Dreptul de a dispune de propriul corp

fost diferită în cazul în care sistemul nostru de drept penal ar prevede o cauză de nepedepsire a
femeii care întrerupe cursul sarcinii de până la 22 de săptămâni, cauză ce se regăseşte în
sistemul de drept german. 56
O ultima situaţie specială este reprezentată de sterilizarea terapeutică neconsimţită. S-a
pus problemă dacă dreptul la viaţă înseamnă şi protecţia faţă de anumite atingeri aduse
integrităţii fizice, dar de natură să pună în pericol viaţa individului. Această problemă a fost
abordată de Comisia Europeană, dar nu a fost tranşată. În principiu, în ceea ce priveşte
practica sterilizării terapeutice neconsimţite, aceasta poate fi contrară articolului 2. Totuşi,
acestei opinii i s-a adus contraargumentul că face confuzie între dreptul la viaţă şi dreptul de a
da viaţă sau de a procrea. 57
2. ,,Ultima”frontieră a dreptului la viaţă
Alături de momentul de debut al vieţii, un alt moment primordial în viaţa unui individ
este reprezentat de momentul morţii acestuia, indiferent dacă acesta sfârşeşte din cauze
naturale sau datorită autoprovocării morţii, prin suicid, suicid asistat medical sau eutanasie.
Intens mediatizatul subiect al eutanasiei a captat în ultimele decenii în mod frecvent atenţia
opiniei publice.
În arena dezbaterii pe marginea acceptabilităţii etice a deciziilor eutanasice au fost
aruncate argumente diverse, conducând la inevitabilă concluzie că este absolut necesară o
abordare interdisciplinară a acestui delicat subiect. Partizanii şi opozanţii eutanasiei îşi apăra
cu tărie poziţia pro şi, respectiv, contra actului eutanasic, utilizând argumente de natură morală
(compasiune, bine/rău, blamarea sau valorizarea suferinţei), psihologică (afectarea capacităţii
de exprimare liberă a voinţei în contextul afecţiunilor incurabile, debilitante sau invalidante),
sociologică (impactul actului eutanasic asupra mediului familial, consumarea inutilă de resurse
umane şi materiale care ar putea fi folosite în alte domenii ale socialului, teoria progresului
social), deontologica (menirea medicului este de tămăduitor, nu de călău), medicală (limitele
medicinii moderne în ceea ce priveşte tratamentul anumitor afecţiuni, îngrijirile paleative),
medico-legală şi juridică (legiferarea eutanasiei, respectiv sancţionarea sa legală), religioasă
56 Idem p.140-141.
57 Nasty Marian VLăDOIU, op. cit., p. 179.
24