Dreptul de a dispune de propriul corp

problema de a şti dacă un copil ce urmează a se naşte este ,,o persoană” în sensul articolului 2
din Convenţie. 39
Curtea a arătat că în cauza Vo c. Franţei o acţiune introdusă în faţa unei jurisdicţii
administrative ar fi permis stabilirea culpei medicale şi ar fi garantat repararea daunelor
deoarece instanţa europeana penalizează culpele medicale. 40
Observăm că instanţa europeană renunţă să stabilească dacă articolul 2 al Convenţiei
protejează dreptul la viaţă al copilului care urmează să se nască, trimiţând problema
începutului protejării dreptului la viaţă la marja de apreciere semnificativă de care dispun
statele. 41 În doctrina naţională, dar şi în cea internaţională există numeroase întrebări cu privire
la acest subiect, întrebări ce momentan rămân retorice, neînţelegându-se de ce Curtea ezită să
se pronunţe asupra acestor chestiuni, ţinând cont că ea are misiunea de a clarifica modul de
definire a conceptelor de ,, viaţă” şi de ,,persoană”. Astfel, a afirma că articolul 2 se aplică în
cazul copilului ce urmeaza să se nască nu înseamnă că acesta este ,,o persoană” şi că
beneficiaza de un drept la viaţă absolut, echivalent cu cel al copilului deja născut. 42
O situaţie deosebit de interesantă o regăsim în Franţa. Consiliul Consituţional francez a
admis in 1993 dezincriminarea autoprovocării avortului, astfel încât prin infracţiunea de avort
se protejează sanătatea femeii, apreciindu-se că în cazul embrionului uman nu este recunoscut
dreptul la viaţă ci, interesul statului în legătură cu o persoană potenţială. 43 Totuşi, anumite
decizii judecatoreşti stau la baza unui alt punct de vedere. Aşadar, printr-o decizie reluată
ulterior Curtea de Casaţie a decis că întreruperea involuntară a sarcinii constituie ucidere din
culpă, dacă este îndeplinită condiţia viabilitaţii fatului. S-a apreciat că această hotarâre este
corectă din mai multe puncte de vedere printre care amintim că nu trebuie admisă concepţia
potrivit căreia recunoaşterea persoanei este o chestiune prealabilă protecţiei vieţii, deoarece
orice fiinţă umană beneficiază de respectul vieţii încă de la început şi asta pentru că viaţa este,
prin esenţa sa, suportul umanitaţii. Un alt argument în susţinerea celor spuse anterior îl găsim
într-o speţă asemnatoare în care femeia a născut, în urma unui accident, un copil care a
decedat 12 ore mai târziu, speţă în care s-a reţinut ucidere din culpă, aşadar neexistând nici o
39 Idem , p.168.
40 Andreea PETRUŞ, art. cit., p. 92.
41
Frederic SUDRE op. cit., p. 214.
42 Ibidem.
43
Radu CHIRIŢĂ, art. cit.,p. 130.
20