cogut sergiu dialogismul lui mihail bahtin. elementul carnavalesc în ...

dialogului (a se vedea studiul lui Vasile Tonoiu Omul dialogal. Un conceptrăspântie).
Astfel, în România cunoscuţi teoreticieni şi critici literari ce au scris
despre dialogismul lui sunt Sorina Bălănescu, Andrei Corbea, Paul Magheru.
De asemenea, remarcăm şi contribuţia lui Paul Magheru care a tradus şi a
prefaţat lucrarea Metoda formală…, iar Albert Kovacs, autorul Poeticii lui
Dostoievski, citează frecvent monografia lui M. Bahtin consacrată operei
eminentului prozator, Nicolae Manolescu abordează şi el unele dintre
conceptele acestuia în câteva dintre „temele” sale, dar şi în Arca lui Noe, mai
cu seamă când analizează specificul romanului corintic, iar Marian Vasile
publică în 2001 o lucrare consacrată integral activităţii cercetătorului rus, este
intitulată M. Bahtin. Discursul dialogic. În aceste studii, problema
carnavalescului romanesc este tratată tangenţial. În ultima dintre acestea,
exegetul M. Vasile a reuşit să elucideze modul în care a evoluat dialogismul
bahtinian, acordând o atenţie considerabilă tezelor savantului despre importanţa
cercetării tradiţiei carnavalescului literar reconstituită cu migală în tratatele
sale. Este accentuat şi interesul deosebit pe care el l-a manifestat faţă de
carnavalesc înţeles ca fenomen ideologic şi cultural.
De un interes aparte pentru cercetarea de faţă este lucrarea lui Constantin
Trandafir Ion Creangă – spectacolul lumii apărută în 1996, în care exegetul
menţionează că urmăreşte să desluşească un Creangă în marele spectacol al
lumii: teatrul lumii, paradigma festivităţii, spiritul carnavalesc, cu corolarul
acestora, influenta şi nemuritoarea „cultură populară a râsului”, referindu-se
foarte des la monografia bahtiniană despre aceasta din urmă.
Unii critici şi teoreticieni literari basarabeni au publicat atât articole, cât
şi studii monografice, în care sunt analizate anumite concepte ale lui M. Bahtin.
Dintre aceştia, se remarcă Anatol Gavrilov care în eseul său de epistemologie
literară apărut în 2007 a dedicat un paragraf problematicii pe care a cercetat-o
savantul, intitulat Mihail Bahtin: Dialogismul intern al omului şi „cuvântul
bivoc”. Conceptul respectiv şi altele ce formează sistemul bahtinian au fost
tratate de către cercetătorul basarabean în aşa articole ca Metalingvistica sau
dialogistica enunţului, Un cuvânt despre „cuvântul” nostru latino-român,
Subtextul filosofico-estetic al conceptului bahtinian de dialog, Conceptul
bahtinian de cititor. Criticii Mihai Cimpoi şi Alexandru Burlacu au interpretat
anumite romane scrise de prozatorii autohtoni prin prisma concepţiei lui Mihail
Bahtin despre dialogismul acestui gen literar. Menţionăm şi contribuţia
cercetătorului Aliona Grati la studierea teoriei poeticianului rus şi la
valorificarea tezelor lui în exegeza romanului basarabean prin publicarea
studiului monografic Romanul ca lume postBABELică: despre dialogism,
polifonie, heteroglosie şi carnavalesc.
În spaţiul literar românesc, moştenirea ştiinţifică a teoreticianului
dialogismului nu a devenit cunoscută integral nici până astăzi. Asemenea
lacune ale promovării ideilor sale în rândurile specialiştilor români şi
basarabeni se explică prin aceea că deocamdată nu dispunem de traduceri
româneşti ale tuturor textelor bahtiniene, nemaivorbind de cele ale unor
remarcabile studii din bogata bibliografie bahtiniană scrise în rusă, engleză,
franceză. Astfel, filologii din România şi Republica Moldova trebuie să posede
la un nivel înalt limbile respective pentru a avea acces la toate aceste texte şi a
11