Dreptul de a dispune de propriul corp
Dreptul de a dispune de propriul corp
Dreptul de a dispune de propriul corp
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>Dreptul</strong> <strong>de</strong> a <strong>dispune</strong> <strong>de</strong> <strong>propriul</strong> <strong>corp</strong> este asemenea unui imagini <strong>de</strong> puzzle, dacă<br />
priveşti <strong>de</strong> <strong>de</strong>parte îţi pare a fi o imagine clară, uniformă, însă dacă priveşti în<strong>de</strong>aproape<br />
realizezi că această imagine este formată la rândul său din foarte multe părţi, cu ajutorul cărora<br />
formează o imagine închegată. Pornind <strong>de</strong> la această i<strong>de</strong>e, dreptul persoanei <strong>de</strong> a <strong>dispune</strong> <strong>de</strong> ea<br />
însăşi se regăseşte în articolul 2, respectiv articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor<br />
Omului, îmbrăcând numeroase forme: dreptul <strong>de</strong> a avorta, dreptul <strong>de</strong> a muri, o serie <strong>de</strong><br />
drepturi născute ca urmare a evoluţiei biomedicinei, dreptul la i<strong>de</strong>ntitate personală, i<strong>de</strong>ntitate<br />
şi libertate sexuală, dreptul <strong>de</strong> modificare a sexului etc.<br />
Pe <strong>de</strong> o parte, importanţa dreptului la viaţă este consi<strong>de</strong>rabilă, căci reprezintă primul<br />
dintre drepturile omului. 2 Acesta este motivul pentru care, în afara excepţiilor prevăzute <strong>de</strong><br />
text, respectarea dreptului la viaţă este absolută. Jurispru<strong>de</strong>nţa europeană merge <strong>de</strong> altfel în<br />
sensul unei valorizări puternice a dreptului la viaţă, afirmând principiul caracterului sacru al<br />
vieţii, protejat <strong>de</strong> Convenţie. Aceasta afirmă forţa garanţiei, chiar dacă pot fi <strong>de</strong>celate unele<br />
slăbiciuni. 3 Această putere este mare, căci statul are nu numai o obligaţie negativă care<br />
<strong>de</strong>curge direct din aceasta, ci şi obligaţii pozitive care permit o extin<strong>de</strong>re importantă a<br />
câmpului <strong>de</strong> aplicare.<br />
Vom analiza aici succint obligaţiile care incumbă statului atunci când este vorba <strong>de</strong>spre<br />
apărarea dreptului la viaţă.<br />
Statul trebuie să se abţină în mod firesc <strong>de</strong> a duce atingere dreptului la viaţă, moartea<br />
neputând fi provocată nimănui cu intenţie, cu excepţia situaţiilor în care agenţi ai statului<br />
produc moartea unei persoane, în cazurile în care acestea ar rezulta dintr-o recurgere absolut<br />
necesară la forţă, pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale,<br />
pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal <strong>de</strong>ţinute.<br />
Pentru a se evita răspun<strong>de</strong>rea statelor trebuie probat că recursul la forţă a fost absolut necesar<br />
pentru atingerea obiectivelor menţionate. Utilizarea noţiunii <strong>de</strong> ,,absolut necesar” implică două<br />
criterii importante pentru a se stabili dacă recurgera la forţă a fost justificată: criteriul<br />
necesităţii şi criteriul proporţionalităţii.<br />
Sfera obligaţiilor pozitive ale statelor este practic nelimitată, ele oferind o protecţie<br />
multiformă. <strong>Dreptul</strong> la viaţă şi la integriatea personală constitue un teren privilegiat al<br />
<strong>de</strong>zvoltării obligaţiilor pozitive. Autorităţilor naţionale le revine datoria primordială <strong>de</strong> a<br />
2 Jean Francois RENUCCI, Tratat <strong>de</strong> drept european al drepturilor omului, ed.Hamangiu, 2009, p.88.<br />
3 J. F. RENUCCI, op.cit, p.90.<br />
4