mari poate produce tetania uterului;<br />
-determina contractia celulelor mioepiteliale favorizand ejectia laptelui;<br />
-este rapid descompusa de ocitocinaza; efectul durează de la ½-1ora;<br />
152
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-factorii care influenteaza efectul ocitocic sunt: perioada de gestaţie şi<br />
calea de administrare; cea mai fiziologica contractie se produce după administrarea i.m.;<br />
apropierea fatarii şi sensibilitatea durează 8 ore postpartum.<br />
-in timpul gestaţiei uterul este ireversibil, devenind sensibil în<br />
Indicaţii terapeutice: -grabirea involutiei uterine postpartum;<br />
patologic din uter;<br />
a deschis complet;<br />
-in hemoragii uterine postpartum;<br />
-hipotonie sau atonie după fătare;<br />
-retenţie placentara şi endometrie pentru eliminarea conţinutului<br />
-in prolapsul uterin când se face intramural;<br />
-in caz de fătare intarziata la scroafa, căţea, pisică după ce colul uterin s-<br />
-in hipo- sau agalaxie;<br />
-in mamite pentru eliminarea laptelui rezidual;<br />
-in caz de retenţie de lapte;<br />
Doze şi mod de administrare: -i.m. sau i.v.;<br />
repeta la 5 ore.<br />
-in ovoretenţie la galinacee şi palmipede.<br />
Preparate : Presoxin -fiole de 10 ml ce conţin 50 UI;<br />
-efectul incepe la 10-12 minute şi durează 20-30 minute; se poate<br />
-doze: -la vacă 16-20 ml s.c.sau 6-10 ml epidural;<br />
-la iapă 10-13 ml s.c. sau 4 ml epidural;<br />
-la oaie şi capra 4-5 ml s.c.;<br />
-la scroafa 4-10 ml i.m. profund;<br />
-la căţea 1-3 ml s.c.;<br />
-la păsări 0.2-0.3-0.5 ml.<br />
ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII (DERIVATI DE ERGOT): -se gasesc în sclerotul<br />
ciupercii; sunt de 2 tipuri: 1)alcaloizi polipeptidici = ergotamina şi ergotoxina;<br />
2)alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice = ergometrina şi metilergometrina.<br />
Efectul ocitocic al derivatilor de ergot este mai slab şi mai nesigur comparativ cu cel al<br />
ocitocinei, dar de durata mai lungă. Datorită acestui fapt ei sunt indicati în hemoragii şi hipotonie<br />
uterina mai des decât ocitocina.<br />
Atât ocitocina cât şi derivati de ergot prezinta avantajul ca uterul ramane sensibil şi la alte<br />
uterotonice astfel ca efectul poate fi potentat cu glucoza, saruri de Ca şi substanţe<br />
parasimpaticomimetice.<br />
153
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
In urma administrării i.m. durata efectului metilergometrinei este de 2-4 ore. Produsul romanesc<br />
de uz veterinar ce conţine metilergometrina este Romergometrin – fiole de 5 sau 10 ml 1%o şi se<br />
administrează numai la bovine şi suine;<br />
sau după cezariana; doze: 5-10 ml i.m. sau 2.5-5 ml i.v.;<br />
endometrite purulente şi mucopurulente; doze: 2.5-5 ml i.m.<br />
-la bovine indicat în hipotonie uterina, hemoragii postpartum<br />
-la suine este indicat în grabirea fatarii, hemoragii uterine,<br />
La cătele şi pisici poate fi utilizat produsul de uz uman Ergomet – fiole de 1ml 2%;<br />
uterine, după fătare, în cazul involutiei uterine intarziate;<br />
154<br />
-i.m. 0.4 ml/kg în hemoragii<br />
-conţine ergometrina maleat.<br />
Dintre derivatii de ergot se mai utilizează BROMOCRIPTINA -care are alt efect decât cel<br />
uterotonic (inhiba secreţia hipofizara de prolactina – se utilizaeza în lactatia falsa la cătele).<br />
comprimate ce conţin Bromocriptina; 1comprimat/5 kg timp de 4-5 zile.<br />
Substanţe nehormonale uterorelaxante (uterolitice):<br />
