Dreptul de a dispune de propriul corp

Totuşi, atunci când o persoană suferă de o maladie incurabilă în fază terminală,
provocându-i persoanei în cauză suferinţe fizice şi psihice, interesul detaşat al statului dispare,
astfel încât rămâne doar interesul personal de care persoana în cauză poate dispune în mod
valabil. Aşadar, pentru ca persoana să poată dispune de dreptul său,trebuie ca interesul detaşat
al statului să se fi stins. 65 Pentru a susţine această opinie este necesar a fi îndeplinite mai multe
condiţii şi anume: certitudinea incurabilităţii maladiei de care suferă persoana în cauză,
consimţământul neviciat al bolnavului pentru a opera cauza justificativă în sarcina medicului,
existenţa unor suferinţe insuportabile ori bolnavul este menţinut în viaţă cu ajutorul aparaturii
medicale.
Problema dreptului de a muri relativ la articolul 2 din Convenţia se pune de mult timp
în doctrină. De curând însă, ea a fost pusă direct instanţei de Contencios European al
Drepturilor Omului, aceasta dându-i un răspuns interesant, cu valoare de principiu în cauza
Pretty. 66 Această cauză a ridicat problema de a şti dacă dreptul la viaţă, pe lângă caracterul său
pozitiv (constrânge statul să protejeze persoanele împotrivă comiterii unor omuciderii),
include şi un aspect negativ, care ar obliga autorităţile naţionale să ia măsuri pozitive pentru a
ajuta o persoană să-şi pună capăt zilelor. În acest caz, Curtea a dat ferm un răspuns negativ.
Doamna Pretty era o persoană care suferea de o boală neurodegenerativa progresivă-o
scleroză laterală amiotrofică-ce a evoluat foarte rapid, încât reclamanta era total paralizată şi
incapabilă să se alimenteze singură. În măsură în care nu există un tratament specific, ea era
sigură că va muri peste câteva luni. S-a stabilit, de asemenea, că această moarte va surveni
după suferinţe oribile şi pierderea demnităţii doamnei Pretty. De asemenea, ea a decis de
comun de acord cu soţul ei că acesta îi va provocă moartea. Doamnă Pretty a dorit să obţină în
timpul vieţii impunitate pentru soţul ei, motiv pentru care solicitase autorităţilor judiciare
competente angajamentul de a nu-l urmări pe acesta. Ea a primit un refuz care a fost ulterior
confirmat de jurisdicţiile engleze.
În faţă Curţii, doamnă Pretty a pretins, în principiu, în bază articolului 2 că acest refuz
încalcă obligaţia pozitivă de a proteja dreptul de a alege să-şi pună capăt zilelor prin metoda pe
care o dorea. Această argumentare a fost respinsă de instanţa europeană.
Curtea a ajuns la concluzia de principiu potrivit căreia nu se poate deduce din articolul
2 al Convenţiei că ar există un drept de a muri, fie cu ajutorul unui terţ, fie cu ajutorul unei
65 Radu CHIRIŢĂ, op. cit., p. 64.
66 CEDO, Cauza Pretty c. Regatul Unit, hotărâre din 29 aprilie 2002
27