Dreptul de a dispune de propriul corp

care nu este însă obţinut prin mijloace sexuale. Clonarea umană de embrioni a primit
aprobarea autorităţii britanice privind fertilizarea umană şi embriologie, dar doar cu condiţia
ca aceasta sa fie folosită în cercetări în scopuri medicale. Cercetătorii utilizează clonarea
embrionilor ca o sursă a celulelor stem. Aceste celule sunt folosite pentru a crea noi tratamente
pentru diabet sau alte boli sau afecţiuni precum Parkinson sau Alzheimer.
În România problema clonării necesită un studiu aprofundat, care va trebui materializat
într-o reglementare detaliată a acest domeniu complex. Clonarea umană interzisă de celelalte
state ale Uniunii Europene nu este prevăzuta în viitorul Cod Penal. Spre deosebire de codurile
penale din Europa, Proiectul Noului Cod Penal nu acordă nicio atenţie faptelor periculoase din
domeniul ingineriei genetice, cum ar fi clonarea umană sau cea de producere a armelor
biologice. În vechiul proiect al Codului Penal, publicat în Monitorul Oficila al României la
data de 29 iunie 2004, care trebuia să intre în vigoare la un an de la data publicării, incrimina
în Partea Specială crimele şi delictele privind manipularea genetică, în articolul 195, se
preciza: „(1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreaţia se pedepseşte cu
închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2)Cu aceeaşi pedeapsa se
sancţionează şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe
umane, vii sau moarte”.
Ţinând cont de consecinţele deosebit de grave şi de amploarea pe care aceste practici o
pot genera, nu înţelegem lacuna legislativă din Noul Cod Penal, referitoare la crearea ilegală
de embrioni şi clonare. Consider că este absolut necesară incriminarea faptei de creare a unor
embrioni umani, în alte scopuri decât procreţia, pentru a se preveni astfel obţinerea unor fiinţe
cu caracteristici umane în vederea sacrificării acestora pentru realizarea pe această cale a
nevoii de organe umane necesare transplanturilor. Prin incriminarea acestei infracţiuni
consider că ar fi protejate atât relaţiile sociale privitoare la ocrotirea fiinţei umane, deopotrivă
ca individ, cât şi apartenţa sa la specia umană împotriva actelor ce i-ar putea pune în pericol
demnitatea printr-o folosire improprie a biologiei şi a medicinei. Cu atât mai mult nu
înţelegem scăparea legiuitorului român de a reglementa în mod expres delictele ce privesc
ingineria genetică cu cât România este ţară semnatară a Convenţiei de la Oviedo. Interzicerea
clonării umane şi a altor fapte periculoase în domeniul ingineriei genetice reprezintă şi o
obligaţie asumată de România în conformitate cu Convenţia de la Oviedo din 1997 privind
Drepturile Omului şi Biomedicina, precum şi Protocolul adiţional referitor la interzicerea
35