Dreptul de a dispune de propriul corp

esenţiale pentru conturarea limpede a fundamentului etic, dar şi juridic al transplantului de
organe. 94
Medicii lucrează cu două noţiuni distincte atunci când este vorba despre moarte,
moarte clinică, determinată de încetarea funcţiilor aparatului respirator şi ale aparatului
circulator şi moarte cerebrală sau biologică, care se instalează ceva mai târziu, după starea de
comă cu o durată mai scurtă sau mai lungă, în funcţie de cauza morţii. Între aceste două
momente, deşi funcţiile sistemului nervos central, respirator şi circular sunt oprite se poate
interveni încă prin metode de reanimare. 95 După moartea cerebrală însă nu se mai poate vorbi
despre viaţă, chiar dacă viaţa este menţinută la nivel vegetativ, prin mijloace artificiale, pe o
perioadă foarte lungă de timp, aşa cum am arătat într-o secţiune anterioară cazul Eluanei
Englaro, care a fost menţinută în viaţă 17 ani, fiind în comă. Recuperare unei fiinţe care
prezintă leziuni ireversibile ale sistemului nervos central este deocamdată imposibilă.
Problema etică şi juridică rămâne aşadar stabilirea momentului în care procesul de instalare al
morţii este ireversibil, cu atât mai mult cu cât transplanturile care sunt efectuate imediat după
instalarea morţii cerebrale au o rată de success mult mai mare.
O problemă deosebită o ridică şi celulele umane, prin care se înţeleg şi gameţii, celule
reproductive umane. Acestea sunt deseori recoltate în scopul inseminării artificiale, motiv
pentru care şi acestea necesită o protecţie sporită. Problema prelevării lor poate fi acoperită
într-o oarecare măsură de protecţia integrităţii fizice, însă problema ce rămâne neelucidată este
ceea ce se întâmplă ulterior cu ele, când sunt fie in custodia medicilor, fie stocate în bănci
speciale.
Conform legii franceze, sunt admise, în mod excepţional efectuarea de cercetări
ştiinţifice asupra celulelor embrionare şi fetale umane. Deşi conceperea unor asemenea
celule,în scopul efectuării de cercetări rămâne interzisă, totuşi astfel de celule pot fi prelevate
şi chiar importate, atunci când sunt produsul unei întreruperi de sarcină, pentru a se derula
cercetări în scop de diagnosticare, tratare sau scopuri ştiinţifice. Astfel de procese trebuie
efectuate în condiţii excepţionale şi controlate în mod riguros. 96
Dacă transferul embrionilor s-ar limita numai la obţinerea unui ovul, la fecudarea lui şi
apoi la implantarea lui în uterul femeii, din perspectiva valorilor etico-juridice actuale şi
94 Nasty Marian VLăDOIU, op. cit, p. 163.
95 Alexandru BOROI, ,,Aspecte juridice în legătură cu momentul naşterii şi momentul morţii“, în Dreptul
nr.12/1998, p. 132.
96 Ibidem .
37