-produs: BRK-Werfft –<br />
ADRENALINA – substanţa simpaticomimetica care relaxeaza uterul, dar efectele ei<br />
cardioexcitante şi vasoconstrictoare NU permit utiliazarea ei în acest scop .<br />
S-au sintetizat substanţe care au efct exclusiv β2-adrenergic (uterolitic) fara efecte<br />
cardiovasculare. Aceste substanţe au urmatoarele indicaţii: relaxeaza cervixul în vederea efectuarii<br />
tratamentelor intrauterine sau pentru a extrage fetusii la fătare şi reduc contractiile în cervicite şi<br />
vaginite.<br />
uterolitici.<br />
CLENBUTEROL –produsul comercial = Planipart; │sunt inhibitori β 2-adrenergici şi<br />
ISOXUPRIN –produsul comercial = Duphaspasmiu. │<br />
Se utilizează şi produsul Romtiazin 1 mg/kg i.m. la vacă; după 1ora de la administrare,<br />
cervixul devine permeabil astfel încât se poate introduce sonda uterina pentru efectuarea<br />
tratamentelor.<br />
Hormonii glucocorticoizi (antiinflamatoare) şi steroidice:<br />
Corticosuprarenală secreta hormoni steroizi-2grupe: -glucocorticoizi ce sunt sintetizati în zona<br />
fasciculata şi parţial în cea reticulata;<br />
glomerulata.<br />
-mineralocorticoizi ce sunt sintetizati în zona
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
ACTH stimulează secreţia de corticosteroizi, dar NU şi a mineralocorticoizilor.<br />
HORMONI GLUCOCORTICOIZI naturali sunt: -Hidrocortizonul;<br />
-Corticosteronul.<br />
Produsele comerciale ce se utilizează în terapeutica umană şi veterinară se obţin prin sinteza<br />
chimică din acizii biliari.<br />
CORTICOIZII desfasoara multiple efecte terapeutice: -antiinflamator-antireumatic;<br />
155<br />
-antisoc-antistres;<br />
-antialergic-antitoxic;<br />
-antitumoral.<br />
Efectul antiinflamator-antireumatic se bazeaza pe faptul ca glucocorticoizi inhiba cresterea şi<br />
toate reacţiile ţesutului mezenchimal; inhiba fibrinogeneza şi multiplicarea fibroblastilor; scad<br />
volumul ţesutului limfatic şi mobilitatea leucocitelor şi activitatea fagocitara a acestora; inhiba<br />
formareade Ac astfel încât puterea de autoaparare a organismului este scăzută; inhiba sinteza de PG<br />
prin scaderea sintezei de acid arahidonic (ce este precursorul PG).<br />
Efectul antisoc-antistres şi antialergic se exprima prin efectul antiexsudativ şi de scadere a<br />
permeabilitatii vasculare; este impiedicata trecerea prin peretii capilarelor a leucocitelor şi astfel<br />
activitatea fagocitara a acestora; aceasta crestere a rezistentei peretelui capilar contribuie şi la efectul<br />
antiinflamator; glucocorticoizilor contribuie la stabilizarea tuturor membranelor din organism.<br />
Efectul antitoxic se datoreaza stabilizarii membranelor celulare ceea ce corecteaza tendinta<br />
ţesuturilor de a arde anormal glucoza; astfel se diminua arderea glucozei, creste glicogenul din ficat,<br />
creste glicemia şi apare glicozuria. Pe acest principiu se bazeaza utilizarea glucocorticoizilor în<br />
tratamentul cetonemiei la bovine.<br />
Efectul antitumoral se bazeaza pe inhibarea proliferarii celulare şi inhibarii anabolismului<br />
proteic, deoarece glucocorticoizii cresc eliminarea renală de aminoacizi, uree, acid uric şi creatinina.<br />
Glucocorticoizii sunt eficace mai ales în tumorile limfatice.<br />
Pe langa aceste efecte dorite, există şi efecte nedorite: -stimulează metabolismul lipidic astfel ca<br />
creste concentratia de colesterol şi lipide totale din sânge determinand ingrasarea;<br />
pericol de edeme;<br />
se asociază obligatoriu cu un antibiotic;<br />
