Dreptul de a dispune de propriul corp

1. dreptul personal la viaţă
Interesul personal este cel ce se află într-o legătură indispensabilă de persoana în
cauză, este cel ocrotit între cele două momente primordiale ale vieţii persoanei, momentul
apariţiei acelei persoane, respectiv momentul decesului acesteia.
Dreptul personal la viaţă ia naştere la momentul în care fiinţa umană apare, ca şi
persoană.Trebuie subliniat că acest moment nu trebuie confundat cu momentul naşterii
persoanei, pentru că el se situează undeva anterior acestui punct, fiind momentul la care fătul
ar supravieţui în mod independent de mama sa, care îl poartă. 12 Conform condiţiei viabilităţii,
fetusul are capacitatea de a trăi singur, de a supravietui independent de ceea ce-l poartă astfel
încât el nu mai este o parte a corpului unei persoane, ci este o existenţă umană care se bucură
de protecţie. 13
Potrivit deciziei Roe vs.Wade, reluată apoi la un interval scurt în decizia Doe
vs.Bolton, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a tranşat problema afirmând că niciun
drept nu e mai presus decât dreptul persoanei asupra posesiei controlului propriei persoane.
Totodată a evidenţiat faptul că acest drept nu este unul absolut, instanţa stabilind faptul că în
primele două semestre ale sarcinii mama este liberă să avorteze, însă cu respectarea anumitor
condiţii. 14
Aşadar, dreptul personal la viaţa ia fiinţă de la apariţia persoanei umane, deci ulterior
concepţiei, însă anterior naşterii, iar acest moment îl reprezintă începutul celui de-al treilea
trimestru al sarciniii, conform condiţiei viabilităţii.
Se poate observa că între momentul procreării şi momentul apariţiei persoanei nu
există un drept personal la viaţă, ci doar un drept detaşat la viaţă , acesta din urmă beneficiind
de protecţia societăţii. În cel de-al treilea semestru al sarcinii apare şi dreptul personal la viaţă,
drept care se bucură de protecţie din partea legiuitorului şi a organelor judiciare cu atât mai
mult cu cât în acest moment apare activitatea cerebrală la nivelul fetusului, fapt care
consolidează necesitatea unei protecţii ştiinţifice. 15
12 Radu CHIRIŢĂ, op.cit. p.56.
13 Radu CHIRIŢĂ, ,,Dreptul constituţional la viaţă şi dreptul penal’’ în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, nr.
2/2001, p.130.
14 Ibidem.
15 Radu CHIRIŢĂ, op.cit., p.56.
9