Dreptul de a dispune de propriul corp

În ceea ce priveşte reţinerea amprentelor digitale, Curtea a trecut în revistă o
jurisprudenţă complexă asupra problematicii, generată în principal datorită circumstanţelor
specifice unor cauze şi datorită caracteristicilor proprii ale anumitor date. Cu toate acestea,
Curtea revenind asupra chestiunii reţinerii amprentelor digitale, observă că în cauză, acestea
după ce au fost prelevate în cadrul unei proceduri penale, ele au fost introduse ulterior într-o
reţea naţională, care este accesată constant şi procesată automat în scopul identificării penale.
Ca urmare, deşi Curtea a efectuat o diferenţiere între variatele categorii de date reţinute,
apreciază că reţinerea amprentelor digitale constituie o ingerinţă asupra dreptului la viaţă
privată.
Curtea s-a aplecat asupra necesităţii existenţei unei ingerinţe de genul celei din cauză.
Pentru a stabili necesitatea, Curtea a reiterat condiţia „conformităţii cu legea” pretinsă
de articolul 8 alineatul 2 din Convenţie. Această exigenţă presupune, pe de o parte ca măsurile
intrusive să aibă o bază legală în dreptul intern, precum şi ca acestea să fie compatibile cu
principiul legalităţii. De aceea, legea trebuie să fie accesibilă şi previzibilă, ceea ce înseamnă
ca aceasta să fie suficient de precisă încât să permită părţilor să-şi conformeze conduita
potrivit regulii de drept. Pentru ca dreptul intern să întrunească aceste condiţii este necesară şi
stabilirea unei protecţii juridice adecvate împotriva arbitrariului şi ca urmare să indice cu
suficientă claritate scopul puterii conferite autorităţilor competente şi maniera de exerciţiu a
acestei puteri.
În cauză, cu toate că articolul 64 din P.A.C.E. prevedea că asemenea date pot fi
reţinute în timpul unei investigaţii penale şi păstrate ulterior, totuşi, unul dintre scopurile
reţinerii ulterioare, respectiv, prevenirea infracţiunilor, pare la prima vedere destul de „larg”
formulat, permiţând interpretări extensive. În plus, legea nu stabilea reguli clare şi detaliate în
ce priveşte eventuala lor utilizare. Totuşi, Curtea nu s-a pronunţat asupra calităţii legii,
considerând că această chestiune pune în discuţie necesitatea unei asemenea măsuri într-o
societate democratică. Curtea a apreciat că există într-adevăr un scop legitim prin stabilirea
măsurii reţinerii datelor, anume că se urmărea prevenirea infracţiunilor.
Curtea s-a aplecat asupra condiţiei necesităţii măsurii într-o societate democratică.
Principiile generale aplicabile în ceea ce priveşte această condiţie sunt: o ingerinţă este
considerată necesară într-o societate democratică atâta vreme cât aceasta răspunde „unei
necesităţi sociale imperioase” şi, în special, dacă această ingerinţă este proporţională cu scopul
45