sistemului limfatic;<br />
-stimulează retenţia apei şi a Na –<br />
-scade rezistenta la infecţii;<br />
-intarzie cicatrizarea plăgilor; in infecţii<br />
-au efect imunosupresor asupra
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
156<br />
-modificări la nivelul sângelui: scade<br />
număr de limfocite şi eozinofile circulante ( durează o săptămână sau mai mult); creste număr<br />
neutrofilelor; eritrocitele raman nemodificate;<br />
-provoacă o senzatie de bine la nivelul<br />
SNC astfel încât animalele grav bolnave incep sa consume hrana fara ca boala sa se fi ameliorat astfel<br />
încât marcheaza evolutia reala a bolii;<br />
-reactiveaza sau formează ulcere<br />
gastro-duodenale, la vitei putând aparea în urma tratamentelor ulcere perforate, iar la câine perforari<br />
ale colonului;<br />
-favorizeaza osteoporoza şi aparitia de<br />
fracturi spontane; in urma administrării intraarticulare lizeaza cartilajul protector al articulatiei, de<br />
caeea articulatia trebuie menajata cel puţin 30 zile după tratament, iar interventiile chirurgicale se pot<br />
face după 8 săptămâni.<br />
Contraindicaţii: în infecţii virale şi micoze sistemice, ulcere gastroduodenale, pareze prin<br />
hipocalcemie, ulcere şi alte rani greu vindecabile, glaucom, artrite septice; administrate concomitent<br />
cu vaccinurile sau substanţele imunostimulatoare în timpul tratamentului cu glucocorticoizi şi 2<br />
săptămâni după aceea; în diabetul zaharat, insuficienta congestiva, insuficienta renală cronica (IRC).<br />
Clasificarea glucocorticoizilor: 1) glucocorticoizi neflorurati: -hidrocortizonul, prednisolonul,<br />
prednisonul (supercortizol);<br />
2) glucocorticoizi moderat florurati-superprednol<br />
(dexametazon), triamcinolon (khenacort), fumetazon, β-metazon (diprophos).<br />
Indicaţii terapeutice ale glucocorticoizilor: -pentru acţiunea antiinflamatoare şi antireumatica<br />
sunt indicati în stari reumatice, artrite, artroze, miozite, arsuri, encefalite, mielite, hepatite, nevrite,<br />
polinevrite, afecţiuni oculare (conjunctivite , dar NU purulente, cheratite); rezultate slabe sau chiar<br />
nule se obţin în bronsite, glomerulonefrite, pilonefrite, mamite.<br />
-pentru acţiunea antisoc-antitoxică sunt indicati<br />
în soc infectios (NU traumatic sau hemoragic), colaps cardio-vascular, toxiinfecţii alimentare,<br />
toxiemii de gestaţie.<br />
-pentru acţiunea antialergica sunt indicati în<br />
eczeme, astm, în starile în care în care este pusa în pericol viata (soc anafilactic, edem laringian, criza<br />
de astm); ei au efect lent şi de aceea ei sunt folositi ca terapie suplimentara.<br />
cetonemie.<br />
-pentru acţiunea hiperglicemianta se utilizează în<br />
Indicaţii specifice medicinei veterinare: -pentru provocarea fatarii la vacă, dar numai când fatul<br />
este viu; ca reacţii secundare apare retenţia placentara;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-in sindromul metrita-mamita –agalaxie la scroafe.<br />
Farmacodinamia glucocorticoizilor: -hormoni naturali în care se incadreaza hidrocortizonul<br />
sunt distrusi de enzimele tubului digestiv şi NU se pot administra per os;<br />
-hormoni sintetici rezista în tubul digestiv şi se elimina<br />
sub formă glucuronata în urina, numai o mică parte se elimina netransformată.<br />
HIDROCORTIZONUL – se gaseste sub formă de hormoni acetat în fiole de 1 ml 2.5% şi<br />
hemisuccinat, fiole ce conţin 25 g substanţa activă;<br />
-acetatul se administrează i.m. 125 g la animalele mari şi 25-50 g la<br />
