Citeste PDF

CINE SUNTEÞI, BUJOR NEDELCOVICI? DIALOG
CU SERGIU GRIGORE
Bujor Nedelcovici
bn11@wanadoo.fr
Copyright © 2010, Editura ALLFA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
NEDELCOVICI, BUJOR
Cine sunteþi, domnule Bujor Nedelcovici? Bujor
Nedelcovici în dialog cu Sergiu Grigore. - Bucureºti :
Allfa, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-724-429-1
I. Grigore, Sergiu
821.135.1.09(047.53)
Toate drepturile rezervate Editurii ALLFA.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiatã
fãrã permisiunea scrisã a Editurii ALLFA.
Drepturile de distribuþie în strãinãtate aparþin în exclusivitate editurii.
Editura ALLFA: Bd. Constructorilor, nr. 20A,
sector 6, cod 061317 – Bucureºti
Tel.: 021 402 26 00
Fax: 021 402 26 10
Departamentul distribuþie: Tel.: 021 402 26 30, 021 402 26 33
Comenzi la: comenzi@all.ro
www.all.ro
Redactor: Marga Popescu
Coperta: Andra Penescu

FIªÃ BIOGRAFICÃ
Bujor Nedelcovici este autorul unei opere complexe ºi diverse: roman,
eseu, teatru, film, jurnal, fotografie ºi publicisticã. S-a nãscut la 16 martie
1936, la Bârlad. Urmeazã cursurile Liceului „I. L. Caragiale” din Ploieºti
ºi absolvã în 1959 Facultatea de Drept din Bucureºti. Este avocat la
Baroul de Avocaþi din Ploieºti, de unde este radiat din motive politice
(tatãl a fost arestat), ºi munceºte timp de 12 ani pe diverse ºantiere ºi
uzine din þarã – Bicaz, Braºov, Bucureºti.
Debuteazã în 1970 cu romanul „Ultimii”, colaboreazã la mai multe
reviste ºi ziare ºi publicã romanele: „Fãrã vâsle”, „Noaptea”, „Grãdina
Icoanei”, „Zile de nisip”, „Somnul Vameºului”, premiate de Uniunea
Scriitorilor ºi Asociaþiile Scriitorilor din România.
În 1981, romanul „Zile de nisip” este ecranizat („Faleze de nisip”),
dar filmul este imediat retras de pe ecrane de cãtre Ceauºescu, care îl
criticã aspru în 1983, la Conferinþa ideologicã de la Mangalia. În 1982
devine redactorul-ºef al Almanahului literar ºi ºeful secþiei de prozã al
Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti. Romanul „Al doilea mesager” ºi
volumul de nuvele „Oratoriu pentru imprudenþã” sunt interzise de
cenzura din România. Romanul „Al doilea mesager” – trimis pe cãi
clandestine în Franþa – este publicat la Editura Albin Michel de la Paris
ºi obþine Premiul Libertãþii, oferit de Pen-Club Français.
În 1987 pãrãseºte România ºi cere azil politic în Franþa, unde publicã
mai multe romane: „Crime de sable” (versiunea francezã a romanului
„Zile de nisip”), Editura Albin Michel; „Le matin d’un miracle”
(„Dimineaþa unui miracol”), Editura Actes Sud; „Le dompteur de loups”
(„Îmblânzitorul de lupi”), Editura Actes Sud, ºi „Le provocateur”
(„Provocatorul”), Editura Euro-Culture, Franþa.
În 1992 primeºte Premiul Academiei Româno-Americane de Artã ºi
ªtiinþã pentru romanul „Al doilea mesager”, care este adaptat
cinematografic în 1995, sub titlul „Somnul Insulei”.

5
Dialog cu Sergiu Grigore
În 1990 este distins cu gradul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et
des Lettres” ºi devine membru al „Societãþii Autorilor ºi Compozitorilor
Dramatici” ºi al „Societãþii Oamenilor de Litere Francezi”. Susþine un
ciclu de conferinþe în Statele Unite ºi publicã în Canada (La Revue Cité
Libre) eseul „Întâlnirea cu secolul al XXI-lea”. În anul 2000 i se acordã
„Ordinul Naþional pentru merit în grad de Comandor”, iar în 2007 primeºte
Premiul pentru Promovarea Culturii Româneºti în Strãinãtate din partea
Ministerului Culturii ºi Cultelor. Tot în 2007, Radio România Cultural
îi acordã premiul „Lux Mundi” pe anul 2006.
Din 1987, face parte din comitetul de redacþie al revistei Esprit –
Paris –, unde publicã articole ºi eseuri.
* Nota editorului: Toate notele de subsol din prezentul volum îi
aparþin scriitorului Bujor Nedelcovici.

DE ACELAªI AUTOR
ULTIMII – roman – Editura Eminescu – 1970; Editura Universalia –
1999 (ediþia a II-a)
FÃRÃ VÂSLE – roman – Editura Eminescu – 1972
NOAPTEA – roman – Editura Eminescu – 1974
Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti
GRÃDINA ICOANEI – roman – Editura Eminescu – 1997
ZILE DE NISIP – roman – Editura Cartea Româneascã – 1979
Premiul Uniunii Scriitorilor
Editura Fundaþiei Culturale Române – 1993 (ediþia a II-a)
Adaptare pentru filmul: FALEZE DE NISIP
CRIME DE SABLE (versiunea francezã) – Editura Albin Michel –
Paris – 1989
SOMNUL VAMEªULUI – roman –vol. I, II, III – Editura Eminescu – 1981
Editura Allfa – 2001 (ediþia a II-a)
LE SECOND MESSAGER – roman – Editura Albin Michel – Paris – 1985
Premiul Libertãþii – PEN CLUB FRANÇAIS
Editura Eminescu (versiunea româneascã) 1991
Adaptare pentru filmul SOMNUL INSULEI – 1994
Premiul Academiei Româno-Americane de Artã ºi ªtiinþã – 1992
ORATORIU PENTRU IMPRUDENÞÃ – nuvele – Editura Cartea
Româneascã – 1992
NOAPTEA DE SOLSTIÞIU – piesã de teatru – 1992
Teatrul Dramatic – Baia Mare
ÎNTÂLNIREA CU SECOLUL AL XXI-LEA – eseu – 1992
Revista „Cité Libre” Montréal – 1993
Revista „România literarã” – 1993
Revista „Aurora” – Oradea – 1993
LE MATIN D’UN MIRACLE – roman – Editura Actes Sud – Franþa – 1991
DIMINEAÞA UNUI MIRACOL – roman – Editura Univers – 1993
Premiul Uniunii Scriitorilor
ÎMBLÂNZITORUL DE LUPI – roman – Editura Albatros – 1991

7
Dialog cu Sergiu Grigore
LE DOMPTEUR DE LOUPS – roman– Editions Actes Sud –
Franþa – 1994
AICI ªI ACUM – publicisticã – Editura Cartea Româneascã – 1996
Editura Allfa (ediþia a II-a) 1998
JURNAL INFIDEL – Jurnal de exil – Editura Eminescu – 1998
IARBA ZEILOR – nuvele – Biblioteca Bucureºti – 1998
2+1 – Douã scenarii + o piesã de teatru – Editura Cartea Româneascã – 1999
PROVOCATORUL – roman – Editura Allfa, 1997
LE PROVOCATEUR – roman – Editions EURO CULTURE – 2000
COCHILIA ªI MELCUL – eseuri – Editura Allfa – 1997
JURNAL INFIDEL – Editura Paralela 45 – 2003
CARTEA LUI IAN ÎNÞELEPTUL, APOSTOLUL DIN GOLFUL
ÎNDEPÃRTAT – roman – Editura „Jurnalul literar” – 2003
UN TIGRU DE HÂRTIE –Editura Allfa – 2003; ediþia a II-a – 2004
JURNAL INFIDEL – Editura Allfa – 2004
OPERE COMPLETE, vol I – Editura Allfa – 2005
OPERE COMPLETE, vol II – Editura Allfa – 2005
LECTORUL DE IMAGINI, VANDALISM ARHITECTURAL ÎN
BUCUREªTI, 1980-1987 – Album foto – Editura: Institutul Naþional
pentru Memoria Exilului Românesc – 2006
OPERE COMPLETE, vol III – Editura Allfa – 2006
OPERE COMPLETE, vol IV – Editura Allfa – 2007
OPERE COMPLETE, vol V – Editura Allfa – 2007
OPERE COMPLETE, vol VI – Editura Allfa – 2008
OPERE COMPLETE, vol VII – Editura Allfa – 2008
SCRIITORUL, CENZURA ªI SECURITATEA – Bujor Nedelcovici
ºi invitaþii sãi – Editura Allfa – 2009.

