Dreptul de a dispune de propriul corp

diferenţă în raport cu situaţia în care copilul ar fi decedat nenascut 44 . Condiţia viabilitaţii este
corectă pentru că, din momentul în care fetusul are capacitatea de a trăi singur, dar
supravieţuieşte independent de ceea ce îl poartă, el nu mai reprezintă o parte a corpului
mamei, ci reprezintă o existenţa umană protejată de dreptul penal. În sens contrar când fetusul
nu este viabil, copilul participă la umanitatea mamei sale iar viaţă sa este încă viaţă altuia,
astfel că nu se poate pretinde o protecţie separată. Contradicţia expusă mai sus poate fi
justificată de faptul că embrionul beneficiază de protecţie asemenea unei fiinţe umane atâta
timp cât nu intră în conflict cu drepturile fundamentale ale mamei, moment în care acestea vor
deveni prioritare. 45
În dreptul român, potrivit unei concepţii, de existenţa dreptului la viaţă nu se poate
vorbi decât din momentul în care s-a sfârşit procesul naşterii naturale, moment în care copilul
este expulzat şi îşi începe viaţă extrauterină. 46 Argumentul pe care această concepţie se
bazează este acela al incriminării pruncuciderii, aceasta deoarece articolul 177 C.pen
incriminează uciderea copilului nou născut imediat după naştere. Aşadar, doar după finalizarea
procesului naşterii subiectul pasiv îndeplineşte condiţiile de a fi nou născut, adică de a fi o
persoană 47 .
Această primă concepţie poate fi combătută prin numeroase argumente, printre care
amintim că pruncuciderea este o formă de omor atenuat, comis de mamă în condiţia stării de
tulburare pricinuită de procesul naşterii, astfel încât ar fi fost imposibil că legiuitorul să
definească altfel pruncuciderea, deoarece starea de tulburare a mamei este o consecinţă a
procesului naşterii. De asemenea, dacă am acceptă acest punct de vedere am ajunge la nişte
soluţii inacceptabile pentru că faptă de ucidere a fătului realizată în cursul naşterii, înainte de
desprinderea fătului de corpul mamei şi după declanşarea procesului naşterii nu ar fi
sancţionată ca omor. În aceeaşi situaţie s-ar încadra şi fapta medicului care, din culpă, în
cursul procesului naşterii determină moartea copilului, faptă ce nu se va încadra în conţinutul
infracţiunii de ucidere din culpă. 48
44
Radu CHIRIŢĂ, art. cit.,p. 130.
45 Ibidem.
46
Tudorel TOADER, Drept Penal.Partea Specială, ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 38.
47 Sergiu BOGDAN, Drept Penal.Partea Specială, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 14.
48 Idem , p. 14-15.
21