cele mici; in funcţie de situatie se pot face 2 administrări cu repetare la 4-5 zile; se administrează şi<br />
intraarticular 3-5 ml la animalele mari şi 0.25-1 ml la cele mici scotandu-se în prealabil o cantitate<br />
echivalentă de lichid sinovial cu cea care se introduce; injectia se poate repeta la 5-10 zile la<br />
animalele mari şi la 4-5 zile la cele mici;<br />
PREDNISONUL – comprimate de 1si 5 mg;<br />
la animalele mari.<br />
-hemisuccinatul se administrează strict i.v.<br />
-doze: 5-20 mg la animalele mici timp de 3-5 zile; NU se administrează<br />
PREDNISOLONUL – se deosebeste de hidrocortizon prin prezenta unei duble legaturi;<br />
hidrocortizonul;<br />
-injectat s.c. sau i.m.;<br />
-doze: 50-200 mg la animalele mari;<br />
25-50 mg la animalele mijlocii;<br />
10-20 mg la animalele mici;<br />
-tratamentul durează 3-4 zile.<br />
-fiole de 1 ml 2.5% sau comprimate;<br />
-acţiune antiinflamatoare de 4 ori mai puternica decât<br />
DEXAMETAZONA(SUPERPREDNOL) –comprimate;<br />
decât hidrocortizonul şi antiproliferativa de 100 ori mai mare decât acesta.<br />
FLUMETAZONUL –preparat: Cortival;<br />
-flacoane de 50 ml 0.25%;<br />
-injectat i.m. sau i.v.;<br />
-doze: 5-10 ml la animalele mari;<br />
0.2-1 ml la câine;<br />
157<br />
-acţiune antiinflamatoare de 25 ori mai mare<br />
0.25-1 ml la pisică , timp de 4 zile.<br />
-intraarticular dozele sunt puţin mai mari.
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
In MU se mai utilizează o serie de produse cu efect local ce se aplica pe piele în arsuri,<br />
dermatite, eczeme, prurit; ex: ungventul cu hidrocortizon acetat 1%, ungventul cu triamcinolon<br />
acetonid 1%o, Locacorten-Tar ( conţine flumetazon, gudron şi acid salicilic), Flumetazon pivalat,<br />
Flumetazon pivalat N (conţine şi neomicina), fluocinolon, fluocinolon N, Bioxiteracon.<br />
ACTH - obţinut din hipofiza de animale;<br />
-flacoane de 50 UI sau pulbere injectabilă;<br />
-in cursul tratamentului cu glucocorticoizi se produce o inhibitie atât asupra<br />
suprarenalei (se atrofiaza), cât şi asupra ACTH; în tratamentul indelungăt cu glucocorticoizi se<br />
injecteaza din când în când şi ACTH pentru a preveni atrofia suprarenalelor.<br />
-ACTH poate fi administrat şi singur în afecţiuni reumatismale, artrite, sinovite, dar<br />
mai ales în cetonemie la vaci (se administrează 2-6 flacoane).<br />
Mineralocorticoizii<br />
Sunt sintetizati în zona glomerulata a corticosuprarenalei.<br />
Cei mai importanti sunt :-aldosteronul (aldosterona);<br />
-dezoxicorticosterona.<br />
Mineralocorticoizii acţionează predominant în sfera metabolismului apei şi al elementelor<br />
minerale; astfel, stimulează reabsobţia de apa şi Na de la nivelul tubilor renali, retinand apa în<br />
organism. Retenţia de Na în organism poate duce la edeme, polidipsie şi cresterea tensiunii arteriale<br />
şi este favorizata eliminarea de K.<br />
In comert se gaseste produsul uman şi veterinar Mincortid -care este acceptat de<br />
dezoxicorticosteron (A.D.C.)<br />
158<br />
-există fiole de 1 ml soluţie uleioasa<br />
1% şi este indicat în tulburări digestive insotite de diaree, în stari de soc (soc traumatic, obstetrical sau<br />
soc prin arsura), în tulburări hepatice când se asociază cu vitamina A, C şi metionina, în adinamie şi<br />
slabiciune musculara;<br />
-se injecteaza i.m. timp de 3-5 zile la<br />
animalele mari în doza de 100-200 mg, la animalele mijlocii 20-50 mg şi la animalele mici 5-10 mg.
