Dreptul de a dispune de propriul corp

Într-o a două opinie se consideră întemeiat că o persona este în viaţă din momentul
începerii procesului biologic al naşterii. Acestă opinie este împărtăşită şi de doctrina română. 49
Momentul de la care o fiinţă este considerată persoană este reprezentat de începerea durerilor
naşterii indiferent dacă acest proces este declanşat natural sau medicamentos, iar în cazul unei
cezariene, momentul este acela în care medicul începe să taie cu bisturiul corpul mamei în
vederea scoaterii copilului. 50
Aşadar, această ultimă opinie ne conduce spre soluţii raţionale. Astfel, dacă acţiunea
intenţionată asupra fătului se realizează înainte de începerea procesului naşterii, fapta va fi
considerată a fi un avort. Dimpotrivă, dacă fapta va fi comisă după momentul începereii
durerilor naşterii atunci acţiunea agentului îndreptată împotrivă noului născut se va încadra la
omor.
Totuşi, nici această opinie nu rezolvă toate problemele practice, care decurg din
stabilirea momentului începutului vieţii, deoarece există situaţii când acţiunea, fie ea din
culpă, fie intenţionată se realizează în momentul în care femeia este însărcinată, iar rezultatul
se produce după ce copilul se naşte, în sensul că el decedează după naşterea sa normală.
În doctrină 51 se susţine ideea conform căreia ar trebui adoptată soluţia găsită de alte
sisteme de drept penal şi care constă în a consideră drept moment al începerii protecţiei vieţii
acela al viabilităţii potenţiale a fătului (în principiu începând cu luna a 6-a a sarcinii). Astfel,
dacă în primul trimestru va prevala dreptul la viaţă privată al mamei, acesta urmează să fie
treptat restrâns, pentru ca în al 2-lea trimestru al sarcinii să fie ocrotită într-o anumită măsură
viaţa intrauterină prin pedepsirea provocării ilegale a avortului. În schimb, din momentul în
care fătul atinge pragul viabilităţii, fiind apt să trăiască singur, el devine o existenţa umană pe
care legea penală ar trebui să o protejeze plenar. 52
3. În această materie există şi situaţii speciale. O prima situaţie specială este
reprezentată de situaţia în care, după trecerea primelor luni de sarcină, se constată că fetusul
suferă de malformaţii sau de maladii extrem de grave, necunoscute într-un stadiu anterior al
sarcinii şi care, chiar dacă nu înseamnă lipsă de viabilitate a copilului pe termen scurt, conduc
49 O.STOICA, Drept Penal.Partea Specială, ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 64.
A.FILIPAŞ, Drept Penal.Partea Specială, ed.Universul Juridic, Bucureşti 2008, p.133.
50 Sergiu BOGDAN, op. cit., p. 15.
51 Radu CHIRIŢĂ, art. cit. , p. 131.
52 Andreea PETRUŞ, art. cit.,p. 93.
22