Dreptul de a dispune de propriul corp

un tip de comportament care se distinge de altele prin folosirea corpului în scopuri comerciale,
mai precis, prin decizia zilnică a unei persoane de a-şi vinde corpul, ceea ce conduce la
căderea din dreptul cel mai elementar al unei persoane, acela de a dispune liber de corpul
propriu. Prostituţia aşadar, face parte din categoria vânzării propriului trup şi ca atare se află în
vecinătatea imediată a sclavajului. Unii jurişti au încadrat prostituţia în categoria acelor
fenomene pe care Convenţia Europeană a Drepturilor Omului le încadrează în ceea ce
denumeşte dreptul persoanei de a dispune de corpul sau. În realitate, prostituţia suspendă acest
drept al persoanei, din clipă în care aceasta a decis să-şi vândă corpul, motiv pentru care
persoana nu mai dispune de corpul său în mod liber, din clipa în care şi-a vândut corpul
(sexul), ceea ce trece dreptul de folosinţă al propriului corp asupra unei alte persoane şi anume
asupra ”cumpărătorului”, adică asupra partenerului sexual. Prin urmare, actul prostituţiei nu
este nici pe departe expresia liberei dispuneri de propriul corp, ci mai degrabă expresia unui
drept suspendat. Prostituţia este tocmai suspendarea dreptului persoanei de a dispune de corpul
său.
Aşadar, este mai presus de orice dubiu că, având caracter extrapatrimonial, corpul
uman este în afară de comerţ, ceea ce corespunde naturii juridice a drepturilor personalităţii.
Inviolabilitatatea persoanei a cărui corp este considerat sacru este triplu dimensionată, astfel
încât este protejată juridic împotriva atingerilor venite din partea terţilor, împotriva ,,puterii de
dispoziţie’’a individului însuşi prin restrângerea posibilităţilor acestuia de a dispune şi
împotriva indiscreţiei altora.
De principiu, dreptul nu examinează şi nu reglementează raportul persoanei fizice cu
ea însăşi. Câmpul de reglementare şi preocupare a dreptului priveşte legăturile persoanei fizice
cu ceilalţi membri ai societăţii, omul nefiind protectorul propriului corp din moment ce el
însuşi reprezintă corpul. Totuşi, recunoaşterea dreptului persoanei de a dispune de corpul său a
reprezentat o necesitate datorită evoluţiilor biodreptului, însă continuă să reprezinte un punct
de răscruce pentru mai multe întrebări.
Considerăm că datorită multiplelor sale forme, multiplelor întrebări cărora le dă
naştere, multiplelor situaţii care se ivesc în practica juridică şi care de cele mai multe ori
rămân neelucidate, dreptul de a dispune de propriul corp ar trebui să beneficieze de autonomie
legală în raport de celelalte drepturi fundamentale ale omului. Putem invoca mai multe motive
care să consolideze acestă opinie: astfel, nu ar mai fi necesar să se facă o incursiune în
60