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
MEDICATIA URGENTELOR<br />
Cele mai importante sunt tulburările hemodinamice manifestate prin soc sau colaps vascular şi<br />
hemoragiile interne sau externe masive.<br />
Tratamentul starilor de soc şi colaps vascular are obiectivele: 1) refacerea volemiei care se<br />
corecteaza cu substanţe rehidratante şi mineralocorticoizi.<br />
hidroionic cu substanţe rehidratante.<br />
substanţe rehidratante alcaline.<br />
oxigen şi substanţe nutritive cu soluţii nutritive.<br />
superiori cu substanţe analeptice.<br />
cu substanţe simpaticomimetice.<br />
159<br />
2) combaterea dezechilibrului<br />
3) combaterea acidozei cu<br />
4) aprovizionarea celulelor cu<br />
5) tonifierea centrilor nervosi<br />
6) redresarea circulaţiei sangvine<br />
Terapia rehidratanta: -este indicata în hipovolemii prin diaree, voma, perioada indelungata de<br />
anorexie, stari de soc, iminenta de colaps vascular, hemoragii masive, stari toxiinfectioase.<br />
Există 2 categorii de lichide rehidratante: -soluţii cu electroliti;<br />
-soluţii macromoleculare.<br />
A) SOLUŢII CU ELECTROLITI: -sunt soluţii apoase care conţin unii electroliti ai sângelui<br />
(ex: Na, K, Ca, Mg, Cl, ionul bicarbonat) putându-se adauga în caz de nevoie şi alte ingrediente. De<br />
obicei, se injecteaza s.c. sau dacă este posibil i.v. Avantaje: sunt ieftine, uşor de preparat şi<br />
administrat. Dezavantaje: se elimina repede, NU reusesc sa remedieze tensiunea arteriala decât pentru<br />
o perioada scurtă (aprox. 30 minute-1ora).<br />
Există soluţii de electroliti: -incomplete care conţin doar 1-2 electroliti;<br />
-complete ce conţin toti electrolitii.<br />
Au indicaţii foarte precise: -in deshidratari hipotone: diaree, uremie, diureza neosmotica; se<br />
foloseşte soluţia de florura de Na până la concentraţia de58% şi soluţiile complete de electroliti;<br />
complete de electroliti;<br />
-in deshidratari izotone ca pierderile de sânge se folosesc soluţiile<br />
-in deshidratari hipertone ca setea accentuata, transpiratie intensa,<br />
diureza osmotica se folosesc soluţiile incomplete de electroliti, ser fiziologic, soluţia izotona de
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
glucoza 5%. Serul sangvin are o osmolaritate de 280-300mmoli /litru; soluţiile cu peste 500<br />
mmoli/litru sunt considerate soluţii hipertone.<br />
!!!! Toate soluţiile se administrează caldute.<br />
SERUL FIZIOLOGIC –soluţie izotonica de NaCl 0.9%;<br />
SERUL GLUCOZAT –izotonic 5%;<br />
3-4 administrări.<br />
-in organism raportul Na:Cl este 3:2, iar în serul fiziologic 1:1;<br />
-doza pentru rehidratare la un animal este între 500-2000 ml;<br />
-osmolaritatea = 308.<br />
-glucoza NU este electrolit, dar poate fi utilizata cu rol energizant;<br />
-osmolaritatea = 277;<br />
-administrată i.v. sau s.c. în doza: -30 ml/kg/zi la animalele mari;<br />
160<br />
-80 ml/kg/zi la animalele mici în<br />
SOLUŢIA MC. SHERRY -conţine acetat de Na 7.5%, NaCl 4.95%, KCl 0.75%, CaCl2<br />
0.3%, MgCl2 0.3%;<br />
nevoie.<br />
-izotonica cu sângele.<br />
Perfuzii prevazute în FR X: -SOLUŢIA PERFUZABILA RINGER;<br />
-PERFUZIA cu 1.3% BICARBONAT DE Na;<br />
-PERFUZIA cu KCl şi NaCl.<br />
IONOSERUL -produs ce conţine NaCl , KCl, CaCl2 , MgCl2, citrat de Na, glucoza şi cafeina;<br />
distilata în proporţie de 1:1;<br />
-flacoane de 250 ml;<br />
-osmolaritate = 645;<br />
-injectat s.c. în doze de 750-1000 ml la animalele mari;<br />
100-500 ml la animalele mijlocii;<br />
20-40 ml la animalele mici; administrarea se repeta la<br />
-este o soluţie puternic hipertonica de aceea este bine sa fie diluat cu apa<br />
