Dreptul de a dispune de propriul corp

indiferent dacă este vorba despre alegerile sexuale ale persoanei sau de respectarea sexului
ales. 141
O cauză deosebită este reprezentată de cazul X, Y, Z vs. Regatul Unit (din 1997), în
care este vorba despre refuzul înregistrării la starea civilă a unui transsexual operat, ca tată al
unui copil căruia i-a dat naştere partenera sa în urmă inseminării artificiale cu donator. X este
un transsexual (născut femeie şi devenit bărbat) care trăia cu Y care, în 1992 îl naşte pe Z,
după inseminare artificială, cu produs biologic de la un donator. La cererea lor de a fi
înregistraţi ca părinţi, X este refuzat, dar copilul poate să-i poarte numele. Petenţii susţin
violarea articolelor 8 (dreptul la viaţă privată), 12 (dreptul de a se căsători), 13 (dreptul la un
remediu efectiv) şi 14 (care interzice discriminarea).
Curtea a reţinut că X şi Y se comportă ca o familie în societate, chiar dacă nu sunt
căsătoriţi legal, iar de la naşterea lui Z, X şi-a asumat rolul de tată, astfel că art. 8 este
aplicabil. Pe de altă parte însă, având în vedere coerenţa regulilor de drept existente şi
(conform dreptului familiei) primatul interesului copilului, Curtea nu doreşte să creeze un
precedent şi să încurajeze transsexualismul. Mai mult, instanţa consideră că art.8 nu implică
obligaţia pentru stat de a recunoaşte ca tată al copilului o persoană care nu-i este tată biologic,
astfel că nici nu reţine, în final, o violare a art.8. Inconvenientele refuzului ar putea fi depăşite,
crede Curtea, prin redactarea unui testament de către X în favoarea copilului, prin solicitarea
unei ordonanţe de luare în îngrijire comună a acestuia pentru a avea autoritate parentală
conform dreptului englez şi prin comportarea în continuare ca o familie.
După cum am putut observa, dacă în urmă cu trei decenii aproape niciun stat nu avea
reglementări în materie, în prezent, deşi există, între state se menţin diferenţe în abordarea
acestei probleme. Cele mai mari rezerve sunt legate de recunoaşterea noului statut al
transsexualului, de faptul că exteriorul, noua înfăţişare trebuie să corespundă cu menţiunea
privitoare la sex din registrele de stare civilă. Chiar dacă este invocat dreptul la viaţă privată în
cazul schimbării de sex, refuzul recunoaşterii schimbării intervenite antrenează, desigur şi
aspectele publice ale vieţii private. Hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului au avut o contribuţie importantă la adoptarea de către state a unor legi. Chiar dacă
instanţă europeană a avut rezerve la început şi a apreciat că refuzul guvernelor de a face
modificările cuvenite în registrele civile nu constituie o ingerinţă în viaţă privată a
141 Idem, p. 248.
58