„Pentru adâncimea aceasta
dulce-amarã a cuvintelor, pentru
sensibilitatea, vulnerabilitatea, dar
ºi forþa ta, te iubesc atât de mult.”
R.

Cartea întâi

1
Elogiul nebuniei
„Lucrul cu adevãrat surprinzãtor (...) este de a vedea
milioane ºi milioane de oameni aserviþi ºi supuºi, cu capul
plecat sub un jug nemilos, nu pentru cã sunt obligaþi de o
forþã majorã, ci pentru cã sunt fascinaþi ºi vrãjiþi de un
singur om, de care nu au mare teamã ºi nici nu este iubit,
ci este contrar tuturor, inuman ºi crud.”
„Discours de la servitude volontaire”
Etienne de La Boétie (1574)
„Dacã este ceea ce este ºi a fost ceea ce a fost, înseamnã
cã nu a putut sã fie altceva decât ce este ºi ce a fost.”
B.N.
Sergiu Grigore: V-aþi exprimat în mai multe ocazii cã nu
sunteþi de acord cu primatul esteticului în detrimentul eticului
ºi cã opera nu salveazã viaþa unui scriitor, dar nici viaþa nu
poate sã scuze opera. Un scriitor este o unitate în diversitate
într-o coerenþã ontologicã. Ce ar însemna sã ne gândim la poezia
lui Rimbaud, dar sã excludem ideea cã dupã ce a scris

ujor Nedelcovici
14
„Illuminations” ºi s-a despãrþit de Verlaine, la 20 de ani, a pãrãsit
poezia ºi Franþa pentru a face comerþ cu arme în Abisinia? Cum
s-ar putea citi cãrþile lui Orwell dacã nu am ºti cã a luptat în
Rãzboiul din Spania, dar tot acolo a cunoscut ºi înþeles rãdãcinile
malefice ale dezumanizãrii ºi alienãrii totalitarismului comunist,
transpuse în romanul „1984”? Exemplele pot fi continuate:
Louis-Ferdinand Céline, Drieu la Rochelle... Arta nu poate fi
moralã sau imoralã – arta nu se realizeazã cu bune sau rele
intenþii – nu este posibil sã facem abstracþie de raportul dintre
creator ºi creaþie. „Primatului esteticului” – care nu va mai fi
actual în scurt timp – nu este altceva decât o strategie prin care
se încearcã în mod ipocrit ascunderea complicitãþii ºi a
compromisurilor pe care le-au fãcut unii artiºti ºi scriitori cu
puterea înainte ºi dupã 1990... ºi cu puterea în general.
... regret... nu putem începe convorbirea noastrã cu aceastã temã pe
care am dezbãtut-o în volumul „Un tigru de hârtie” ºi în special în
„Polemici”, pentru cã ar însemna sã mã întorc într-un domeniu pe care
îl consider închis ºi nu mai reprezintã pentru mine nicio importanþã.
Cred cã am consacrat mult prea mult timp acestei chestiuni ºi... dacã aº
insista ar însemna sã demonstrez cã 2+2 = 4. Poate dacã va veni vorba
o sã ne referim pe scurt ºi la aceastã problemã care rãmâne de actualitate
deoarece „disocierea” – despre care aþi amintit – mai face încã ravagii.
Este analizatã de anumiþi critici, dezbãtutã în reviste, în istoriile literare,
în dicþionarele de prestigiu ºi în lucrãrile de specialitate. Consider cã
este o acþiune nocivã pentru viitor deoarece se machiazã o realitate care
va forma fondul de cunoºtinþe al generaþiilor viitoare... Vor învãþa o
minciunã... Credeam cã „Ministerul Adevãrului” a funcþionat înainte
de 1990! M-am înºelat! Se încerca în continuare machierea adevãrului
ºi prezentarea în travesti a unei realitãþi care nu poate fi „disociatã”
deoarece dialectica „l’auteur-l’oeuvre” nu este negociabilã...
Ce temã aþi propune pentru a începe conversaþia noastrã?
Aº vrea sã vorbim despre Alexandr Soljeniþîn, apoi sã fac un salt
uriaº peste ziua de ieri ºi de azi ºi sã am puterea de a „topi soldaþii de

15
Dialog cu Sergiu Grigore
plumb ai trecutului” (cum spunea cineva într-un poem), dar de fiecare
datã când încerc sã-i topesc, din ei se scurge o substanþã roºie-sângerie.
Deci soldaþii trecutului meu încã nu au murit! Sunt convins cã într-o
scurtã perioadã o sã reuºesc sã privesc spre ziua de mâine ºi spre
viitor… iar soldaþii de plumb ai trecutului vor rãmâne în urma mea…
În dimineaþa zilei de 3 august 2008, am auzit la „Radio
France-Info” ºtirea: „Alexandr Soljeniþîn este mort”. Avea vârsta
de 89 de ani. Înainte de a analiza singularitatea ºi chiar unicitatea
acestui „uriaº al istoriei, conºtiinþa eternei Rusii”, „omul care a
fãcut istorie” – cum a fost calificat de presa din Occident – sã
vedem care au fost precursorii celui care a incendiat luciditatea ºi
conºtiinþa lumii întregi ºi a dezvãluit culisele unui sistem concentraþionar
exterminator.
Dacã s-ar începe de la Dostoievski, „Amintiri din casa morþii”,
Varlam ªalamov, „Povestiri din Kolîma”, Vasili Grossman, „Viaþã
ºi destin”, Margaret Buber-Neumann, „Milena”… Orwell, „1984”
… am putea continua cu Gide, „Întoarcerea din URSS”, Victor Serge,
Victor Kravcenko, „Am gãsit libertatea” 1 ºi nu s-ar putea uita
„Colonia penitenciarã” a lui Kafka (1914)… Spre deosebire de Divinul
Dante care a coborât în Infern pentru a încerca s-o gãseascã pe
Beatrice, Soljeniþîn a traversat Infernul pentru a scoate la lumina
zilei câteva cãrþi – „Arhipelagul Gulag” – ºi a caligrafiat dementa
istorie în care raþiunea a încercat sã fie mutilatã de Marele Inchizitor…
El a demonstrat cã nu putem suporta insuportabilul ºi nu ne putem
concilia cu ireconciliabilul. ªi în plus! Sã ne asumãm lucid ºi
responsabil istoria ºi trecutul.
Orfan de tatã, Soljeniþîn a fost crescut de mamã la Rostov pe
Don. Studii strãlucite în fizicã, matematicã, istorie ºi literaturã. Dupã
ce a fost decorat de douã ori în timpul rãzboiului, tânãrul cãpitan de
1 Kravcenko a fost autorul cãrþii „Am gãsit libertatea” (1948) în care denunþa
lagãrele ºi crimele comise de bolºevici. A avut un proces cu „Les lettres françaises”
care a provocat un adevãrat scandal. Kravcenko a câºtigat procesul în pofida martorilor
aduºi din Uniunea Sovieticã ºi a complicitãþii membrilor Partidului comunist francez.
În 1966 a fost gãsit mort cu un glonte în cap într-un hotel din SUA.

