Dreptul de a dispune de propriul corp

stabilească este dacă retenţia datelor aplicanţilor, în contextul în care ei erau bănuiţi de
săvârşirea unor infracţiuni, dar nu au fost şi condamnaţi, era justificată în baza articolului 8(2)
din Convenţie.
Pentru a statua, Curtea afirmă că va ţine cont de instrumentele juridice relevante ale
Consiliului Europei şi de practica celorlalte state contractante. Totodată, Curtea afirmă că
principiul esenţial în ceea ce priveşte protecţia datelor pretinde ca retenţia datelor să fie
proporţională cu scopul prelevării acestora şi să fie stocate doar pentru o perioadă limitată de
timp. Astfel, Curtea a constatat că majoritatea statelor colectează asemenea date cu prilejul
investigaţiilor criminale, însă după achitare sau încetarea procesului aceste date sunt distruse
deîndată, cu foarte puţine excepţii în situaţii restrânse. Se pare că în Regatul Unit se întâlneşte
singura situaţie în care retenţia datelor este permisă la nesfârşit, privind orice persoane de
orice vârstă bănuite de orice infracţiune înregistrată.
De asemenea, Curtea arată că în condiţiile în care Regatul Unit îşi asumă un rol de
pionierat în dezvoltarea unor tehnologii moderne care să conducă la identificarea criminalilor,
atunci acesteia îi revine o responsabilitate mai mare în a asigura garanţii adecvate respectării
vieţii private, iar nicidecum nu este exonerat de responsabilitate.
Curtea a apreciat în acelaşi context dacă existau argumente relevante şi suficiente
pentru o stocare permanentă a datelor personale a celor bănuiţi, dar în final necondamnaţi
pentru săvârşirea vreunei infracţiuni.
Curtea ia notă de faptul că există probe că datele reţinute au contribuit în numeroase
cazuri la soluţionarea unor cauze penale, însă totodată observă că puterea de a reţine asemenea
date în R.U. este „în alb” şi are o natură nediferenţiată raportat la categorii de cauze. Această
realitate distruge echilibrul just ce trebuie să existe între interesele publice şi cele private. În
acelaşi sens, Curtea ia act de faptul că nu există nici o prevedere specifică prin care să se
stabilească posibilitatea unei revizuiri judiciare a deciziei de a reţine indefinit date din
categoria celor analizate în prezenta cauză.
Este foarte important de ştiut, afirmă Curtea, că principalul risc asupra persoanei este
stigmatizarea socială a sa, generată de faptul că deşi reclamanţii nu au fost în poziţia de a fi
condamnaţi şi sunt îndreptăţiţi la prezumţia de nevinovăţie, totuşi aceştia sunt trataţi într-o
manieră identică cu aceea a celor condamnaţi. În acest cadru, Curtea reaminteşte că principiul
47