Dreptul de a dispune de propriul corp

articolelor 2 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, însă doar dacă recurgem la o
interpretare extensivă.
Problema aplicabilităţii articolului 2 atingerilor aduse integrităţii fizice se pune în cazul
experimentelor pe oameni, transplantelor de organe şi prelevărilor de sânge. Aşadar, această
formă de solidaritate socială poate ridica probleme în raport cu drepturile fundamentale ale
omului. 83 Trebuie să ştim dacă şi în ce măsură articolul 2 se aplică şi integrităţii fizice, în ciuda
faptului că scopul său primordial este apărarea împotriva oricărui act susceptibil de a provoca
moartea. Din moment ce articolul 2 recunoaşte dreptul la viaţă oricărei persoane, putem să
înţelegem că interzice tacit, implicit experimentele care pot avea rezultate foarte grave asupra
omului, sau din contră putem deduce că ceea ce nu este interzis în mod expres, este permis.
Referitor la acest aspect, Comisia 84 a admis că articolul 2 protejează şi integritatea fizică, însă
analizarea compatibilităţii unui risc important pentru sănătate în cadrul experimentelor nu a
fost tranşată în mod clar. Trebuie să reţinem că articolul 2 vizează numai atingerile aduse vieţii
cu intenţie, aspect ce nu se regăseşte în cazul experimentelor sau prelevărilor de organe şi de
sânge. Această problemă a mai fost abordată şi cu ocazia analizării proiectului de
Recomandare privind experimentele pe oameni de către Comitetul director, care a statuat că
raportat la articolele 2 şi 3 este imposibil să se găsească elemente pentru sau contra
compatibilităţii cu Convenţia. 85
Evoluţia medicinei şi biomedicinei a stârnit un mare interes şi a condus la crearea unui
suport juridic, la adoptarea de intrumente juridice la nivel internaţional.
Primul intrument juridic, cu vocaţie universală a fost Declaraţia U.N.E.S.C.O. privind
genomul uman şi drepturile omului din 1998; acest act normativ conferă o protecţie deosebită
speciei umane, promovează principiul cercetării ştiinţifice responsabile şi proclamă genomul
uman ca parte din patrimoniul comun al umanităţii. 86
Convenţia Europenă privind Biomedicina şi Drepturile Omului, adoptată în 1997 în
cadrul Consiliului Europei reprezinta primul instrument juridic internaţional cu forţă
obligatorie în domeniu. Scopul Convenţiei este de a proteja fiinţa umană de practicile
ştiinţifice interzise sau de actele medicale abuzive sau deviante din punct de vedere etic. Prin
intermediul ei, fiinţa umană este protejată în diferitele etape ale procesului formării ei, de la
83 Jean Francois RENUCCI, op. cit. , p. 99.
84 Comisia, 13 decembrie 1979, X c. Austria nr.8278/78
85 Jean Francois RENUCCI, op. cit., 2009, p. 99.
86 Nasty Marian VLĂDOIU, op. cit., p. 8.
32