ujor Nedelcovici
16
artilerie din Armata Roºie a fost arestat în 1945 pentru cã l-a criticat
pe Stalin într-o scrisoare.
A fost condamnat la opt ani de închisoare ºi la patru ani de
domiciliu obligatoriu.
Negânditul a fost gândit, inacceptabilul a fost acceptat,
inconturnabilul ºi-a produs efectul…
Acolo… acolo „Zekul”, condamnatul, a început sã scrie! Revanºa
prin scris ºi scriiturã! În 1962 a publicat „O zi din viaþa lui Ivan
Denisovici” pe timpul dezgheþului decretat de Hruºciov, urmat de
alte povestiri. Din 1964 toate cãrþile i-au fost interzise, dar… trimise
pe cãi clandestine ºi publicate în Occident: „Primul cerc”, „Pavilionul
canceroºilor”, „August ’14” ºi în special „Arhipelagul Gulag” 2 . Frescã
umanã izvorâtã din tenebre. Bibliografia cãrþilor pe care le-a scris
este mult prea vastã pentru a o prezenta aici. Forþã moralã, forþã a
scriiturii. În 1973, la Leningrad, dactilografa care îi bãtea la maºinã
manuscrisele ºi care pãstra o copie a volumului „Arhipelagul Gulag”,
unde figurau numele a 227 de persoane care au scãpat terorii staliniste
– a fost arestatã ºi apoi a fost gãsitã spânzuratã în apartamentul ei.
Dupã ce a fost din nou arestat, în 1974 a fost expulzat… Soljeniþîn,
prin ciclul romanesc „Roata roºie” (zece volume) care prezintã istoria
Revoluþiei bolºevice din 1917 pânã în al Doilea rãzboi mondial, are
meritul de a spulbera mitul inocenþei lui Lenin ºi al responsabilitãþii
exclusive a lui Stalin pentru masacrele comise. De la început, odatã
cu înfiinþarea CEKA (1918), urmatã de „Teroarea roºie” – sub
conducerea lui Lenin – comunismul a fost structurat pe violenþã,
asasinate în masã ºi urã de clasã. În Ucraina 1932-1933, au murit de
foame 5-6 milioane de oameni.
„Arhipelagul Gulag” a fost prima tentativã de istorie generalã a
represiunii în masã în URSS din 1917 pânã în zilele noastre, scrisã
de un sovietic care a trãit „Marea Teroare”. Forþa indignãrii, vigoarea
2 Filmul documentar realizat de Jean Crepu, „L’Histoire secrète de l’Archipel
du goulag” prezintã ultimul interviu dat de Soljeniþîn înainte de a muri. Aflãm
despre persoanele („invizibilii”) care l-au ajutat sã scrie ºi sã trimitã în strãinãtate
manuscrisele. Solidaritate adevãratã! Un film tulburãtor. Profetul avea mâini de
sfânt.

17
Dialog cu Sergiu Grigore
sarcasmului, portretele numeroºilor cãlãi ºi victime, detaliile faptelor
diverse, demonstreazã cã Soljeniþîn a avut capitalul necesar de a
povesti. Strigãtul unui martor-scriitor!
Minciuna – trecut, prezent ºi viitor – duplicitatea, ipocrizia, falsul,
macherea realitãþii, au fost forme de existenþã individualã ºi colectivã
care au dus la alienarea ºi desprinderea dintr-un real care nu a fost
conºtient asumat. Trãirea fãrã minciunã se caracterizeazã printr-o
analizã a minciunii ca formã de existenþã ºi ieºirea din aceastã
patologie colectivã.
Publicarea „Arhipelagului Gulag” a schimbat lumea ºi a constituit
un eveniment-rupturã în opinia publicã mondialã. S-a denunþat
universul concentraþionar din Rusia ºi a avut drept efect schimbarea
radicalã a mentalitãþii ºi poziþiei multor intelectuali de stânga din
Franþa care se încãpãþânau sã creadã în mitul comunist.
Dupã ce a fost expulzat în 1974 ºi dupã un scurt sejur în Elveþia,
a plecat în America ºi s-a stabilit în Vermont. Am avut prilejul sã
vizitez pãdurile ºi lacurile din Vermont ºi am înþeles încã o datã cã
Soljeniþîn – în imensa lui iubire pentru Rusia – cãuta peste tot locurile
natale. Peisajul din Vermont seamãnã foarte mult – presupun – cu
cel din Rostov pe Don.
Soljeniþîn a fost romancier-istoriograf sau un istoriograf-romancier?
Amândouã, împreunã, plus povestea unei experienþe
personale la care se poate adãuga experienþa victimelor – istorie
oralã – toate articulate într-o enciclopedicã culturã concentraþionarã.
„În toate cãrþile mele – a declarat autorul – m-am pus în serviciul
adevãrului istoric”.
În 1970 a primit Premiul Nobel pentru literaturã, iar în 1975 a
fost invitat de Bernard Pivot la emisiunea de succes „Apostrophes”.
În jurul mesei erau invitaþi: Jean d’Ormesson, Pierre Daix, Georges
Niva ºi Jean Daniel, directorul revistei „Le Nouvel Observateur”.
Dupã emisiune, majoritatea participanþilor au formulat critici ºi
rezerve, iar François Furet ºi Raymond Aron s-au alãturat celorlalþi
sceptici. Numai Michel Foucault a fost alãturi de Jean Daniel.
Intelectualitatea francezã de stânga se încãpãþâna sã mai creadã în
vechile mituri ºi utopii comuniste. Prezenþa lui Soljeniþîn a declanºat

ujor Nedelcovici
18
totuºi „miºcarea noilor filosofi”, printre care André Glucksmann
(„La Cuisinière et le Mangeur d’hommes”), urmat de Bernard Henri
Lévy ºi Alain Finkielkraut.
Începând cu discursul þinut de Harvard, Soljeniþîn a criticat
Occidentul care este „încã infectat ºi prizonier al comunismului, dar
pentru cei din Vest nu este un câine mort, ci un leu în viaþã”.
Comunismul miza pe faptul cã fiecare trebuie sã moarã singur. Acum,
fiecare familie întinde braþele pentru ca cineva sã-i vinã în ajutor.
O avalanºã de critici sarcastice a apãrut în presa americanã (New
York Times, National Review) sugerând cã Soljeniþîn ar trebui sã
pãrãseascã America pentru cã nu este prietenul libertãþii.
Am vãzut imagini la TV când scriitorul a sosit în 1974 pe
aeroportul de la Zürich. Þinea în braþe cei doi copii, iar soþia avea
într-un cãrucior un al treilea copil. Acum, în 2008, la înmormântare,
cei doi bãieþi erau bãrbaþi în toatã împlinirea vârstei ºi pe chipul lor
se putea citi o dramã dificil de acceptat ºi suportat. ªi iarãºi o imagine…
Dupã ce s-a întors din domiciliu obligatoriu, a fost primit de
Rostropovici, gest de mare curaj în acea epocã: vãzându-i îmbrãþiºaþi
pe cei doi bãrbaþi, am avut sentimentul cutremurãtor cã Prietenia
este unul dintre cele mai frumoase ºi sacre sentimente. În 1994,
când s-a întors în Rusia, a fãcut un voiaj plecând din Siberia spre
Moscova. Într-o garã anonimã, la întâlnirea cu locuitorii, o „babuºcã”
s-a îndreptat timidã spre el, ferindu-ºi faþa cu basmaua. L-a îmbrãþiºat
cu închinãciune. Cutremurãtoare scenã! Era izbânda „rebelului” care
devenise admirat de ultimul locuitor dintr-un sat anonim din Rusia.
Sigur, nu se poate face abstracþie de faptul cã Soljeniþîn a criticat
civilizaþia din Vest – tolerantã faþã de sistemul concentraþionar
bolºevic ºi cu o moralitate mediocrã – nu a avut o gândire adecvatã
schimbãrilor de dupã ’90, rãmânând tributar imaginii unui patriotism
al „marii etnii ruse” – „Rusia sub avalanºã” – ºi a pãstrãrii
vechilor graniþe ale Rusiei. Verticalitate, intransigenþã, perseverenþã,
spirit critic, fãrã vocaþia adaptãrii, iatã câteva caracteristici ale acestui
om care a avut „un destin unic”, cum declara Mihail Gorbaciov.
În 2007 Vladimir Putin i-a decernat „Premiul de Stat”, iar în
opinia lui Soljeniþîn, Putin a salvat Rusia din haosul lãsat de Elþîn, a

