cogut sergiu dialogismul lui mihail bahtin. elementul carnavalesc în ...

măscăriciului şi prostului, în evoluţia ulterioară ele deja se rafinează, se
diferenţiază şi se izolează de figurile în cauză, dar continuă totuşi să-şi exercite
funcţia de organizatoare ale stilului romanesc.
Studiile fundamentale scrise de teoreticianul rus, deşi publicate unele
destul de târziu, chiar peste zeci de ani de la momentul definitivării lor, au
cunoscut un succes internaţional, fiind traduse atât în Europa, mai cu seamă în
Franţa, cât şi în S.U.A şi Japonia, astfel că în prezent progresul ştiinţei literare
este inimaginabil fără cercetarea, valorificarea concepţiei lui despre
dialogismul romanesc. Iată de ce savanţii recurg tot mai insistent la
monografiile sale pe parcursul evoluţiei filologiei.
Scopul şi obiectivele lucrării. Teza de faţă are drept scop cercetarea
specificului tratării prozei romaneşti de către M. Bahtin în baza ideilor lui
referitoare la dialogismul acesteia, relevându-se importanţa pe care a avut-o, în
accepţia teoreticianului rus, tradiţia valorificării literare a principiilor poeticii
de esenţă carnavalescă pentru conturarea şi dezvoltarea genului romanesc ca
principalul exponent al literaturii situate la polul opus în raport cu cea oficială.
De asemenea, în capitolul aplicativ al lucrării ne-am propus să analizăm unele
dintre cele mai reuşite creaţii ale romanului românesc din secolul al XX-lea
prin prisma tezelor bahtiniene despre carnavalescul acestui gen literar.
În vederea atingerii scopului preconizat, ne propunem să realizăm
următoarele obiective:
• O scurtă incursiune în preistoria „filozofiei dialogului” din secolul al
XX-lea, care a servit ca premisă conceptuală pentru elaborarea dialogismului
bahtinian.
• Evidenţierea ideilor principale, care vizează potenţialul valoric al
relaţiei intersubiectuale, întâlnirii şi dialogului dintre două persoane, al
comunicării dintre existenţe, formulate de reputaţii cugetători, exponenţi ai
„filozofiei dialogului” Martin Buber, Franz Rosenzweig şi de reprezentanţii de
frunte ai existenţialismului Karl Jaspers, Gabriel Marcel, Jean-Paul Sartre.
• Relevarea contextului cultural-istoric în care Mihail Bahtin a elaborat
teoria dialogismului romanesc, precum şi a specificului receptării monografiilor
sale în epoca respectivă.
• Analiza viziunii bahtiniene asupra menippeei ca gen exponenţial al
literaturii carnavalizate şi elucidarea particularităţilor ei structurale pentru a-i
determina statutul în teoria literară actuală.
• Studierea principiilor polifoniei romaneşti aşa cum a conceput-o
teoreticianul rus în cartea sa despre Dostoievski.
• Investigarea carnavalescului ca fenomen ideologic şi literar,
precizându-se locul şi rolul lui în poetica romanului contemporan.
• Interpretarea textului romanesc prin prisma conceptelor de „cuvânt
bivoc” şi „lumea ca spectacol”, accentul fiind pus pe reliefarea personajelor şi
scenelor carnavaleşti.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Pentru a reuşi să analizăm
cele mai importante concepţii filozofice asupra comunicării intersubiectuale,
elaborate în secolul al XX-lea, am ales ca bază metodologică potenţialul
teoretic al lucrărilor unora dintre remarcabilii gânditori ai epocii respective, ce
5