Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

45
Biserica ortodoxă
1.655 stânjeni (5.949 m²). Suma stabilită pentru cumpărarea acestui teren a
fost de 31.000 de lei, banii provenind din fondurile proprii ale parohiei 114 .
În anii următori, preotul Filip Doboş, fiind reprezentantul locuitorilor din
Giarmata Vii la primăria comunei Giarmata, a făcut mai multe demersuri în
vederea obţinerii unor ajutoare necesare construirii bisericii. Astfel, în 1933,
prefectul Baran a dat 100 m³ de lemn pentru a ajuta ridicarea bisericii. De
asemenea, Ministerul Domeniilor Publice acordă cantitatea de 100 m³ de
lemn în acelaşi scop. Întrucât lemnul primit nu corespundea necesităţilor construirii
bisericii, s-a hotărât vinderea lui pentru a se putea cumpăra lemn de
brad care să aibă dimensiunile necesare 115 . În 18 mai 1935 este înaintată din
partea consiliului parohial, prin preşedintele acestuia, Filip Doboş, o cerere
adresată Primăriei Giarmata prin care se solicita un ajutor bănesc de 150.000
de lei pentru ridicarea bisericii, deoarece fondurile şi mijloacele de care dispunea
parohia la acea dată erau insuficiente pentru realizarea scopului propus
116 . Deoarece aceşti bani nu puteau fi alocaţi fără a exista o justificare a
modului în care vor fi cheltuiţi, se propune alegerea unui arhitect care să realizeze
un proiect de construcţie pentru biserică şi pentru casa parohială. În
urma unor intense dezbateri s-a hotărât alegerea arhitectului Ştefan Toth din
Timişoara pentru realizarea planurilor de construcţie. Consiliul parohial, în
data de 22 noiembrie 1936, acceptă planul bisericii şi al casei parohiale prezentate
de arhitectul Ştefan Toth, aprobând, totodată, şi onorariul de 10.000
de lei, care trebuia plătit pentru intrarea în posesie a planului şi a devizelor
necesare demarării construcţiilor. În acelaşi timp, este acceptată şi oferta fabricii
de cărămidă Messner şi Comp. din Ghiroda, care urma să furnizeze toată
cărămida necesară bisericii la preţul de 1,10 lei bucata, dacă banii vor fi viraţi
înainte să fie furnizată cărămida. Consiliul, ţinând cont şi de instabilitatea
financiară existentă la acea dată în ţară, hotărăşte alocarea a 154.000 de lei
pentru cumpărarea cărămizii de la firma mai sus amintită 117 . Deoarece zidirea
bisericii începe abia peste doi ani, cărămida nu a fost adusă decât cu puţin
timp înainte de începerea construcţiei.
Cu ajutorul Primăriei Giarmata şi în special al notarului Iosif Albu s-au
făcut colecte în comună pentru ca demararea lucrărilor să fie posibilă. Totodată,
se face un apel locuitorilor din Giarmata, atât nemţi, cât şi români, în
vederea obţinerii unui ajutor necesar pentru transportarea cărămizii. În felul
acesta, cărămida a fost adusă cu căruţele din Ghiroda, de nemţii şi românii
din Giarmata şi Giarmata Vii. Pe lângă fondurile alocate de primăria comunei
Giarmata, prin bunăvoinţa notarului Iosif Albu, au mai fost primite ajutoare
din partea Prefecturii Judeţului Timiş-Torontal, precum şi de la alte instituţii.
Cu toată bunăvoinţa autorităţilor şi stăruinţa conducerii parohiale, nu s-au
114 Ibidem, filele 13-14
115 Ibidem, filele 23, 29, 32
116 Ibidem, fila 36
117Ibidem, fila 45