19
Dialog cu Sergiu Grigore
pus ordine în „casa Rusiei, dar a dat mânã liberã corupþiei”. Rusia se
aflã acum într-o lungã convalescenþã.
La funeraliile de la Marea catedralã a mãnãstirii Donskoi de la
Moscova, au fost prezenþi mai mulþi preoþi, un grup de soldaþi a tras
trei salve de puºcã, iar Putin a fost primul care a salutat memoria
celebrului scriitor. Poate a fost revanºa lui Soljeniþîn ca un fost ofiþer
de KGB sã se încline în faþa lui.
Scriitor profet (a anunþat prãbuºirea comunismului ºi cã se va
întoarce în Rusia), romancier de mare talent ºi istoriograf avizat,
Soljeniþîn a avut dimensiunea eticã ºi spiritualã a unui Socrate care
a refuzat sã bea otrava… Sau a unui Iov modern care s-a revoltat:
„Eu sunt de la început condamnat; Pentru ce îmi dai aceastã grijã
inutilã?”… „Eu îi spun lui Dumnezeu: Nu mã pedepsi atât de repede;
Spune-mi sã înþeleg de ce mã prigoneºti?”.
RUSIA
Nu aþi fost surprins cã fostul deþinut – zek –, expatriat ºi
disident care ºi-a consacrat toatã viaþa pentru a trage cortina în
spatele cãreia se ascundea cel mai tiran ºi criminal sistem politic,
a întreþinut relaþii „cordiale” cu fostul spion KGB ºi ex-pre-
ºedinte al Rusiei?
Sigur... ªi eu am remarcat aceastã inconsecvenþã de la sfârºitul
vieþii, dar nu cumva Soljeniþîn a avut dreptate ? Nu o sã încep povestea
de la moºtenirea mongolã ºi bizantinã a Rusiei, de la Ivan cel
Groaznic, Petru cel Mare, familia imperialã a Romanovilor care s-a
prelungit timp de 300 de ani (de la Caterina a II-a ºi pânã la Alexandru
al II-lea ºi Nicolae al II-lea), dar Rusia timp de mai multe secole a
avut un sistem politic ºi social autocratic ºi sã nu uitãm cã abolirea
robiei a fost decretatã în 1861. Rusia nu a avut o tradiþie democraticã
nici înainte de 1917 ºi nici dupã, în perioada leninist-stalinistã ºi nu
se putea trece de la o zi la alta la un nou sistem socio-politic.

ujor Nedelcovici
20
Democraþia nu se reduce la un simplu eveniment din ziua în care
se merge la urne ºi se voteazã, iar verdictul urnelor nu poate fi singurul
etalon de legitimitate. Democraþia este un proces neîntrerupt ºi instabil
în care se încearcã mereu sã se gãseascã legalitatea ºi eficienþa; fuziunea
dintre guvernanþi ºi guvernaþi; evitarea ca societatea sã devinã un simplu
obiect de putere; niciun partid politic nu poate sã pretindã cã reprezintã
majoritatea ºi de aceea este necesarã o opoziþie criticã, dar constructivã;
politica nu se poate reduce la un simplu joc de manevre partizane ºi
calcule personale; democraþia cere mereu forme noi ºi se vorbeºte de
o „democraþie participativã” sau chiar de o „post-democraþie”.
În 1990 Rusia a trãit un colaps dupã prãbuºirea unui imperiu
(ideologic ºi militar) printr-o implozie, nici cel puþin datoritã unui
rãzboi; decesul unui mit ºi al unei utopii, independenþa republicilor
componente din fosta URSS, criza economicã ºi financiarã...
Eforturile lui Gorbaciov ºi Elþîn s-au dovedit lipsite de eficacitate.
ªi deodatã apare Putin, fostul ofiþer KGB, care pune aparent puþinã
ordine în þarã, redã încrederea cetãþenilor în „Mama Rusie”, ridicã
parþial nivelul de trai al oamenilor, se ceartã – tot aparent – cu
oligarhii, îl arestazã pe Mihail Hodorkovski care a finanþat rãzboiul
din Cecenia... Boris Berezovski, Vladimir Gusinski, Abramov,
Vladimir Potanin, Mihail Fridmann, Piotr Aven, Arcadi Gaidamek,
toþi cu cetãþenii duble sau triple, paºapoarte din diferite þãri ºi unii
cãutaþi de Interpol (A. Gaidamek).
Numai în 1991, ministrul de finanþe Vladimir Orlov a schimbat
145 de miliarde de ruble contra a 4 miliarde de dolari. Ziarul Times
l-a declarat pe Vladimir Putin „Omul anului 2007”, iar de curând,
Nicolas Sarkozy, preºedintele Franþei, l-a felicitat. Mafia rusã ºi
crima organizatã sunt mai puternice ºi mai rãspândite decât mafia
italianã ºi a instrumentalizat (transferat în Cipru, Italia, Grecia)
miliarde de dolari. Fostul „homo sovieticus” este acum un om de
afaceri, îmbrãcat elegant – „new-look” – ºi este proprietarul unor
hoteluri de lux pe Coasta de Azur sau în Los Angeles. În Rusia suma
folositã în corupþie se ridicã la 250 miliarde de dolari.
Cea mai bunã dovadã cã Rusia nu este pregãtitã pentru democraþie ºi
un adevãrat sistem parlamentar (Duma) este alegerea ca preºedinte – cu

21
Dialog cu Sergiu Grigore
un mare procent – a lui Dmitri Medvedev care nu este decât o „sosie” a
lui Putin, de la felul cum merge ºi pânã la imobilitatea expresiei... În ce
þarã cu o tradiþie democraticã s-ar putea întâmpla acest spectacol de
marionete? „Plec eu, rãmâi tu, dar tot eu conduc din umbrã”. Nu ºtiu
dacã Soljeniþîn era strãin de faptul cã ziarista Anna Politkovskaia a fost
împuºcatã, fostul spion din Anglia – Litvinennko – a fost iradiat, iar de
atunci alþi ziariºti ºi activiºti pentru drepturile omului au fost omorâþi:
ziarista ºi cercetãtoarea Natalia Estemirova, Nadina Iunussova, Stanislav
Markelov, Anastasia Baburova. Dar... Putin a fost primul care a fost
prezent la funeraliile lui Soljeniþîn... Aºa cã, poate, Soljeniþîn a înþeles
cã Rusia are nevoie de un preºedinte cu autoritate (nu cu autoritarism) ºi
de o „democratie dirigée”, însã nu a fost de acord cu cleptocraþia
oligarhilor prãdalnici. A rãmas partizanul economiei de piaþã, al libertãþii
de gândire ºi expresie, iar despre Rusia credea cã este în convalescenþã
pentru o lungã perioadã de timp.
În Rusia nu s-a instaurat o adevãratã ºi realã democraþie – cu
toate virtuþile ºi viciile ei – ci a rãmas o þarã comunistã ce a adoptat
capitalismul ºi un aparent liberalism. O þarã dominatã de plutocraþie,
oligarhie ºi corupþie... multã corupþie.
În ultimul timp sunt evocate paginile glorioase ale Revoluþiei ºi
ale celui de al Doilea rãzboi mondial ºi chiar o reabilitare a lui
Lenin ºi Stalin. Este încã un exemplu de paradox istoric, aberant ºi
schizofrenic.
Rusia pãstreazã tentaþia unui imperiu care sã refacã vechile graniþe
ale URSS-ului ºi sã se impunã pe arena mondialã ca o mare putere.
Este încã o dovadã cã raþional nu putem înþelege unele fenomene
ºi trebuie sã apelãm la alte forme de gândire. Claude Lefort („La
Complication”) era de pãrere cã totalitarismul comunist nu a fost
numai un simplu fapt istoric ºi este necesarã o analizã „fenomenologicã
a comunismului”.
Jean Daniel – directorul revistei „L’Observateur”, a spus:
„Vãd o disproporþie extraordinarã ºi tragicã între importanþa a
ceea ce ne-a adus Soljeniþîn ºi mediocritatea reacþiilor care au
urmat”.

