Dreptul de a dispune de propriul corp

parte din corpul uman organe, ţesuturi şi celule ori produse secretate de acestea au şi poartă
pecetea umanităţii lor, aşa încât nu pot fi considerate din punct de vedere juric ca fiind lucruri.
Aşadar, corpul uman nepuând fi considerat un lucru, nici părţile sale componente nu pot fi
catalogate astfel.
Consider că este deosebit de important că avem un act normativ care reglementează
domeniul transplanturilor de organe şi celule umane şi că este de dorit ca astfel de acte
normative să fie adoptate şi în ceea ce priveşte ingineria genetică şi embrionologia, tocmai
datorită impactului pe care acestea le au asupra fiinţei umane. De asemenea, consider că
evoluţiile biomedicinei trebuie să nu mai fie privite cu reticenţă atât de legiuitorul naţional, cât
şi de instrumentele internaţionale, deoarece noi ca şi indivizi evoluăm permanent, iar ceea ce
părea imposibil acum 100 de ani, cum este cazul transplantului de organe sau de inseminare
artificială astăzi pare un lucru firesc, adaptându-ne la aceste noi provocări. Mi se pare mai
firesc să avem un suport juridic care fie să permită, fie să prohibească aceste noi tehnici, decât
să tratăm subiectul cu indiferenţă şi lăsând posibilitatea comiterii unor abuzuri.
Partea a II-a. Dreptul la viaţă privată în jurisprudenţa Curtii
Europene a Drepturilor Omului
Capitolul I. Consideraţii generale
Potrivit articolului 8 alineatul 1 ,,orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale
private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale”. Textul european îşi are originea
în articolul 12 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală
a O.N.U. la 10 decembrie 1948, conform căruia nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni
arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său, ori în corespondenţa sa, nici al
unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale; orice persoană are dreptul la protecţia legii
împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Dreptul la respectul vieţii private este un drept complex, cu multiple declinări datorate
juriprudenţei Curţii Europene. El include, în primul rând, dreptul la secretul vieţii private dar
şi dreptul la identitate personală, inclusiv sexuală, dreptul la integritate fizică şi morală,
39