Dreptul de a dispune de propriul corp

Partea I. Dreptul la viaţă în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului
Capitolul I. Consideraţii generale
Dreptul la viaţă priveşte prerogative care aparţin oricărei fiinţe umane de a exista ca
atare, odată cu apariţia sa în lume 7 , fiind dreptul suprem al fiinţei umane, condiţia esenţială
pentru a se bucura de celelalte drepturi garantate atât prin instrumentele naţionale, cât şi prin
cele internaţionale.Dreptul la viaţă este consacrat atât prin articolul 2 al Convenţiei europene a
drepturilor omului, cât şi prin articolul 22 din Constituţia României.
Documentul de bază pe plan european, care asigură apărarea dreptului la viaţă este
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului14. Articolul 2 al Convenţiei stipulează: „Dreptul
oricărei persoane la viaţă este protejat prin lege. Nimeni nu va putea fi lipsit de dreptul său la
viaţă, în mod intenţionat, în afara cazului executării unei pedepse cu moartea pronunţată
pentru o crimă pentru care legea prevede o asemenea pedeapsă”.
Lipsirea de viaţă nu poate fi considerată ca venind în contracţie cu acest articol al
Convenţiei dacă rezultă din folosirea forţei, atunci când aceasta este mai mult decât necesară:
a) în apărarea unei persoane împotriva violenţei nelegitime
b) în vederea executării unei arestări legale sau în vederea împiedicării evadării unei
persoane aflate în detenţie, în condiţii perfect legale
c) cu ocazia unor acţiuni legale cu scopul de a înăbuşi o revoltă sau o insurecţie”.
În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de drept la viaţă prin prisma art.2, acesta nu este
suficient de clar precizat. Astfel, spre deosebire de Convenţia americană relativă la Drepturile
Omului, Convenţia europeană nu recunoaşte dreptul la viaţă în mod expres încă din momentul
concepţiei, ea nici măcar nu dă o definiţie a cuvântului „viaţă”.
Este vorba despre al drepturilor omului, dreptul garantat fiind un drept
inalienabil al fiinţei umane 8 .Între dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
7 Radu CHIRIŢĂ, Convenţia europeană a drepturilor omului.Comentarii şi explicaţii, editia a 2-a, Bucureşti
2008, p.50.
8
Frederic SUDRE, Drept european şi internaţional al drepturilor omului, ed. Polirom, Iaşi 2006, p. 213.
7