ujor Nedelcovici
22
Comunismul nu a produs un impact emoþional ºi de conºtiinþã
care ar fi trebuit sã zguduie placa tectonicã a istoriei din Est ºi Occident,
chiar dacã a produs 100 de milioane de victime. Nu a devenit un
„oroarea universalã”, cum a fost considerat fascismul.
La 25 ianuarie 2006, Adunarea Parlamentarã a Consiliului
Europei a propus o rezoluþie de condamnare a regimurilor comuniste,
aºa cum a fost cazul crimelor naziste. Partidul Comunist din Rusia,
Partidul Comunist din Franþa ºi cel din Grecia au protestat vehement
în faþa acuzaþiilor moderate din textul rezoluþiei, negând
deportãrile ºi crimele în masã ale Gulagului.
Cauzalitatea geneticã a stângii franceze o gãsim încã din timpul
Revoluþiei franceze din 1789. Apoi, traversând timpul, Partidul
Socialist s-a afiliat în 1920 (Congresul de la Tours) la a Treia Internaþionalã
Socialistã (comunistã). Au urmat Frontul Popular din 1936,
Miºcarea antifascistã manipulatã de la Kremlin pentru a ascunde
realitatea din Rusia, iar dupã 1945 Partidul Comunist Francez era al
doilea partid din Franþa cu intenþia de a transforma þara într-o
republicã popularã. Numai intervenþia clarã a Generalului De Gaulle
a scãpat Franþa de comunism. Foºtii ºi actualii „compagnons de
routes”, complicii ºi colaboratorii comunismului – lista este prea
lungã 3 – nu aveau niciun interes sã condamne comunismul.
Marx nu a murit! Este publicat constant ºi îl putem gãsi în librãrii
în cele mai elegante ediþii, iar „succesorii lui Marx” (Jacques Ellul)
– Jean Jaurrès, Georges Sorel, Kautsky , Rosa Luxemburg, Plehanov
– sunt evocaþi pentru polemicile avute cu Marx ºi Lenin, dar ºi în
ideea cã Marx a avut niºte succesori, iar noi suntem moºtenitorii
lui...
Rezoluþia de condamnare a comunismului a fost adoptatã de
Consiliul Europei în ciuda împotrivirilor, dar recomandarea ce
propunea o amplã dezbatere internaþionalã ºi o campanie de publicitate
pentru sensibilizarea opiniei publice – muzee, monumente, predarea
istoriei în ºcoli – nu a putut fi adoptatã din cauza opoziþiei comuniºtilor
ºi socialiºtilor. Cu trecerea timpului se va uita rezoluþia Consiliului
3 „Sfârºitul inocenþei” de Stephen Koch, Ed. Grasset, 1994.

23
Dialog cu Sergiu Grigore
Europei ºi aceasta a fost intenþia doritã, ca perioada cea mai sumbrã a
secolului al XX-lea sã fie ocultatã, sã rãmânã numai pe hârtie, nimic
în practicã, iar comunismul sã continue triumfãtor ºi fãrã nicio patã.
Sunt voci care spun cã aceastã orbire nu este întâmplãtoare – pentru ca
Gulagul sã nu intre în concurenþã cu Auschwitzul.
Au trecut mai mult de 20 de ani, dar semnele nu se aratã în
conºtientizarea ºi asumarea responsabilitãþilor comunismului, cel
puþin morale...
Poate în viitor se va vorbi mai mult despre Gulag. Cunoaºterea
istoricã a Shoah a venit dupã mai mulþi ani de la terminarea
rãzboiului.
Imediat dupã rãzboi s-a vorbit mai puþin despre Shoah, dar sã nu
uitãm procesele de la Nürnberg ºi de la Tokio. În 1962, David Ben
Gurion a dat ordin ca Adolf Eichmann sã fie cãutat ºi capturat în
Argentina pentru a fi judecat pentru crimele comise împotriva
poporului evreu 4 . Acest proces a declanºat un „catharisis planetar”.
În 1967 a fost Rãzboiul de ºase zile în care armata Israelului (Tsahal)
s-a afirmat glorios pe nisipurile din Sinai ºi munþii Golan. Deci, au
fost necesare douã evenimente – un proces ºi un rãzboi – pentru
recunoaºterea unanimã a martiriului poporului evreu. Începând cu
1980 aceastã conºtientizare s-a accelerat în toate domeniile politice
ºi artistice: cãrþi, filme, reprotaje ºi chiar procesele intentate ultimilor
criminali de rãzboi pentru „crimele comise împotriva umanitãþii”:
Klaus Barbie, Touvier, Bousquet, Papon etc.
Îmi este greu sã cred cã în analiza trecutului comunist se vor ivi
douã evenimente asemãnãtoare – unul dintre ele provocat intenþionat
– care ar putea sã declanºeze o reînviere a memoriei comunismului,
o judecatã ºi o condamnare unanimã...
Dar istoria cere timp, iar noi suntem grãbiþi pentru a vedea în
timpul vieþii schimbãrile dorite...
4 „Eichmann la Ierusalim”, Hannah Arendt, Ed. ALL , 1994.

ujor Nedelcovici
24
Dacã acestea au fost explicaþiile de ordin istoric ale
supravieþuirii comunismului, acum sã vedem, pe scurt, cum ºi
de ce – la nivel individual – s-a realizat aceastã distrugere a
ego-ului fiinþelor umane?
Distrugere ! Aneantizarea sinelui ascuns? Sunt cunoscute, dar
poate nu ar fi rãu sã le repetãm. Au fost mai multe cazuri-limitã.
Lipsa unei tradiþii democratice ºi a conºtiinþei civice responsabile.
Eliminarea clasei politice ºi a intelectualilor prin trimiterea lor
în închisori sau colonii penitenciare.
Impulsul supravieþuirii fireºti, dar ºi al realizãrii personale cu
orice preþ care au primat în detrimentul consideraþiilor civice ºi morale.
Unii au apreciat cã au fãcut „tot ce se poate” ºi au abandonat
rezistenþa ºi protestul.
Resemnare istoricã, pasivitate, laºitate, ignoranþa ºi renunþarea la
orice rezistenþã prin recunoaºterea ºi acceptarea situaþiei ca fiind
ireversibilã.
Considerarea cã adevãrul în politicã nu poate fi o alegere între
rãu ºi bine, ci de a nu face rãu ºi chiar de a recurge la compromis. ªi
azi aud cã X, chiar dacã a fost membru al Comitetului Central, nu a
fãcut decât bine.
La toate aceste argumente ºtiute s-ar mai putea adãuga – fãrã sã
generalizãm ºi fãrã sã judecãm sau sã condamnãm pe nimeni – cã
sub vechiul regim s-a trãit într-un sistem de „disimulare în masã, de
minciunã generalizatã”, care are o veche tradiþie a salvãrii aparenþelor,
a duplicitãþii, a formelor goale de conþinut, dar convingãtoare în
aparenþã, a vieþii în dialectica „être et paraître”, a lipsei unei crize
etice ºi a dramelor interioare profunde, a absenþei „sentimentului
tragic al vieþii” ºi sã nu uitãm supunerea voluntarã – sãrutã mâna
stãpânului –, robia secularã, nenorocul valah, scepticismul naþional
care a refuzat sã aprofundeze „ce ºi cum a trãit”.
Dar sã ne oprim aici...

25
ISTORIA
Dialog cu Sergiu Grigore
„Cine uitã nu meritã”
N.Iorga
Cândva aþi spus: „Nimeni nu poate trãi înafara condiþionãrilor
timpului istoric. Unii se ciocnesc de un zid ºi sunt zdrobiþi,
alþii îl ocolesc, alþii se îndreaptã spre a lovi istoria ºi uneori izbutesc
sã facã o breºã de libertate”.
... Sunt mai multe maniere de a aborda istoria.
„Gândind istoria” istoriograful poate deveni un simplu cronicar
al evenimentelor ce s-au desfãºurat cronologic. Este nivelul cel mai
simplu care se practicã în ºcoli ºi uneori în universitãþi. Dupã Hegel
istoria ºi filozofia istoriei s-au despãrþit urmând drumuri separate.
Filozofia istoriei foloseºte mai mult conceptele istorice decât
descrierea evenimentelor ºi se intereseazã de condiþionarea istoriei
în raport cu „epoca” în care s-au produs evenimentele: natura, fiinþa
ºi Dumnezeu. Paradigma istoriei ºi a lumii în totalitatea ei. Filozofia
istoriei îºi pune întrebarea dacã istoria a avut un început, dacã va
avea un sfârºit, postuleazã o teleologie, o mântuire (dacã ea existã) –
pentru neoplatonicieni, Sfântul Augustin, Joachim de Flore – ºi sperã
cã evenimentele vor aduce, totuºi, o fericire pentru cei mai mulþi
oameni. Neokantienii disting o metodã explicativã ºi o metodã
comprehensibilã care ajunge la o sumbrã profeþie a unui declin al
civilizaþiei (Oswald Spengler), „Declinul Occidentului”, René
Guénon, „Criza lumii moderne”) sau – din contrã – un „viitor
luminos” pentru marxiºti sau neomarxiºti. „Gândind istoria” mai
înseamnã analiza „epocii”, a unei faze specifice ºi semnificative a
istoriei umanitãþii în ansamblul ei. „Epoca” mai reprezintã delimitarea
evenimentelor care s-au produs într-o perioadã de timp, ce deosebire
a existat în perioada anterioarã, perioada posterioarã, dar ºi coborârea
în profunzimea istoriei, adicã faza specificã ºi semnificativã a
evenimentelor care au marcat... epoca. Numai având o asemenea
viziune se pot analiza cele douã fenomene excepþionale ale secolului

