Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

Monografia localităţii Giarmata Vii - Überland
rea pentru ca în locul ei să fie plantată vie pentru o perioadă de 50 de ani.
După aceasta pământul trecea în proprietatea celor care îl lucrau. Printre cei
care s-au învoit să lucreze acest pământ au fost şi 30 de familii de români.
După 30 de ani proprietara pământului moare, iar urmaşii acesteia cad la învoială
cu cei care aveau viile în arendă să nu mai dea dijmă jumătate din recolta
de vin cum făceau până atunci, ci să răscumpere pământul cu câte 8 florini
anual. După 50 de ani toţi devin proprietari pe pământul pe care îl lucrau,
însă mulţi şi-au vândut terenurile, mai ales germanilor, care erau mai înstăriţi
decât românii 71 . Această legendă, deşi are câteva elemente interesante, contravine
dovezilor documentare certe care atestă existenţa indubitabilă a localităţii
încă de la începutul secolului al XIX-lea. Mai mult, mărturiile enumerate
mai sus ne îndreptăţesc să credem că satul exista înainte de anul 1800, însă
datele consemnate în actele vremii sunt relativ puţine. În anul 1806 este prima
atestare oficială a localităţii, dar acest lucru nu înseamnă că localitatea nu
a existat şi înainte de această dată. Tăcerea documentelor se explică prin faptul
că aşezarea nu a avut o administraţie proprie şi, mai mult, nu a fost urmată
procedura legală, nefiind consemnat ca sat aparţinător de comuna Giarmata.
Lucrul acesta este evidenţiat şi de actele oficiale în care aşezarea este numită
„grup de case“, sau „cătun“ 72 .
În anul 1815 este consemnat în Registrul de botezaţi al Parohiei ortodoxe
Ghiroda primul copil român ortodox din Überland, cu numele de Lupu
Stoicu, în data de 6 ianuarie 73 . Începând cu 1892 se ţin registrele matricole
ale Bisericii Ortodoxe Române Giarmata Vii, ceea ce dovedeşte că locuitorii
români erau destul de numeroşi, iar numărul lor creştea an de an. Consemnările
vremii atestă că în perioada 1893-1894 livezile şi viile din localitate au
fost distruse de filoxeră, ceea ce i-a făcut pe localnici să se orienteze spre alte
ocupaţii. Majoritatea au devenit meşteşugari, fiind avantajaţi de apropierea
faţă de Timişoara şi mai ales de construirea în anii 1896-1897 a căii ferate
Timişoara-Radna, care trece prin localitate, uşurând astfel transportul localnicilor
spre oraş. Astfel, cei ce au fost odată viticultori au devenit zidari, tâmplari
şi zilieri pe şantierele oraşului Timişoara 74 . O altă parte a locuitorilor au
început să se ocupe cu „pilăritul laptelui” 75 . Marfa nu provenea doar din producţia
proprie, locuitorii mergeau în comuna Giarmata, de unde cumpărau
lapte pe care îl prelucrau şi îl distribuiau apoi în oraş. Laptele şi produsele
lactate erau duse direct acasă la cei care aveau încheiate conturi cu producătorii,
şi nu mergeau niciodată să comercializeze produsele la piaţă 76 .
71 AMB, idem, filele 3-4
72 DJTAN, fond Prefectura Judeţului Timiş Torontal (în continuare PJTT), dosar 7/1948, fila 18
73 Idem, RSC, dosar Parohia ortodoxă română Ghiroda (în continuare PORG), Registru botezaţi (1810-
1834), fila 27v
74 ADT, fond CP, dosar IPPG, SICU, filele 1-2
75 DJTAN, fond OACT, dosar 28/1941, fila 9
76 Ibidem, dosar 35/1940, fila 42
30