cogut sergiu dialogismul lui mihail bahtin. elementul carnavalesc în ...

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
În prezenta lucrare este aprofundată cercetarea problematicii romanului
ca gen exponenţial al literaturii neoficiale prin prisma dialogismului lui Mihail
Bahtin, evidenţiindu-se atât particularităţile culturii populare a râsului şi ale
poeticii carnavaleşti, cât şi importanţa tradiţiei literare a cultivării acesteia
pentru evoluţia prozei romaneşti.
Am argumentat necesitatea studierii viziunilor unora dintre
reprezentanţii de vază ai „filozofiei dialogului” şi existenţialismului pentru
exegetica bahtiniană, întrucât ideile acestor gânditori au servit ca fundament
conceptual pentru elaborarea de către savantul rus a teoriei dialogismului.
Analizând contextul ştiinţific în care a activat Mihail Bahtin,
am accentuat rolul şcolii formale ruse, el fiind apreciat drept cel mai influent
critic al paradigmei de cercetare a genului romanesc promovată de exponenţii
acesteia. Astfel, sunt precizate circumstanţele de la începutul secolului al
XX-lea, când a apărut şi s-a impus pe arena europeană formalismul rus.
Atunci lingvistica a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, tezele filozofilor
limbajului, mai ales cele ale lui Saussure, bucurându-se de un succes
considerabil şi în rândurile cercetătorilor literari.
Am relevat actualitatea abordării bahtiniene a problematicii evoluţiei
romanului şi a influenţei poeticii de factură carnavalescă ce se explică prin
accentuarea interesului romancierilor postmodernişti pentru valorificarea
resurselor acesteia. De asemenea, am remarcat importanţa interpretării creaţiei
lui Ion Creangă, mai cu seamă a poveştilor sale corosive, de pe poziţiile
elucidării esenţei carnavaleşti a poeticii ilustrului prozator român.
Dat fiind interesul aparte pe care l-a manifestat poeticianul rus pentru
menippee, considerând-o una dintre cele mai importante exponente ale
literaturii carnavalizate, care şi-a adus o contribuţie considerabilă la conturarea
romanului polifonic, am acordat o atenţie deosebită acesteia, relevând
necesitatea cercetării particularităţilor ei în corelaţie strânsă cu ideile bahtiniene
despre structura imaginii artistice. Totodată, pentru a înţelege specificul
structural al menipeei, este necesar să evidenţiem rolul intenţiei naratorului, el
fiind învestit de autor cu dreptul de a elabora compoziţia operei.
Teza de doctor este un studiu complex al dialogismului bahtinian, ce
demonstrează conexiunea lui cu alte tendinţe, şcoli literare şi filozofice,
contribuind la prezentarea viziunii gânditorului şi poeticianului rus printr-o
prismă nouă, care creează premise teoretico-metodologice de dezvoltare a
acestei concepţii actuale pentru ştiinţa literară naţională şi universală.
Anumite particularităţi deficitare ale familiarizării cititorilor români
interesaţi de problematica în cauză cu studiile ilustrului savant şi cu cele ale
exponenţilor filozofiei dialogului din secolul trecut la care ne-am referit în
prezenta lucrare justifică necesitatea formulării şi realizării în practică a
următoarelor sugestii:
Este apreciabil faptul că teoreticienii şi criticii literari de la noi Anatol
Gavrilov, Mihai Cimpoi, Aliona Grati accentuează necesitatea studierii tot mai
24