Dreptul de a dispune de propriul corp

inseminări artificiale în cadrul clinicii Sabyc, proces în urma căruia au rezultat 19 embrioni,
din care 3 au fost folosiţi, rezultând un băieţel. Ceilalţi 16 embrioni crioconservaţi au fost
încredinţaţi spre păstrare, în baza unui protocol, clinicii Sabyc, până la momentul în care
corpul femeii va putea duce o nouă sarcină. După ce a aflat în iulie 2009 despre ancheta
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism(D.I.I.C.O.T.)
cu privire la clinica Sabyc, femeia a solicitat în 25 august 2009 instituţiei să ştie unde şi în ce
stare se aflau cei 16 embrioni crioconservaţi, precum şi modalitatea practică prin care putea să
reintre în posesia lor. D.I.I.C.O.T. i-a răspuns că materialul genetic ridicat de la clinică se află
în gestiunea Laboratorului de genetică din cadrul Institutului Medico-legal spre monitorizare
şi conservare şi că se impune ca această instituţie să fie contactată de către medicul specialist
care urmează să efectueze embriotransferul pentru a fi pus în contact cu reprezentanţii
custodelui. Reclamanta a căutat un medic specialist embriolog, dar din cauza presiunii
mediatice, nimeni nu a fost dispus sa realizeze embriotransferul. Până la urmă reclamanta a
găsit doi medici specialişti dispuşi să efectueze procedeul la o clinică din Sibiu, însă solicitând
acordul Agenţiei Naţionale de Transplant (A.N.T.) nu a primit niciun răspuns. După
numeroase tergiversări, A.N.T. a comunicat că nu-şi poate da acordul pentru transferal
embrionilor, întrucât Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici nu este o bancă de
ţesuturi şi de celule acreditată pe lăngă A.N.T.
Procurorii au comunicat, în 10 februarie, că motivarea reprezentantului A.N.T. nu este
opozabilă organului de urmărire penală, motiv pentru care până la 25 februarie reclamanta
trebuie să ridice materialul genetic. În data de 18 februarie 2010 a cerut Curţii Europene a
Drepturilor Omului să oblige statul român să-i permită efectuarea transferului celor 16
embrioni. Preşedintele Camerei C.E.D.O. care analizează cazul, a decis să indice Guvernului
României că este în interesul părţilor ca embrionii să nu fie distruşi după 25 februarie, pe toată
durata procesului derulat în faţa Curţii.
Rămâne de văzut cum se va finaliza acest proces şi în ce măsură Curtea îşi va modifica
opinia în ceea ce priveşte dreptul la viaţă al embrionilor.
Având în vedere cercetările medicale şi unele pericole, considerăm că este necesar ca
embrionul uman să beneficieze de o protecţie juridică, deoarece embrionul uman nu poate fi
considerat un ,,lucru”, întrucât este vorba despre o persoană prin destinaţie sau mai exact o
14