Dreptul de a dispune de propriul corp

partenerul său au fost informaţi de faptul că fiecare dintre ei va trebui să semneze un formular
prin care să-şi dea consimţământul la tratament şi că, în conformitate cu prevederile Legii
privind fertilizarea umană şi embriologia din 1990, este posibil pentru fiecare să-şi retragă
acordul dat, oricând înainte ca embrionii să fie implantaţi în uterul reclamantei. D-ra Evans s-a
interesat dacă nu există şi alte mijloace de a-şi fertiliza ovulele, pentru a se proteja în cazul în
care J. şi-ar retrage consimţământul, însă acesta din urmă a asigurat-o că acest lucru nu se va
întâmpla. În urma tratamentului au rezultat 6 embrioni care au fost depozitaţi, iar la data de 26
noiembrie d-ra Evans a suferit operaţia de extirpare a ovarelor. În mai 2002, relaţia dintre cei
doi s-a încheiat, iar J. a informat clinica de faptul că nu mai este de acord ca d-ra Evans să
folosească embrionii.
La 27 februarie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată de către
reclamantă în urma eşecurilor acţiunilor sale la instanţele interne. Reclamanta a solicitat, în
temeiul articolului 39 din Regulamentul Curţii privind măsurile interimare ca Regatul Unit să
ia măsurile necesare pentru a preveni distrugerea embrionilor de către clinică până la
pronunţarea hotărârii Curţii. Ca urmare, embrionii nu au fost distruşi.
În hotărârea sa asupra pretinsei încălcări a articolului 2 din Convenţie, Marea Cameră a
considerat că embrionii nu au drept de viaţă în sensul articolului 2 şi că nu a existat aşadar o
violare a acestui text. Curtea a făcut referire şi la argumentul conform căruia, referitor la
dreptul la viaţă al embrionilor, statele părţi au o marjă de apreciere.
În tăcerea Convenţiei Europene, Comisia şi Curtea au dat întotdeauna dovadă de o
prudenţă deosebită, motiv pentru care chestiunea începutului dreptului la viaţă rămâne
neelucidată. Considerăm că soluţia dată de Curte în cauza Evans este cel puţin nedreaptă,
privând-o pe d-ra Evans de orice şansă de a mai avea copii biologici şi implicit de a dispune de
elementele corpului ei. De asemenea această decizie ne intrigă, pentru că reprezintă un
paradox: unei femei care a suferit o operaţie de extirpare a ovarelor sale, lăsând-o practic doar
cu speranţa unei fecundări in vitro i se ia şi această ultimă speranţă de a mai avea copii de un
individ care-şi retrage consimţământul, astfel încât embrionii sunt distruşi ,însă atuci când o
femeie doreşte să avorteze, opoziţia tatălui copilului este ignorată.
Un caz foarte recent care a captat atenţia atăt pe plan intern, cât şi pe plan internaţional
este reprezentat de cazul Sabyc 26 . Reclamanta în cursul anului 2008 a fost supusă unei
26 http://www.bzi.ro/recuperarea-unor-embrioni-confiscati-din-clinica-sabyc-159645. 19 martie 2010.
13