Dreptul de a dispune de propriul corp

Cel de-al doilea reclamant a fost arestat la 13 martie 2001 pentru hărţuirea
partenerului. Amprentele şi AND-ul i-au fost prelevate. La 14 iunie 2001 s-a dispus încetarea
procedurilor penale, întrucât intervenise împăcarea părţilor.
După încetarea procedurilor penale, ambii aplicanţi au solicitat poliţiei să distrugă
fişierele de amprente şi ADN prelevate, însă poliţia a refuzat. Aceştia s-au adresat
Tribunalului Administrativ, care la 22 martie 2002 le-a respins cererea. În apel, Curtea a
menţinut decizia instanţei de fond. La 22 iulie 2004 Camera Lorzilor a respins recursul
reclamanţilor.
Curtea a luat act de faptul că articolul 8 al Convenţiei este invocat de reclamanţi, care
susţin că le-a fost încălcat dreptul la viaţă privată datorită „reţinerii” amprentelor digitale, a
mostrelor celulare şi a profilului ADN, în conformitate cu articolul 64(1A) din Actul de
Evidenţă Penală şi Poliţienească (P.A.C.E.) din 1984.
Pentru început, Curtea a analizat dacă ne găsim în sfera de aplicabilitate a articolului 8
din Convenţie, anume dacă a existat o interferenţă în viaţa privată a reclamanţilor. Astfel,
Curtea reaminteşte că noţiunea de „viaţă privată” nu este susceptibilă de o definiţie exhaustivă,
însă sfera sa acoperă integritatea fizică şi psihică a unei persoane. În consecinţă, aceasta se
manifestă sub multiple forme ale identităţii sociale şi psihice ale unei persoane. Elemente din
categoria identificării de gen, numele, orientarea sexuală şi viaţa sexuală cad în sfera protejată
de articolul 8. Viaţa privată şi de familie a unei persoane include numeroase elemente şi
mijloace care pot conduce la identificarea unor asemenea elemente, la identificarea persoanei
şi a vieţii sale de familie, a identităţii etnice etc. Articolul 8 garantează persoanei posibilitatea
dezvoltării sale spirituale, sociale şi de altă natură, precum şi dezvoltarea de către aceasta a
unor legături cu alte persoane din această lume, inclusiv dreptul la propria imagine.
Simpla reţinere a unor date care privesc viaţa privată a unei persoane echivalează cu o
interferenţă în sensul articolului 8. Utilizarea ulterioară a informaţiilor stocate nu are relevanţă
asupra acestei constatări. Cu toate acestea pentru a şti dacă reţinerea unor informaţii personale
de către autorităţi implică vreun aspect al vieţii private, Curtea a luat în considerare contextul
specific în care au fost înregistrate şi reţinute respectivele date, natura înregistrărilor, modul în
care aceste înregistrări sunt utilizate şi procesate şi rezultatele care pot fi obţinute.
Raportat la cauză, Curtea constată că toate cele trei categorii de informaţii (amprente,
mostre de ADN şi celulare) reţinute de autorităţi în cauză, constituie „date personale” în sensul
43