-poate fi administrat i.v. şi i.p. totdeauna sub formă de soluţie calduta;<br />
-reechilibrarea pompei de Na-K se face după mai multe administrări.<br />
ENERGOSOL -pulbere, amestec de săruri minerale;<br />
-conţinutul unei pungi se dizolva în 10 litri de apa sau ceai;<br />
-se administrează per os;<br />
-la vitel 5 litri/zi 2-3 zile.<br />
REHIDRASOL -soluţie cu amestec de săruri, glucoza, cafeina, acetat de Na;
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
de Na 13-15% în doza de 500-1000ml.<br />
de Na.<br />
REHIDRAVIT -injectabil;<br />
-administrat asemănător ionoserului;<br />
-in caz de acidoza grava se injecteaza în prealabil s.c. soluţie de bicarbonat<br />
-compozitie foarte bogata: săruri minerale, cafeina, glucoza, vitamine, benzoat<br />
ROMHIDROSEL -pulbere de uz veterinar;<br />
-tonic general rehidratant şi trofic tisular.<br />
LECTADE-PLUS -rehidratant oral pentru vitei mai ales;<br />
-plicul A + plicul B se solubilizeaza în apa.<br />
In MU se mai folosesc: -POLIVITAMINIZANT -drajeuri;<br />
Anionul lactat este labil şi în<br />
-SĂRURI pentru REHIDRATARE ORALĂ;<br />
-LACTAT de K – fiole 10ml │se dilueaza cu ser fiziologic.<br />
-LACTAT de Na – fiole de 20ml │cursul metabolizarii sale se<br />
transformă parţial în bicarbonat astfel ca efectul este mai lent – nu există pericolul de supradoza.<br />
urina);<br />
tromboza;<br />
şi astm;<br />
B)SOLUŢII MACROMOLECULARE (INLOCUITORI de PLASMA)<br />
DEXTRANUL -este polimer al glucozei;<br />
-cu greutate moleculara de 50.000 Dal;<br />
-se elimina prin urina;<br />
-se utilizează Dextranul 70 sau 40 (de la proportia în care se elimina prin<br />
-se utilizează în deshidratari pasive şi hemoragii, arsuri, peritonite,<br />
-ridica tensiunea arteriala pentru 6-8 ore;<br />
-se perfuzeaza lent i.v.;<br />
hipoglicemie, intoxicatii alimentare, colibaciloza;<br />
de 5-6 ore.<br />
-este lipsit de toxicitate, dar poate da uneori reacţii alergice traduse prin soc<br />
-preparat:<strong>Vet</strong>oplasm -indicat la vitei şi purcei în diaree neonatala,<br />
-administrat i.v. sau i.p.;<br />
C)SOLUŢII NUTRITIVE: -conţin glucide sau aminoacizi.<br />
-doza: 4-8ml/kg; tratamentul se poate repeta la interval<br />
161
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
Glucidele = substrat energetic uşor asimilabil ce restabilesc rezervele energetice ale<br />
organismului;<br />
-din acesta categorie fac parte: glucoza, fructoza, sorbitolul.<br />
GLUCOZA –sub formă de pulbere alba, dulce, uşor solubilă în apa;<br />
-in comert există concentraţiile 5%, 10%, 20%, 33%, 40%;<br />
-reprezintă un substrat energetic imediat mai ales în injectarea i.v.;<br />
-excesul este depozitat în ficat sub formă de glicogen; in cursul metabolizarii<br />
furnizeaza ATP (adenozin trifosfat) substanţa care creste excitabilitatea chemoreceptorilor tisulari;<br />
-pe langa funcţia energetica mai are funcţiile: antitoxică, diuretica (mai ales în<br />
soluţiile hipertonice), tonifica contractiile miocardului şi uterului.<br />
Indicaţii: -după interventii chirurgicale, obstetricale, la animalele slabite, epuizate, subnutrite, în<br />
convalescenta, în stare de soc, la animalele cu intoxicatii, cu miocardite, hepatite, în cetonemia<br />
vacilor.<br />
-la animalele cu stare normala de hidratare se pot administra şi soluţiile hipertone; la<br />
cele deshidratate trebuie evitate soluţiile hipertone datorită efectului diuretic şi deshidratant al<br />
acestora la care se vor injecta soluţii izotonice; se face o administrare şi se repeta la nevoie;<br />
lentă;<br />
-se injecteaza s.c. şi i.v., chiar şi i.p.;<br />
-doze: 0.33 g/kg la animalele mici şi mijlocii;<br />