ujor Nedelcovici
26
al XX-lea, fascismul ºi comunismul, care s-au produs în aceeaºi
perioadã de timp, s-au inspirat reciproc, au colaborat ºi au trãit într-o
„iubire-urã”... de rasã ºi de clasã. M-am întrebat deseori de ce nu se
pot compara nazismul ºi comunismul, deoarece comparaþia nu
presupune similitudine, ci numai o analizã a genezei, a desfãºurãrii
ºi rezultatele celor douã sisteme de gândire ºi acþiune? „Comparaþia”
a fost fãcutã de mulþi scriitori ºi filozofi: Vasili Grossman, Hannah
Arendt, Raymond Aron, Victor Serge, François Furet, Stéphane
Courtois, Ernest Nolte ºi Alain Besançon... Sunt voci care refuzã,
totuºi, aceastã comparaþie.
Cu puþin timp în urmã am citit cartea „Elogiul deriziunii” de
Christian Savés în care era reprodus un dialog din volumul lui Vasili
Grossman: „Viaþã ºi destin” care se petrece în timpul luptelor de la
Stalingrad. Întâlnirea dintre Mastovskoi, bolºevic ºi Liss, un
responsabil SS care a afirmat: „Sunt doi mari revoluþionari: Stalin
ºi Führerul. Voinþa lor este de a naºte socialismul naþional în Est.
Lenin a fost fondatorul Internaþionalei care este în curs de realizare
a unui mare naþionalism al secolului al XX-lea. Voi sunteþi mereu
maeºtrii noºtri ºi, în acelaºi timp, discipoli”.
Vasili Grossman a fost ataºat la început de Revoluþia din octombrie
1917, a semnat o petiþie împotriva „conspiraþiei bakunino-troþkiste”,
dar a înþeles ce se ascunde în spatele cortinei ºi a relaþiei dintre
bolºevici ºi naziºti.
Istoriografia modernã poate fi abordatã ºi printr-o „istorie-geneticã”,
ce explicã anumite evenimente prin prisma acþiunii ºi reacþiunii.
Nu ar fi fost fascism sau bolºevism fãrã liberalism, respingerea
burgheziei, a vieþii parlamentare etc. Nu se poate face abstracþie de
ideile ºi ideologia care au fost vehiculate în „epoca istoricã” ºi de
filozofii care au militat pentru realizarea lor. Existã o infrastructurã
socio-economicã, determinantã în istorie, dar ºi o suprastructurã a
ideologiei care are puterea de a pune în miºcare masele. Ideologia
este o credinþã aproape misticã în mobilizarea maselor pânã la
fanatizarea lor. „La force du droit a été remplacée par le droit á la
force”. Au fost rãzboaie ideologice (cel de al doilea rãzboi mondial)
ºi rãzboaie civile care au pornit de la câteva idei transpuse în politicã

27
Dialog cu Sergiu Grigore
ºi conflicte armate. Istoriograful autentic se presupune sã aibã o
distanþã, o obiectivitate, o neutralitate ºi sã înþeleagã în detaliu ºi în
totalitate un fenomen istoric: alianþa dintre istorie, filozofia istoriei
ºi ºtiinþele istorice. Existã voci care opteazã pentru ºtergerea
transcendenþei istoriei, a cercetãrii raportului dintre religie, filozofie
ºi istorie. Max Weber propunea un „désenchantement” ºi o „rationalisation”
a istoriei, contrar lui Spinoza din „Tratatul teologico-politic”.
Absenþa „pasiunilor istorice” nu presupune apatie, indiferenþã,
lipsã de respect pentru suferinþa altora, o „lehamite” pe care o gãsim
printre noi, un „totuna”, ci o implicare raþionalã în dorinþa de a
cerceta adevãrurile istorice în „eternitatea lor ascunsã în istoria
timpului”, cum era de pãrere Chateaubriand.
Ce reprezintã pentru dumneavoastrã istoria?
Am încercat sã rãspund la aceastã întrebare prin cãrþile pe care
le-am scris, dar ºi prin viaþa pe care am trãit-o ºi de la care nu m-am
eschivat sau protejat nicio clipã... Nu regret niciuna din poziþiile
asumate: actor, martor ºi în special romancier. Acum vreau sã ies
din acest paradox, conflict, disputã ºi sã-mi consacru zilele care mi-au
rãmas de trãit... scrisului ºi scriitorului... poate pentru cã orologiul
meu este puþin ruginit ºi plin de praful istoriei ºi al timpului... poate
este nevoie sã-i curãþ rotiþele ºi mecanismele, sã mã spãl de toatã
aceastã zgurã a evenimentelor în care am fost obligat sã trãiesc...
lipsa de esenþã ºi sens... sã mã eliberez de sub tirania insignifiantului,
a mediocritãþii, a deriziunii, a dominaþiei spectacolului cu clovni ºi
saltimbanci... a devalorizãrii realului ºi sã mã ridic spre o metaistorie,
o metafizicã ºi o transcendenþã... Perioada trãitã pânã acum a fost
sub tirania timpului necruþãtor al istoriei, acum vreau sã mã îndrept
spre alte orizonturi mai puþin tensionate, încrâncenate ºi mai puþin
însângerate... pânã acum am trãit un „exerciþiu spiritual”, cum era
de pãrere Ignatio de Loyola... un exerciþiu spiritual de lungã duratã
ºi cu multe piedici în realizarea de sine ºi a detaºãrii iluminate. Acum
vreau ca scrisul meu sã depãºeascã perpetua stupoare de fiecare zi în
faþa evenimentelor din istorie ºi timp ºi sã dobândeascã o formã de

ujor Nedelcovici
28
plenitudine, o esteticã a misterului existenþial, o luminã nouã care sã
devinã... o plajã în care sã mã „ascund în luminã”, cum spunea
Dante... o carte pe care s-o citeºti ca pe o liturghie... o rugãciune ce se
cuibãreºte într-o puritate ºi o duratã a Absolutului... Aº vrea sã scriu o
carte, douã ... aºa cum mãrul face mere, fãrã sã-mi pun întrebarea
dacã vor fi citite sau nu, dar care sã mã asigure cã mi-am îndeplinit
destinul... Sfântul Spirit nu face literaturã ºi ar trebui sã-i smulgem
cuvintele prin Minciuna Artei aºezate în serviciul Adevãrului...
Tânjesc la ziua în care sã pot spune: „Am scris doar pentru
Dumnezeu”...
*
Aþi amintit de Soljeniþîn ºi rolul pe care ºi l-a asumat ca
romancier ºi istoriograf. Aþi analizat mai multe aspecte ale istoriei
ºi ale filozofiei istoriei. Sunt tot atâtea argumente pentru a reveni
la întrebarea pe care v-am pus-o la început. De ce la noi încã se
mai vorbeºte de „disocierea între etic ºi estetic”? Cum poate fi
citit ºi analizat Soljeniþîn dacã am despãrþi „omul de operã”?
Nu cumva am da dovadã de o stupiditate monumentalã?
Cred cã n-am fost inspirat când am început sã vorbesc despre
Soljeniþîn pentru cã este tocmai un subiect pe care am încercat sã-l
ocolesc: adicã raportul dintre „operã ºi scriitor”. Am cãzut în propria
mea capcanã... Se pare totuºi cã problema este inevitabilã ºi
poate nu ar fi rãu sã reluãm subiectul care m-a preocupat mult timp
ºi care se manifestã încã în prezent. De la început este necesar sã
facem o deosebire între „autonomia esteticului în opera de artã” ºi
„disocierea dintre etic ºi estetic în raportul operã – autor”. Opera de
artã – literatura, pictura, filosofia, muzica – nu poate fi analizatã
maniheist 5 ), deoarece frumosul ºi sublimul... nu se realizeazã cu
5 Persanul Mani (216-277) este fondatorul religiei manicheene care era de
pãrere cã în lume se confruntã douã principii: lumina spiritualã ce încearcã sã se
desprindã de tenebre ºi materie. A fost omorât sub Bahram I.

