Dreptul de a dispune de propriul corp

Ţările europene reacţionează în mod diferit la fenomenul transsexualismului. Acolo
unde nu există prevederi legale privind transsexualii, instanţele sunt cele care stabilesc
posibilităţile şi condiţiile de efectuare a unei asemenea modificări, la cerere. .
Astfel, Austria a admis încă din 1981 că ofiţerul stării civile poate răspunde favorabil
unei cereri de schimbare a statutului marital al unui transsexual, doar după ce acesta a fost
supus unei intervenţii chirurgicale ireversibile de schimbare a sexului. Adăugarea unei
menţiuni speciale în registrul de înregistrare a naşterii este admisă numai în condiţiile în care
această schimbare este stabilită de către o comisie de expertiză a Institutului de Medicină
Legală al Universităţii din Viena. În această ţară nu există nici în prezent o lege care să
includă aspecte legate de schimbarea de sex, ci doar o propunere legislativă din anul 1996.
În Portugalia, Curtea de Apel de la Lisabona a recunoscut, în 1984, existenţa unei
componente psihologice şi a unei componente sociale a sexului. Chiar dacă schimbarea de sex
este asociată cu un drept fundamental al persoanei şi s-a susţinut legalizarea acestei operaţiuni,
Înalta Curte a respins, în 1986, o cerere în acest sens, sub pretextul ca nu se poate interveni
asupra statutului persoanei .
Curtea Supremă a Spaniei, deşi a admis intervenţiile chirurgicale în cazurile de
transsexualism, iniţial nu a fost de acord cu rectificarea stării civile a transsexualilor. În
prezent, practica este în sensul admiterii rectificării, dacă se constată diferenţe evidente între
menţiunile existente în registrele de stare civilă şi noua identitate a persoanei.
Curtea Supremă a Poloniei, după ce a admis în 1988 cererea unui transsexual, a
recunoscut la 22 martie 1991 că, în urmă intervenţiei chirurgicale, transsexualul trebuie să aibă
posibilitatea de a obţine modificarea stării civile.
În Elveţia, ţară care recunoaşte încă din 1988 fenomenul transsexual, schimbarea
juridică de sex este admisă după efectuarea expertizei medicale şi a intervenţiei chirurgicale;
ea se însoţeşte de o schimbare a prenumelui, iar cel interesat posedă din acel moment toate
drepturile cuvenite noului sau sex. Totuşi, sunt impuse anumite condiţii ce trebuie îndeplinite
anterior admiterii intervenţiei de schimbare a sexului: să se facă dovadă (pe baza expertizei
medicale) ca solicitantul este infertil şi acesta să fie necăsătorit la data depunerii cererii.
În Franţa, Ordinul Naţional al Medicilor recomandă o atenţie deosebită înainte de a
răspunde cererilor transsexualilor: în Buletinul său din iulie 1983, se preconiza o observaţie
clinică efectuată de către practicieni competenţi, cu respectarea unei perioade de probă de cel
54