Dreptul de a dispune de propriul corp

astfel inevitabilă. Cea de-a doua reprezintă actul de provocare directă a morţii pacientului
incurabil, cu consimţământul acestuia în scopul de a evita suferinţe suplimentare. 61
Suicidul asistat medical constă în ajutorul medical acordat unei persoane, pentru a-şi
lua viaţa, prin oferirea de mijloace de natură să întrerupă cursul vieţii.
Atunci când se discută despre dreptul la viaţă şi la integralitate fizică şi psihică, cele
mai dificile întrebări sunt cele referitoare la renunţarea la protecţia acestora. La nivel naţional
şi internaţional, referitor la eutanasie şi suicid asistat există o ,,tăcere precaută”.
În doctrină au fost exprimate opinii diverse cu privire la compatibilitatea eutanasiei cu
articolul 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de a decide momentul
propriei morţi a fost legat de dreptul la demnitate, noţiune ce nu apare în textul Convenţiei
Europene, însă consacrată în primul articol al Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii
Europene. 62 Respectul demnităţii umane ar include dreptul de a trăi cu demnitate şi de a pune
capăt sau de a cere asistenţa unui terţ pentru a-ţi curma propria viaţă. Într-o opinie contrară,
tocmai demnitatea umană conferă deptului la viaţă caracterul sacru şi inviolabil. În această
ipoteză, tocmai planificarea momentului morţii şi modalitatea de a pune capăt vieţii reprezintă
o insultă la adresa acestui atribut suprem al omului.
Astel, o parte a doctrinei menţionează că, atâta timp cât nu se recunoaşte stabilirea unui
control eficient asupra practicării eutanasiei, este mai prudent ca ea să fie ţinută în afara legii. 63
O altă parte a doctrinei susţine că în situaţia bolnavilor incurabili, care au suferinţe
fizice şi psihice insuportabile şi care nu pot fi înlăturate medical ar fi inuman să nu laşi o
persoană să moară cu demnitate. Atunci când medicina este neputincioasă, iar calitatea vieţii
devine sub orice critică este deci firesc să-i fie respectat dreptul de a cere şi de a primi
moartea.
Dreptul la viaţă implică două componente: dreptul personal al fiinţei umane la viaţă,
care conţine ca şi element şi dreptul de a muri şi, dreptul detaşat al statului, al societăţii în
ansamblul ei datorită implicaţiilor deosebite(sociale, economice şi familiale) pe care acest
drept la implică. 64
61 Silviu MORAR, Eutansia între dreptul la viaţă şi libertatea de a muri demn, în Revista Română de Bioetică,
volumul 3, nr.4, p.23.
62 Nasty Marian VLĂDOIU, op. cit., p. 112.
63
Alexandru BOROI, Euthanasia-concept, controverse şi reglementare, în Revista de Drept Penal nr.2/1995, p.
82.
64 Radu CHIRIŢĂ, art. cit. , p. 123.
26