29
Dialog cu Sergiu Grigore
bune sau rele intenþii. Nu se poate vorbi despre Rãu ºi Bine în „Doamna
Bovary”.
Cred cã putem continua dialogul nostru doar dacã plecãm de la premisa
cã este necesar sã aprofundãm raportul dintre literaturã ºi moralã, adicã
„ethical theory”. Ce tip de înþelegere ºi cunoaºtere eticã se poate descoperi
în literaturã? Are putem spune despre autorii consideraþi „moraliºti” ºi
nu cumva sunt ei maeºtri ai bãnuielii ºi ai interogaþiei?
Sunt cunoscute procesele intentate savanþilor, filosofilor,
prozatorilor ºi poeþilor. Dacã ne-am întoarce la Giordano Bruno ºi
Galileo Galilei ar trebui sã ne oprim la Dante care s-a implicat în
disputele dintre guelfi ºi ghibelini ºi care a fost obligat sã plece din
Florenþa în „nemeritatul surghiun” la Rave3nna, unde a murit.
Autorul „Divinei Comedii” este ºi cel care a scris „De Monarchia”,
în care afirma cã: „Neamul omenesc se comportã conform menirii
sale când este cu desãvârºire liber”. În 1966 s-a rejudecat procesul
lui Dante în care s-a pronunþat achitarea.
Pentru cã a participat la activitatea subversivã a „Cercului
Petraºevski”, autorul „Fraþilor Karamazov”, a fost nevoit sã suporte
o condamnare ºi un calvar de peste zece ani. Aºa s-au nãscut „Amintiri
din casa morþilor”, dar ºi „Demonii”, inspirat de nihilistul Neceaev,
prototipul lui Verhovenski.
Este cunoscut cazul autorului „Doamnei Bovary”, care a fost
implicat într-un proces ºi acuzat de „imoralitate” de cãtre procurorul
Ernest Pinard, acelaºi care l-a acuzat ºi pe Baudelaire pentru „ofensã
la adresa moralei publice” ºi l-a condamnat sã plãteascã o amendã de
300 de franci.
Sã trecem peste procesul Caragiale – Caion, care poate a fost
unul dintre motivele pentru care autorul „Scrisorii pierdute” a plecat
în exil în Germania. Pledoaria în apãrare fãcutã de Delavrancea a
spulberat acuzaþia de antipatriotism în care s-a spus: „Ai atacat
libertãþile publice! Ai batjocorit Constituþia! Ai zeflemit Egalitatea!
Ai prigonit Democraþia!”. În 1972 s-a rejudecat procesul Caragiale-Caion
– preºedinte ªerban Cioculescu – în care, cum era ºi firesc, Caragiale
a fost absolvit de orice acuzaþie.

ujor Nedelcovici
30
Dar poate cel mai rãsunãtor proces care a intrat în istoria literarã
a fost împotriva lui Emil Zola, care s-a implicat în procesul Dreyfus,
scriind un articol incendiar „J’accuse... Lettre au président de la
République”. Procesul a provocat un adevãrat scandal ºi a împãrþit
Franþa în douã: „pro-dreyfusarzi” la care s-au alãturat: Charles Peguy,
Octave Mirabeau, Anatole France, Romain Rolland, André Gide ºi
oamenii politici: Jean Jaurès, Léon Blum, Georges Clemenceau. De
partea „anti-dreyfusarzilor” se aflau: Maurice Barrès, Charles
Maurras, Léon Daudet, Paul Bourget. „Afacerea Dreyfus” a provocat
miºcãri de stradã, manifestaþii, polemici ºi a coagulat o energie, o
voinþã ºi o forþã ce au antrenat întreaga Franþã.
M-am întrebat de multe ori de ce în România – dupã 1990 – nu a
fost marcatã „o cotiturã decisivã spre adevãr”, o „Afacere a
Comunismului” ºi de ce intelectualii ºi opinia publicã nu au fost la
înãlþimea unui asemenea act de curaj, abnegaþie, demnitate ºi dorinþã
de a ieºi din imperiul minciunii ºi duplicitãþilor?
Se poate spune cã noi nu am avut un Zola sau un Havel, dar am avut
douã milioane de victime, au fost revolte (Rezistenþa în munþi, Valea
Jiului ºi Braºov), un Sindicat liber, au existat intelectuali disidenþi sau
care au plecat în exil... ªi atunci? Pentru ca un popor sã strângã energiile
colective – voinþã, spirit, suflet – în vederea unui scop este necesarã o
împrejurare istoricã produsã de acea naþiune sau de condiþii favorabile
internaþionale. Dar ºi de o conducere care a înþeles spre ce þintã se
îndreaptã colectivitatea, ºi a mers în acea direcþie. Oare dupã aproape o
jumãtate de secol de comunism energiile spirituale ºi de voinþã ale
poporului român au fost epuizate? Poate o sã vorbim despre evenimentele
din istorie în care românii au dat dovadã de capacitatea de a se mobiliza
în înfruntarea unor evenimente istorice. Dar în 1990? Cum am putut sã
dau dovadã de atâta naivitate ºi iluzie când am cerut Uniunii Scriitorilor
sã dezavueze scriitorii care au fãcut „cultul personalitãþii”? Cum de am
crezut cã ºi celelalte uniuni de creaþie, asociaþii, sindicate... sã simtã
nevoia unei schimbãri radicale pe care s-o doreascã ºi s-o forþeze cu
mijloacele pe care ar fi putut sã le aibã fiecare în parte?
Am gãsit întâmplãtor declaraþia pe care am fãcut-o la Radio
Europa liberã dupã ce am rãmas în exil – martie 1987 – ºi publicatã
în Revista „Agora” condusã de Dorin Tudoran. Iatã ce spuneam:

31
Dialog cu Sergiu Grigore
„Nu se poate trãi la nesfârºit fãrã a rosti gândul gândit. Nu se
poate trãi doar din promisiuni, soluþii consolatoare, autoamãgiri
comode, adicã o indiferenþã ce îºi cautã mereu liniºtea; o pasivitate
ce decurge din sentimentul neputinþei sau din justificãri facile. Nu se
poate tãcea fãrã a suporta riscul ca timpul sã-þi acopere sufletul ºi
condeiul de o tãcere vinovatã, sufocatã într-o fiinþã bântuitã de
coºmaruri, îndoieli ºi deznãdejdi. Nu se poate trãi cu sentimentul permanent
al unei culpe morale: „Contribui ºi eu, prin resemnarea ºi
pasivitatea mea, la rãul care se produce, adicã la distrugerea culturii
ºi spiritualitãþii româneºti”. Existã o limitã de acceptare, înþelegere
ºi suportabilitate. Soseºte o zi în care trebuie sã spui rãspicat: „Aºa
nu se mai poate!”. Vine o clipã a eliberãrii ºi iluminãrii. ªi pentru
mine acest prag a fost atins”.
Ei bine, „se poate trãi ºi aºa!”. Se poate trãi ºi aºa... dupã 22 de
ani! Nu îmi rãmâne decât un zâmbet tãcut, satisfacþia neagrã a unui
ideal care nu a putut fi atins ºi înþelegerea cã istoria este o farsã
cinicã sau o comedie în care eu am jucat un rol de saltimbanc. Este
totuºi bine cã mi-am cucerit înþelegerea ºi seninãtatea într-o
autoderiziune eliberatoare.
Acum pot sã spun: „au revoir et merci, je me suis bien amusé”...
*
Sã revenim la dihotomia dintre etic ºi estetic în opera de artã
ºi în raportul dintre creator ºi creaþie ºi – dacã s-ar putea – sã
evocaþi care au fost promotorii acestor idei?
În România disputa asupra autonomiei esteticului în raport cu
eticul a cunoscut o lungã polemicã începând cu Maiorescu care se
opunea politizãrii poeziei ºi a cerut primatul esteticului, urmat de
linia sociologicã a lui Gherea sau Iorga, care nu eliminau funcþia
esteticã a artei, dar nu îi confereau o prioritate. Lupta pentru
autonomia esteticului a fost continuatã de discipolii lui Maiorescu
(P.P. Negulescu, Mihail Dragomirescu) ºi continuatorii lui Gherea
(Iorga ºi Sanielevici). Abia G.Ibrãileanu ºi E.Lovinescu au strunit
disputa asupra autonomiei esteticului, discut ând-o în specificul
perioadei interbelice. Lovinescu a anunþat principiul autonomiei