0.16 g/kg la animalele mari.<br />
-pe cale s.c. şi i.p.se utilizează concentraţia maximă de 10%.<br />
FRUCTOZA -sunt zaharuri a caror metabolizare NU depinde de prezenta insulinei;<br />
SORBITOLUL -au aceeasi valoare energetica ca glucoza, dar eliberarea energiei este mai<br />
-fructoza se descompune mai ales în ficat, iar glucoza peste tot;<br />
sorbitolul se descompune mai ales în ficat, dar trece mai intai în fructoza;<br />
-fructoza există sub formă de flacoane de 100ml 20%, iar sorbitolul în<br />
pungi de 250 sau 500ml 5%; ambele preparate sunt de uz uman;<br />
ml/animal/zi.<br />
-se utilizează mai ales în deshidratari, în diaree, în doza de 1000-2000<br />
Există comprimate energizante cu glucoza, cafeina, vitamina C, B1, B2 şi ATPsodic.<br />
Aminoacizii : -sunt un aport alimentar proteic de mare valoare; de obicei, se utilizează formă<br />
levogira a aminoacizilor esentiali (leucina, metionina, triptofan, izoleucina).<br />
-se pot utiliza şi alte surse de N;<br />
-in medicina umană se folosesc diverse preparate care pe langa amionacizi<br />
conţin şi electroliti; ex: Aminoplasmal, Aminosteril, Levamin, Salviamin, Aminofusin, Aminosolut<br />
162
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
(pentru diabetici), Efortex (drajeuri ce conţin acid glutamic, tirozina, aspartat de Mg şi K, cafeina; se<br />
administrează în stari de oboseala, convalescenta, pentru mentinerea efortului la sportivi).<br />
Analeptice cardiorespiratorii: -maresc consumul de O2 la nivelul SNC;<br />
ciclic, favorizand depunerea acestei substanţe în celule.<br />
-inhiba fosfadiesteraza care la randul ei descompune AMP-<br />
Categorii: -excitante corticale care în MU se mai numesc şi stimulente psihomotorii (cafeina);<br />
-excitante bulbare (camforul , pentetrazol) -v. excitante SNC!!!!<br />
Substanţe simpaticomimetice: -directe: adrenalina, noradrenalina.<br />
-indirecte: efedrina.<br />
Efecte: -produc vasoconstrictie generală cu exceptia vaselor cerebrale, coronare şi pulmonare;<br />
-activeaza toate funcţiile inimii: tahicardie, în special, hipertensiune arteriala;<br />
-scade tonusul musculaturii netede intestinale, bronhice (are efect favorabil în alergii);<br />
-contracta musculatura splinei;<br />
-scade secretiile digestive şi bronsice;<br />
-produce midriaza activă;<br />
-creste nivelul glicemiei prin descompunerea glicogenului din ficat;<br />
-sunt stimulante ale SNC, respiratiei;<br />
-creste număr de leucocite şi temperatura corporală.<br />
Indicaţii: -ca hemostatice sub formă de tamponari;<br />
-in asociere cu anestezicele locale pentru prelungirea efectului;<br />
-in astm bronsic, soc anafilactic, urticarie, colaps cardiac;<br />
-la om în crizele ee astm bronsic.<br />
Contraindicaţii: -in narcoza cu preparate halogenate (Cloralhidral, Halotan).<br />
Tratamentul hemoragiilor:<br />
Oprirea hemoragiei -pe cale chirurgicala: hemostaza mecanica prin presare, comprimare şi<br />
sutura vasului, prin frig;<br />
HEMOSTATICE: -LOCALE;<br />
-pe cale medicamentoasa prin hemostatice.<br />
-GENERALE.<br />
HEMOSTATICE LOCALE: -substanţe astringente şi simpaticomimetice prin acţiunea lor<br />
vasoconstrictoare;<br />
fibrina, trombina uscata pe plăgi sângerande.<br />
HEMOSTATICE GENERALE:<br />
-produse hematologice de uz uman: bureti de fibrina, pudra de<br />
163
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
VITAMINA K -antihemoragica; este o vitamina sintetizata de regnul vegetal (vitamina K2 ) si<br />
de populatia rumenala sau intestinală.<br />
bisulfit de Na ;<br />
frecvent în terapie;<br />
→vitamina K 3 este o vitamina sintetică care se mai numeste şi menadiona<br />
