Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

49
Biserica ortodoxă
mutat în anul amintit în fosta sală de dans din fosta cârciumă a văduvei Toma
Maria 134 . De aici se va muta mai târziu în casa cantorului din acea vreme
Gheorghe Cincu. În această situaţie, terminarea bisericii a devenit o prioritate
absolută.
Venirea preotului Arsenie Golumba a coincis cu reînceperea lucrărilor la
biserică, pentru a putea săvârşi în ea sfintele slujbe. În 1952, acesta trimite, în
numele Oficiului Parohial, o adresă Consiliului Arhiepiscopiei Timişoarei,
cerând să-i fie împrumutat parohiei Giarmata Vii iconostasul de la fosta capelă
a liceului de fete Carmen Sylva din Timişoara. Ca urmare, în 24 ianuarie
1952, administratorul Catedralei Mitropolitane, preotul Tiberiu Măgineanţu,
predă iconostasul pentru a fi pus în biserica din Giarmata Vii 135 .
Lucrări mult mai ample încep odată cu venirea preotului Teodor Pliţcu,
în anul 1953, când se bate scândura pe boltă, se pun uşile şi ferestrele din
lemn. Începând din acest an, toate slujbele se vor ţine în sfânta biserică, credincioşii
din Giarmata Vii văzându-şi dorinţa împlinită după cincisprezece
ani de la zidirea sfântului lăcaş. Începând de acum, numărul credincioşilor va
creşte tot mai mult, în special datorită stabilirii în localitate a numeroase familii
din sate mai îndepărtate. Acest fapt se oglindeşte şi în lucrările ce se
realizează la sfânta biserică 136 .
În 27 noiembrie 1962 este numit provizoriu ca preot în Giarmata Vii părintele
Traian Brânzei, care era preot paroh în Ghiroda. Astfel, după mai bine de
treizeci de ani, Giarmata-Vii devine din nou, pentru o foarte scurtă perioadă de
timp, filie a parohiei Ghiroda 137 . Măsura luată a fost revocată un an mai târziu,
când este numit ca paroh în Giarmata Vii preotul Gheorghe Zorlenţan. Însă,
deoarece parohia nu putea supravieţui prin fonduri proprii, prin decizia sfintei
Arhiepiscopii a Timişoarei nr. 59/1963 din data de 5 ianuarie 1963 s-a aprobat
contopirea parohiilor Dumbrăviţa şi Giarmata Vii într-o singură parohie. Cele
două parohii trebuiau să suporte în mod egal cheltuielile legate de plata salariilor
preotului şi cântăreţului, precum şi celelalte cheltuieli bugetare 138 .
Această contopire pe plan economic a fost de bun augur, deoarece a făcut
posibilă demararea unor lucrări importante pentru terminarea bisericii din
Giarmata Vii. Prima lucrare importantă care s-a efectuat prin strădania preotului
Gheorghe Zorlenţan a fost electrificarea bisericii, în anul 1964, lucrare care a
costat 4.500 de lei. În acest scop, s-a primit un ajutor de la Arhiepiscopia Timişoarei
în valoare de 1.500 de lei. Tot în anul 1964 s-a reuşit şi tencuirea interioară
a bisericii. Suma de 25.000 de lei, cât a costat lucrarea, a fost strânsă prin strădania
preotului paroh de la credincioşii din parohie. Protopopiatul Timişoarei a
acordat pentru terminarea acestei lucrări suma de 3.000 de lei.
134 AMB, fond CP, dosar CPGV, fila 1
135 ABORGV, fond Registre de inventar (în continuare RI), registrul II, fila 32
136 AMB, fond Micromonografii, Monografia parohiei Giarmata-Vii (în continuare MMPGV), fila 2
137 ABORGV, fond Corespondenţă cu Arhiepiscopia Timişoarei, fila 53
138 Idem, fond RPVŞCP, registrul III, fila 3