ujor Nedelcovici
32
esteticului prin raportare la spiritul epocii. Susþinãtorii autonomiei
esteticului practicau ºi ei un fel de „militantism”, care ne plaseazã
într-o zonã de ambiguitate. Nu este vorba de erorile lui Maiorescu,
care nu l-a vãzut pe Haºdeu, Macedonski sau Filimon, dar chiar ºi la
cenaclul Lovinescu veneau nu numai marii poeþi interbelici, ci mulþi
rãmaºi astãzi doar în istoria literarã. Purismul etic este o utopie
deoarece a discuta o operã de artã înseamnã a intra în hãþiºul puþin
perceptibil al unei fiinþe care a scris într-o epocã ºi care a aparþinut
unui timp determinat. În perioada proletcultistã ºi a realismului socialist,
autonomia esteticului a continuat sã fie prioritarã, dar ascunsã
într-o formã de rezistenþã la agresiunea unei politizãri frontale. Dar
când sãgeata Timpului ºi a Istoriei strãpunge „corpul spiritual” al
creatorului, cum se poate situa el dincolo de „bine ºi rãu” ºi cum
poate sã se sustragã condiþionãrilor pentru a rãmâne în „artã pentru
artã”? Esteticul este autonom la modul declarativ, dar pentru a lua
un exemplu, Divinul Dante ne oferã un poem sublim, însã el
polemizeazã cu unii contemporani din punctul de vedere al unui
guelf împotriva ghibelinilor, poziþie care l-a forþat sã plece în exil ºi
sã moarã la Ravenna. Nu mai vorbim despre inconºtientul colectiv
(Jung), imaginarul sau fantasticul care lucreazã în fiecare creator
aproape involuntar ºi ajunge pe cãi absconse în paginile unui roman
sau ale unui poem. Dupã Freud, creaþia artisticã are la bazã un proces
de sublimare.
Poate ar fi necesar sã ne amintim cã în „Critica raþiunii practice”,
Kant vorbeºte despre „dreptul la excepþie”, dar ºi despre „conºtiinþa
datoriei”. Hegel aminteºte în „Fenomenologia spiritului” despre
„genialitate ºi bun simþ”, dar nu evitã sã vorbeascã despre „conºtiinþa
de sine ºi nebunia infatuãrii”. Schopenhauer în „Lumea ca voinþã ºi
reprezentare” analizeazã „voinþa de a trãi”, idee care este preluatã de
Nietzsche în conceptul de „voinþã de putere”, fals interpretatã de
anumiþi cãrturari români ca „voinþã de putere politicã” 6 .
Ajunºi aici ar fi bine sã nu-l uitãm pe Julien Benda – „Trãdarea
intelectualilor”, 1927 – care a fost împotriva confuziei dintre „eul
6 „Megalomania cãrturarului român”, din volumul „Aici ºi acum”, articol reluat
în volumul 6 „Opere complete”, pag. 415.

33
Dialog cu Sergiu Grigore
social” ºi „eul cel mai adânc”, dintre reflexivitate ºi emoþie ºi a fost
extrem de critic la adresa angajamentului politic al intelectualului.
Afirmat în perioada „Afacerii Dreyfus”, se contrazice în practicã,
alãturându-se lui Emil Zola, scriitor care este cel mai elocvent exemplu
de implicare în realitatea socialã dupã ce a scris „J’accuse”. Intelectual
de stânga – „cetatea de dreapta”, „cetatea puternicã” – a fãcut câteva
cãlãtorii la Moscova, a pledat cu consecvenþã împotriva intelectualului
care tradiþional este corupt de putere ºi de setea de afirmare ºi ar
trebui sã-ºi redobândeascã capacitatea de a se privi pe sine cu luciditate.
Rechizitoriul lui Julien Benda s-a îndreptat spre mulþi intelectuali
francezi – Valéry, Mallarmé, Gide, Giraudoux, Breton.
Patriotismul nu figureazã printre virtuþile cãrturarului, dar nu
este strãin de Péguy, care a plecat în rãzboi ca ostaº ºi ºi-a pierdut
viaþa. Poate Benda a fost un ascuns bizantin, dar este de acord cu
Goethe care a spus: „Sã lãsãm politica în seama diplomaþilor ºi a
militarilor”. J. Benda aminteºte de Michelangelo, care îi reproºa lui
Da Vinci indiferenþa faþã de nenorocirile Florenþei, iar maestrul
„Cinei” i-a rãspuns cã, într-adevãr, studierea Frumosului îi stãpânea
toatã inima. Julien Benda face deosebirea dintre intelectualii care au
viziune abstractã asupra societãþii – Voltaire, Rousseau, Maistre,
Chateaubriand, Lamartine – ºi ceilalþi care fac din scrierile lor
adevãrate pasiuni, cum ar fi Barrés, Lamaitre, Péguy, Maurras,
D’Annunzio, Kipling. Faþã de toate aceste argumente ar trebui sã ne
amintim de Socrate care a fost primul caz din istorie care a suportat
urmãrile unui proces politic, filosoful a refuzat sã fugã ºi a preferat
sã bea cupa cu otravã. Dar despre Platon ce putem spune? Dupã a
treia cãlãtorie în Sicilia la tiranul Denys din Siracuza, prin care a
încercat sã punã în aplicare ideile politice despre Stat (din care urmau
sã fie eliminaþi filosofii ºi poeþii), a fost vândut ca sclav la târgul de
la Egina, de unde a fost cumpãrat de generosul Anniceris. În sfârºit,
Aristotel – „omul este un animal politic” – pãrãseºte Atena pentru a
nu comite o crimã politicã împotriva Atenei.
Sigur, nu putem sã nu recunoaºtem cã intelectualul este orgolios,
avid de putere, celebritate, notorietate, carierã politicã, glorie etc.
Dar dacã un intelectual priveºte pe fereastrã ºi vede pe stradã un om

ujor Nedelcovici
34
care a fost asasinat, coboarã scãrile ºi vrea sã afle „de ce ºi de cine”
a fost ucis un om? Atunci el pãrãseºte „cetatea celestã” ºi intrã în
„cetatea terestrã” (Sfântul Augustin) ºi nu poate fi strãin de suferinþele
aproapelui.
„Mila este rea în sine ºi inutilã într-un suflet dacã se conduce
dupã raþiune” – Spinoza.
*
Sã ne întoarcem la subiectul pe care l-am propus, chiar dacã
simt cã nu vã face plãcere: „disocierea dintre estetic ºi etic în
raportul operã – creator”.
Regret! Dacã vã referiþi la polemicile avute cu Ion Vianu, Gelu
Ionescu, Gabriel Dimisianu, Mircea Iorgulescu ºi Radu F. Alexandru,
nu am nimic de spus. În volumul 7 „Opere complete” (Editura
ALLFA, 2008) se aflã câteva pagini din care puteþi afla „de ce ºi
cum” s-au desfãºurat aceste dispute.
Polemicile au început încã de pe vremea lui Catul ºi Marþian
(epigramele) în care erau dispute, ironii, insinuãri, deriziuni, dar nu
se folosea niciodatã: „la crudité de vocabulaire”. Nici Platon nu se
înþelegea prea bine cu Aristotel care fusese preceptorul lui Alexandru
cel Mare, poate de aceea Platon – care înfiinþase Academia – nu l-a
lãsat succesor pe Aristotel care a înfiinþat Liceul. Sãrind peste secole,
în istoria literaturii franceze au fost numeroase cazuri de polemici ºi
„rãzboiri fãrã cuþite”. Sã amintim numai câþiva autori: Diderot,
Rousseau, Voltaire, Victor Hugo (scandalul dupã premiera piesei
„Hernani”), Vigny, Dumas, Gide, Sartre, Céline ºi campionul absolut
Léon Bloy de sub pana cãruia nimeni nu a scãpat, „mais son génie
n’est pas dans l’injure”. Sã nu-l uitãm pe Proust care a scris „Contre
Sainte-Beauve” când criticul „portretelor literare” nu a apreciat
romanele lui Proust. ªi poate sã ne amintim de volumul „Cazul
Wagner” de Nietzsche care nu-l menajeazã deloc pe Wagner pe care
îl încadreazã în „amurgul zeilor”, dar tot îi consacrã un capitol
intitulat: „Unde îl admir”.
În „Cuvânt înainte” din „Polemici” scriam: „Aº fi dorit ca aceste
polemici sã fie un bun prilej pentru o dezbatere teoreticã de idei, dar

Dacă ți-a plăcut, intră pe
www.elefant.ro/ebooks
descarcă volumul și citește mai departe!