cogut sergiu dialogismul lui mihail bahtin. elementul carnavalesc în ...

More documents

Recommendations

Info

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI În prezenta lucrare este aprofundată cercetarea problematicii romanului ca gen exponenţial al literaturii neoficiale prin prisma dialogismului lui Mihail Bahtin, evidenţiindu-se atât particularităţile culturii populare a râsului şi ale poeticii carnavaleşti, cât şi importanţa tradiţiei literare a cultivării acesteia pentru evoluţia prozei romaneşti. Am argumentat necesitatea studierii viziunilor unora dintre reprezentanţii de vază ai „filozofiei dialogului” şi existenţialismului pentru exegetica bahtiniană, întrucât ideile acestor gânditori au servit ca fundament conceptual pentru elaborarea de către savantul rus a teoriei dialogismului. Analizând contextul ştiinţific în care a activat Mihail Bahtin, am accentuat rolul şcolii formale ruse, el fiind apreciat drept cel mai influent critic al paradigmei de cercetare a genului romanesc promovată de exponenţii acesteia. Astfel, sunt precizate circumstanţele de la începutul secolului al XX-lea, când a apărut şi s-a impus pe arena europeană formalismul rus. Atunci lingvistica a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, tezele filozofilor limbajului, mai ales cele ale lui Saussure, bucurându-se de un succes considerabil şi în rândurile cercetătorilor literari. Am relevat actualitatea abordării bahtiniene a problematicii evoluţiei romanului şi a influenţei poeticii de factură carnavalescă ce se explică prin accentuarea interesului romancierilor postmodernişti pentru valorificarea resurselor acesteia. De asemenea, am remarcat importanţa interpretării creaţiei lui Ion Creangă, mai cu seamă a poveştilor sale corosive, de pe poziţiile elucidării esenţei carnavaleşti a poeticii ilustrului prozator român. Dat fiind interesul aparte pe care l-a manifestat poeticianul rus pentru menippee, considerând-o una dintre cele mai importante exponente ale literaturii carnavalizate, care şi-a adus o contribuţie considerabilă la conturarea romanului polifonic, am acordat o atenţie deosebită acesteia, relevând necesitatea cercetării particularităţilor ei în corelaţie strânsă cu ideile bahtiniene despre structura imaginii artistice. Totodată, pentru a înţelege specificul structural al menipeei, este necesar să evidenţiem rolul intenţiei naratorului, el fiind învestit de autor cu dreptul de a elabora compoziţia operei. Teza de doctor este un studiu complex al dialogismului bahtinian, ce demonstrează conexiunea lui cu alte tendinţe, şcoli literare şi filozofice, contribuind la prezentarea viziunii gânditorului şi poeticianului rus printr-o prismă nouă, care creează premise teoretico-metodologice de dezvoltare a acestei concepţii actuale pentru ştiinţa literară naţională şi universală. Anumite particularităţi deficitare ale familiarizării cititorilor români interesaţi de problematica în cauză cu studiile ilustrului savant şi cu cele ale exponenţilor filozofiei dialogului din secolul trecut la care ne-am referit în prezenta lucrare justifică necesitatea formulării şi realizării în practică a următoarelor sugestii: Este apreciabil faptul că teoreticienii şi criticii literari de la noi Anatol Gavrilov, Mihai Cimpoi, Aliona Grati accentuează necesitatea studierii tot mai 24
intense a viziunilor remarcabililor filozofi ai dialogului şi a concepţiei bahtiniene, deoarece în prezent dialogismul se bucură de o mare popularitate în diferite ţări europene şi nu numai. Dar este binevenit să remarcăm necesitatea traducerii lucrărilor acestor gânditori, măcar a celor mai cunoscute dintre ele, în limba română, cât şi a reeditării celor care au publicate în România în urmă cu câteva decenii. În acest context, menţionăm că polifonia romanescă, bivocitatea, heteroglosia au fost studiate şi aprofundate de alţi savanţi preocupaţi de problematica lucrărilor poeticianului rus, de pildă, neobahtinienii americani, însă asemenea contribuţii merită o atenţie aparte şi ca ele să fie abordate în alte studii, monografii axate nemijlocit pe cercetarea lor. Deşi menippeea i-a servit lui M. Bahtin de reper în efortul său de a reconstitui tradiţia carnavalescului literar, este necesar să relevăm şi caracterul problematic al abordării specificului ei de pe poziţiile rigorii ştiinţifice. Aşadar, precizarea rolului pe care l-a avut aceasta în evoluţia genului romanesc şi anume în conturarea noului tip de roman polifonic presupune determinarea statutului ei în baza principiilor analizei structurale. Analizând unele studii, articole din exegetica românească, am observat că unii cercetători ai romanului nu explică adecvat polifonia acestui gen literar aşa cum a conceput-o Mihail Bahtin, întrucât nu iau în calcul încărcătura semantică a conceptului de „voce” pe care acesta o are în accepţia teoreticianului dialogismului. De aceea, considerăm că e foarte importantă reliefarea carenţelor specifice lucrărilor, articolelor, eseurilor în care sunt tratate inadecvat unele teze bahtiniene. 25
Page 1 and 2: ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI IN
Page 3 and 4: REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRI
Page 5 and 6: măscăriciului şi prostului, în
Page 7 and 8: putea servi drept premiză pentru n
Page 9 and 10: La finele acestui paragraf, accentu
Page 11 and 12: dialogului (a se vedea studiul lui
Page 13 and 14: În capitolul 2 TEORIA DIALOGISMULU
Page 15 and 16: a înţelege specificul structural
Page 17 and 18: categorii: 1) cuvânt orientat dup
Page 19 and 20: Capitolul 3 DIALOGISMUL ROMANULUI R
Page 21 and 22: Sunt remarcate şi funcţiile speci
Page 23: Paul Goma cu Din calidor şi Aureli
Page 27 and 28: LISTA PUBLICAŢIILOR AUTORULUI LA T
Page 29 and 30: КОГУТ Серджиу. Диал
Page 31: COGUT SERGIU DIALOGISMUL LUI MIHAIL

cogut sergiu dialogismul lui mihail bahtin. elementul carnavalesc în ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?