Dreptul de a dispune de propriul corp

Convenţiei privind Protecţia Datelor (1981), atâta timp cât acestea privesc persoane
identificate sau identificabile. Totodată, Curtea constată că reţinerea acestor date s-a realizat în
contextul desfăşurării unor proceduri penale. În ceea ce priveşte, natura şi scopul informaţiilor
conţinute de cele trei categorii de date, Curtea a apreciat că trebuie să facă o distincţie între
retenţia mostrelor celulare şi a profilului ADN, pe de o parte şi amprentările pe de altă parte,
deoarece informaţiile din prima categorie par să prezinte un caracter mai puternic atunci când
se ridică problema utilizării lor. În cauza Van der Velden, Curtea a considerat că reţinerea
sistematică a informaţiilor legate de ADN şi probele biologice-celulare era destul de intrusivă
pentru a constitui o interferenţă asupra dreptului la viaţă privată. Chiar dacă reţinerea unor
astfel de date este legitimă la un moment dat, dezvoltarea rapidă a tehnologiei biologice ar
putea în viitor să conducă la o utilizare a unor astfel de date genetice într-o manieră care să
afecteze individul, manieră care nu poate fi identificată cu precizie la momentul de faţă. Ca
urmare, Curtea nu consideră că există vreun argument pertinent de natură să-i schimbe
raţionamentul din cauza Van Velden. În plus, se poate şti că la momentul de faţă mostra
celulară conţine inclusiv informaţii referitoare la starea de sănătate a unei persoane, tot astfel
cum codul genetic conţine informaţii relevante legate de individ şi de rudele acestuia.
Totodată, Curtea observă că doar o parte din aceste informaţii conţinute de mostrele celulare şi
profilul ADN sunt utilizate de către autorităţi şi faptul că nu există nici un detriment într-un
caz concret nu schimbă concluzia anterioară.
De asemenea, Curtea a considerat că nu are relevanţă asupra stabilirii existenţei unei
interferenţe, faptul că informaţiile genetice pot fi utilizate în scopuri pozitive, cum ar fi
identificarea unor persoane dispărute, sau a membrilor familiei unei persoane, şi nici că
utilizarea acestor date este realizată sub un control strict, ori că interpretarea unor astfel de
date revine unui număr limitat de persoane capabile să o facă.
În plus, Curtea a apreciat posibilitatatea de a depista inclusiv originea etnică a unei
persoane după informaţiile genetice, face ca acest subiect să cadă sub incidenţa Convenţiei de
Protecţie a Datelor şi să creeze riscul afectării drepturilor la viaţă privată, astfel că în fapt ele
atrag necesitatea unei protecţii ridicate.
Ţinând cont de toate cele de mai sus, Curtea a constatat că retenţia datelor biologice şi
genetice constituie o interferenţă asupra drepturilor reclamanţilor la viaţă privată, în sensul
articolului 8 alineatul 1 din Convenţie.
44