Dreptul de a dispune de propriul corp

se regăseşte fundamental în toleranţă şi pluralism social, valori primordiale ale unei societăţi
democratice. Ea recunoaşte dreptul fiecărei persoane de a avea viaţa sexuală aleasă, în
conformitate cu identitatea sa profundă.
Respectarea vieţii private garantează, prin urmare, un cerc în care o persoană poate
stabili diferite tipuri de relaţii, inclusiv sexuale, în aşa fel încât alegerea şi reafirmarea
identităţii sexuale să cadă sub protecţia articolului 8. De aceea, actele homoxexuale care se
produc în sfera privată, între adulţi care consimt liber la aceasta, nu pot face obiectul unei
represiuni penale, chiar dacă sunt susceptibile să ,,lovească, să şocheze sau să neliniştească
persoanele care socotesc homoxexualitatea ca imorală.” 120 În cazul Dudgeon contra Regatului
Unit 121 , Curtea a estimat că fiind dată personalitatea reclamantului, chiar existenţa dispoziţiilor
legislative care instituiau anumite practice homoxexuale ca infracţiuni, afectau direct şi
permanent viaţa sa personală. Ea a confirmat, din acel moment, în repetate rânduri că
orientarea şi activitatea sexuală reprezintă un aspect intim al vieţii private. Cazul Dudgeon
permite enunţarea unui principiu important: un comportament sexual privat, care este un
element esenţial al vieţii private intime nu poate fi interzis pentru simplul fapt că riscă să
şocheze sau să rănească terţe persoane.
Judecătorii de la Strasbourg au subliniat în repetate rânduri, în acest context, două
dintre caracteristicile esenţiale ale societăţii democratice: toleranţa şi spiritul de sinceritate. În
această împrejurare, ei au estimat că interzicerea penală a raporturilor sexuale ale bărbaţilor
adulţi capabili să le consimtă constitue un prejudiciu nejustificat adus dreptului reclamantului
la respectarea vieţii sale private.
În cazul Norris contra Irlanda 122 , Curtea ajuns la aceeaşi concluzie cu privire la
legislaţia irlandeză, care califica comportamentul homoxexual drept infracţiune penală şi a
respins argumentul care tindea să confere o competenţă discreţionară extinsă în materie de
protecţie a moralei într-o societate. 123 Cu toate acestea, instanţa europeană a considerat necesar
să lase statelor contractante o marjă de apreciere în ceea ce priveşte garanţiile adecvate pentru
a fi aplicate, incluzând vârsta de consimţământ pentru a-i proteja pe tineri.
120 Ibidem.
121 Cauza Dudgeon c. Marea Britanie, hotărâre din 22 octombrie 1981
122 Cauza Norris c. Irlanda, hotărâre din 22 octombrie 1988
123 Ursula KILKELLY, Ghid privind punerea în aplicare a rticolului 8 al Convenţiei Europene pentru Drepturile
Omului, p. 46, http://www.bice.md/UserFiles/File/publicatii/Manuale/manual1.pdf 21 martie 2010
51