cogut sergiu dialogismul lui mihail bahtin. elementul carnavalesc în ...

REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea temei investigate. Omul, ca entitate, este o fiinţă
biopsihosocială. Comunicarea e responsabilă de existenţa lui ca parte
componentă a societăţii. De aceea încă din primii ani ai vieţii copilului, una
dintre problemele esenţiale de care sunt preocupaţi părinţii este cea
a socializării lui, aceasta fiind indispensabilă formării lui de mai departe.
Necesitatea dialogului şi a stabilirii unor relaţii dialogice cu cei din jur este una
fundamentală care a apărut odată cu omenirea, dar anume la etapa
contemporană ea a devenit unul din cele mai solicitate subiecte de cercetare
pentru specialiştii în ştiinţele umaniste. Acest fapt poate fi explicat prin
creşterea bruscă a rolului comunicării în viaţa societăţii într-o epocă a exploziei
informaţionale datorată revoluţiei tehnico-ştiinţifice, a cărei încununare a fost
inventarea Internetului.
Interesul unor reprezentanţi de vază ai gândirii filozofice faţă de dialog şi
faţă de valenţele lui existenţiale a crescut îndeosebi în secolul al XX-lea, atunci
când şi-au publicat lucrările Martin Buber, Franz Rosenzweig, Karl Jaspers,
Gabriel Marcel, Mihail Bahtin şi alţi oameni de ştiinţă ce au acordat o atenţie
deosebită problematicii relaţiilor dialogale dintre Eul unui om şi Tu-ul altuia,
rolului întâlnirii intersubiectuale pentru existenţa autentică a fiecăruia dintre
participanţi, dar şi importanţei dialogului interreligios, intercultural. În legătură
cu accentuarea importanţei studierii şi valorificării potenţialului conversaţiei
interpersonale, se poate vorbi de conturarea unei perspective etice de abordare
a fenomenului comunicării, dialogului în cadrul existenţialismului european.
Dintre cugetătorii menţionaţi, Mihail Bahtin a fost cel care s-a manifestat
nu doar ca filozof, ci şi ca remarcabil teoretician literar. În lucrările sale de
poetică a romanului, de estetică a creaţiei verbale, el a formulat şi a aprofundat
idei şi concepte de o importanţă deosebită pentru studiul ştiinţific al genului
romanesc, al tradiţiei valorificării literare a principiilor viziunii carnavaleşti
asupra lumii, care a influenţat în mod considerabil apariţia şi dezvoltarea
acestuia. În activitatea sa de filolog, el a fost preocupat şi de necesitatea
cercetării specificului comunicării verbale şi a genurilor de vorbire, prin care
înţelegea tipurile relativ stabile de enunţuri elaborate de fiecare sferă a utilizării
limbajului uman.
La etapa actuală, teoria privind conceptele de dialog şi dialogism, atât în
filozofie, cât şi în ştiinţa literară, este pe larg discutată, ideile gânditorilor şi
teoreticienilor literari care au abordat aceste probleme fiind tot mai intens
valorificate şi aprofundate în multe tratate filozofice şi ştiinţifice.
Abordând problema participanţilor la dialog, M. Bahtin evidenţiază ideea
că trebuie să ne referim la următoarea triadă: cel care este vorbitorul, cel care-l
ascultă pe acesta şi al treilea care ar putea fi autorul mesajului anterior de la
care pleacă cel ce declanşează discuţia sau judecătorul suprem (istoria,
posteritatea, Dumnezeu), prin intermediul căruia se realizează transferul acestei
dispute dialogice din contextul contemporaneităţii în cel transistoric.
Concepţia teoreticianului literar a avut un impact decisiv asupra
reorientării cercetării literare în domeniile poeticii şi stilisticii romaneşti. În
3