Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

Monografia localităţii Giarmata Vii - Überland
1896 290 150 440
1898 283 157 440
1900 285 160 445
1905 245 160 405
1907 240 160 400
1910 248 154 402
1913 Kisgyarmatapuszta
(Ueberland)
453 198 651
1916 453 198 651
Această statistică ne prezintă foarte precis fluctuaţia numărului populaţiei
pe o perioadă de aproape 80 de ani. De remarcat este faptul că aceasta este
cea mai veche statistică oficială a populaţiei din Giarmata Vii. Întrucât localitatea
a aparţinut de comuna Giarmata nu s-au păstrat date separate despre
numărul locuitorilor la recensămintele din anii 1869, 1900 şi 1930, cei ce au
locuit aici fiind socotiţi împreună cu locuitorii comunei de care aparţineau.
Statistica de faţă ne arată că populaţia a fost la început în mare majoritate de
etnie germană şi de religie catolică. Se observă că între anii 1837-1841 populaţia
a fost într-un constant proces de creştere, după care are loc un salt mai
important astfel că dacă în anul amintit erau 183 de locuitori, peste numai doi
ani populaţia aproape că s-a dublat, ajungând la 344. Creşterea a fost mai accentuată
în cazul populaţiei româneşti, care se triplează în această perioadă.
Până în anul 1848, coeficientul populaţiei continuă să crească, după care are
loc o uşoară scădere. Scăderea s-a datorat probabil şi revoluţiei de la 1848,
întrucât ea s-a manifestat doar în cazul locuitorilor ortodocşi şi, deci, români
care au avut de suferit în urma acestui însemnat eveniment istoric. Urmează
apoi o perioadă cu mici fluctuaţii din anul 1851 până în 1857, apoi se reia
cursul ascendent. În 1857, pe lângă cei ce aveau domiciliul stabil în Giarmata
Vii mai erau 136 de persoane care aveau numai proprietăţi aici şi domiciliul
în alte localităţi 191 . În perioada 1863-1866, creşterea este mai importantă,
ajungându-se la 440 de locuitori. O scădere masivă a populaţiei are loc în perioada
1873-1875, când populaţia satului se înjumătăţeşte, ajungând la numai
250 de locuitori. De remarcat că această scădere a fost mai importantă în cazul
populaţiei germane, în timp ce populaţia de origine română rămâne relativ
constantă. Până în anul 1896 are loc un proces de creştere a populaţiei germane,
în timp ce numărul românilor scade ajungându-se în anul 1883 la numai
96 de persoane. În ansamblu însă populaţia localităţii se află până la începutul
secolului XX într-un proces ascendent, pentru ca apoi să scadă puţin
în primul deceniu al secolului amintit. O creştere semnificativă are loc în perioada
1910-1913, când de la 402 locuitori se ajunge la un număr de 651 de
locuitori, iar creşterea va continua şi în anii următori.
191 ADT, fond CP, dosar IPPG, SICU, fila 1
94