Dreptul de a dispune de propriul corp

urmărit, precum şi dacă motivele invocate de autorităţile naţionale pentru a o justifica sunt
„relevante şi suficiente”. Este de datoria autorităţilor naţionale să facă dovada îndeplinirii
acestor elemente, însă aprecierea dacă ingerinţa este necesară sau nu într-o societate
democratică reprezintă atributul Curţii, în conformitate cu Convenţia europeană.
Cu toate acestea, statele pot avea o anumită marjă de apreciere în ceea ce priveşte
condiţia necesităţii, însă limitele acestei marje depind de un număr de factori, precum natura
dreptului ocrotit de Convenţie, importanţa acestuia pentru un individ, natura ingerinţei şi
obiectul supus ingerinţei. Limitele sunt cu atât mai înguste cu cât dreptul pus în discuţie este
mai crucial pentru ca individul să-şi exercite efectiv intimitatea sau drepturile esenţiale. Atunci
când o faţetă specială a existenţei sau identităţii unui individ este pusă în discuţie, marja de
apreciere permisă statelor este restricţionată. Pe de altă parte, atunci când nu există un anume
consens la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei în ceea ce priveşte importanţa
intereselor puse în discuţie ori asupra modalităţii optime de protecţie a acestora, marja de
apreciere va fi largă.
Potrivit Curţii, dreptul intern trebuie să ofere garanţii adecvate pentru a preveni orice
utilizare a datelor personale incompatibilă cu scopul articolului 8. Asemenea garanţii trebuie
să fie cu atât mai mari cu cât evoluţia tehnologică permite o prelucrare automată a acestor
date, iar nu în cele din urmă chiar şi atunci când datele sunt utilizate în scopuri poliţieneşti.
Dreptul intern ar trebui să asigure că asemenea date sunt relevante şi nu sunt excesive în raport
cu scopurile pentru care ele au fost prelevate; de asemenea, că sunt depozitate într-o formă
care să permită identificarea subiectelor pentru un o perioadă atât de lungă cât este necesar
doar pentru atingerea scopurilor pentru care acele date au fost prelevate. De asemenea, dreptul
intern ar trebui să conţină garanţii adecvate pentru ca datele reţinute să fie protejate eficient şi
să nu fie utilizate greşit sau abuziv. Cu atât mai mult, atunci când este vorba de date, precum
ADN, care privesc atât o persoană cât şi familia acesteia, consideraţiile de mai sus sunt
categorice.
Luând în considerare caracterul privat prin excelenţă a datelor ADN, Curtea îşi
reiterează responsabilitatea de a evalua riguros măsurile pe care statele le iau în autorizarea
reţinerii şi utilizării unor astfel de date fără a avea consimţământul respectivei persoane.
În acest context, Curtea apreciind rolul deosebit pe care mijloacele tehnice de investigare
moderne îl au pentru identificarea criminalilor şi a infracţiunilor, arată că ceea ce trebuie ea să
46