-la om şi păsări sinteza digestiva este insuficienta, de aceea se utilizează<br />
-rolul fiziologic al vitaminei K în procesul de coagulare al sângelui,<br />
respectiv, intervine în sinteza hepatică de protrombina şi a factorului VII (convertina); dacă în urma<br />
administrării vitaminei K NU creste protrombinemia rezulta ca există o afecţiune la nivel hepatic.<br />
-starile de carenta apar când se administrează timp indelungat per os<br />
substanţe antibacteriene (sulfamide, antibiotice, substanţe coccidiostatice); în intoxicatii cu<br />
antivitamine K (derivati cumarinici) apar afecţiuni hepatice grave.<br />
larg şi coccidiostatice;<br />
-indicaţii: -in hemoragii şi stari hemoragipare;<br />
-in insuficienta hepatică;<br />
-in tratamentele prelungite cu sulfamide, antibiotice cu spectru<br />
-înainte şi după interventii chirurgicale sângeroase;<br />
-in intoxicătii cu derivati cumarinici (warfarina).<br />
-forme de prezentare: -vitamina K în fiole de 10 ml 1%, injectabilă s.c. sau<br />
i.m. la animalele mari 0.1-0.3 g , iar la cele mici 1-3 cg putându-se repeta administrarea de 2-3ori în<br />
cursul unei zile;<br />
-vitamina K3 soluţie 1% buvabila în flacoane de 50,<br />
100 sau 1000 ml; este destinata păsărilor şi se administrează în apa de băut dimineata: 1ml la 10 pui<br />
timp de 3-5 zile ;<br />
-vitamina K3 pulbere furajera care se poate<br />
administra la mamifere sub formă de breuvaj, în doze asemănătoare cu cele de vitamina K fiole: 0.1-<br />
0.3 g la animalele mari; la păsări se administrează în hrana de obicei concomitent cu medicatia<br />
coccidiostatica, sulfamidica sau antibioticele în doza de 3-6 g/tona de furaj pe o durata de 4-7 zile.<br />
-fitomenadiona în fiole de 1ml 1% de uz uman.<br />
VENOSTAT(REPTILASE) -este o hemocoagulaza izolată din veninul unor serpi sud-<br />
americani ce activeaza transformarea fibrinogenului în fibrina;<br />
timpul de sângerare scade la 1/5;<br />
-timpul de coagulare scade la o 1/3 din valoarea iniţiala, iar<br />
164
MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ<br />
-există fiole de 1ml de uz uman ce conţin 1 unitate<br />
hemocoagulaza; se utilizează profilactic în cazul unor interventii chirurgicale, cât şi curativ în<br />
interventii insotite de hemoragii ;<br />
-calea de administrare este s.c. sau i.v.<br />
ETAMPSILAT –fiole de 1ml; se utilizează similar Venostatului.<br />
ELEMENTE DE HOMEOPATIE<br />
Alopatia se sprijina pe principiul „contrariile se combat prin contrarii” = „contraria contrariis<br />
curantur”; are ca parinte pe Hipocrate.<br />
Homeopatia se sprijina pe principiul „similia similibus curantur” = „asemănătoarele se combat<br />
prin asemănătoare”; are ca parinte pe Sammuel Hahneman; se bazeaza pe principii active din plante,<br />
extracte sau tincturi; substanţele utilizate se numesc remedii.<br />
Remediile folosite în domeniul homeopatiei pornesc de la extracte vegetale supuse ulterior unor<br />
dilutii succesive şi unor procese de dinamizare (dilutiile pot ajunge până la 1:1.000.000 şi chiar mai<br />
mult, iar prin dinamizare = agitarea periodica, ritmică şi sustinuta a dilutiilor respective) astfel încât în<br />
urma acestor operatiuni soluţiile capata proprietăţi chimice, dar mai ales fizice deosebite. Dacă astfel<br />
de soluţii se administrează în concentraţii mari, ele declanseaza în organism simptoame pe care le<br />
anihileaza sub formă remediilor homeopate. Aceste remedii acţionează prin stimularea fortelor<br />
organismului de a se opune agresiunii unor factori externi astfel ca în ultima instanta vor restabili<br />
homeostazia iniţiala fiziologica.<br />
165