TRATAMENTUL CANCERULUI COLIC OCLUZIV ... - "Gr.T. Popa" Iasi

Din analiza supravieţuirii, pe cazuistica studiată, se remarcă
faptul că pacienţii cu vârste de peste 65 ani aparent au probabilitatea
de supravieţuire mai mare în primii 5-6 ani de la diagnostic.
Calitatea vieții este una din preocuparile de bază ale societății
moderne. Este un concept complex, intens discutat în ultima vreme,
cu implicaţii largi în diferite domenii precum medicină, finanţe,
psihologie, sociologie, epidemiologie, politologie etc.
Preocupările asupra calităţii vieţii în corelaţie cu sănătatea au
crescut considerabil în ultimii ani. Astfel, în baza de date Pub Med a
Bibliotecii Naţionale de Medicină din SUA, existau în 1990, 1.479
articole publicate despre calităţii vieţii pacienţilor. În 2005, erau
înregistrate 8.160 articole cu această temă, în intervalul cumulativ
1950-2005 fiind însumate 70.481lucrări (156, 157).
OMS în 1998, definea calitatea vieții ca fiind dată de
percepţiile indivizilor asupra situaţilor lor sociale, în contextul
sistemelor de valori culturale în care trăiesc şi în dependenţă de
propriile trebuinţe, standarde şi aspiraţii. Plecând de la această
definiţie s-a acceptat conceptul de calitate a vieţii în medicină prin
care se înţelege bunăstarea fizică şi psihică, precum şi capacitatea
pacienţilor de a-şi îndeplini sarcinile obişnuite în existenţa lor
cotidiană (156, 157). Sănătatea, conform OMS este nu numai
„absenţa bolii sau a infirmităţii, ci o stare de bine complet fizic,
mintal şi social".
Într-un studiu realizat recent de Compania Mednet Marketing
Research se evidențiază că 76,40 % dintre subiecți au răspuns la
întrebarea ”care este cel mai important element de definire a calității
vieții?” că sănătatea se află pe primul loc (174).
Controalele post-terapeutice ale pacienților (clinice, laborator,
imagistice, etc.) oferă medicului informații valoroase despre efectele
acțiunii sale asupra bolnavului însă de multe ori experiența arată că
această evaluare ”obiectivă” nu concordă întotdeauna cu percepția
persoanei asupra căreia s-a exercitat tratamentul. Autodefinirea de
către pacient a calității vieții are importanță pentru medicul curant
care va conștientiza astfel faptul că scopul acțiunilor sale este de fapt
reintegrarea fizică, psihică și socială a bolnavului.
25