Descarca monografie in format PDF - Giarmata Vii

163
Anexe
diminua cu nimic din meritele echipei care câştiga cupa oferită primului loc
şi nici din meritele tinerilor de a şti că sunt cei mai buni dintre toate echipele
participante. Locul pe care actualmente este situat terenul de fotbal există de
foarte mulţi ani. La sfârşitul anilor ’70 mai exista doar o poartă din stâlpi de
lemn a ceea ce a fost odată un teren de fotbal. Aproape zilnic, dar mai ales
duminica şi în zilele de sărbătoare, terenul de fotbal era plin de copii şi tineri
dornici să practice fotbalul. Porţile de fotbal erau constituite ad-hoc din hainele
sau şepcile copiilor şi meciul putea începe. Deoarece în sat exista o numeroasă
comunitate de etnici germani, în anii ’70-’80 erau de notorietate meciurile
de fotbal dintre români şi germani, ambele tabere dispunând de jucători
talentaţi. Deoarece în sat nu exista un club de fotbal organizat şi înscris în
vreo competiţie oficială, copiii cei mai talentaţi şi cu dragoste faţă de acest
sport se orientau spre diferite cluburi timişorene (UMT, Progresul, CFR,
Poli), unde învăţau tainele fotbalului.
Anul 1986 este anul înfiinţării pentru prima dată, în sat, a unei echipe de
fotbal înscrisă într-o competiţie oficială. Mai mulţi tineri din sat au avut iniţiativa
la acea vreme, de a strânge fonduri pentru susţinerea viitoarei echipe.
Mereu Victor, Secoşan Petru – „Tike” (decedat), Posler Walter (locuieşte în
Germania), Giuchici Cornel sunt doar câţiva dintre cei care au bătut din poartă
în poartă şi au reuşit să convingă pe majoritatea locuitorilor satului nostru
să contribuie cu diferite sume de bani necesare nevoilor echipei (echipament
de joc, mingi de fotbal, ghete de fotbal etc.). Terenul de fotbal, porţile, plasele
de la porţi, împrejmuirea terenului s-au realizat prin eforturi proprii şi cu
sprijinul material al unor oameni cu dragoste pentru fotbal, care la acea vreme
şi-au dat concursul alături de componenţii viitoarei echipe. Dintre aceştia
îi putem aminti pe Lombrea Silvius, Barbu Nicolae, Moldovan Traian,
Moldovan Viorel etc.
Echipa a primit numele de Luceafărul şi la înfiinţare a avut culorile albroşu,
deoarece în echipă erau mulţi susţinători ai echipei Dinamo Bucureşti.
Primul preşedinte al clubului a fost ales dl. Lombrea Silvius, care mai apoi,
de-a lungul celor aproape 17 ani cât a condus destinele echipei, a investit atât
material, cât şi spiritual, ajutându-i pe mulţi dintre jucătorii care au activat în
echipă şi în rezolvarea problemelor lor personale.
Începutul a fost anevoios. Echipa s-a înscris în campionatul municipal,
transportul făcându-se cu trenul sau cu tractorul, având în spate legată aşanumita
„bodoancă”, pusă la dispoziţia echipei de dl. Moldovan Traian (Ene).
Jucătorii se echipau pe marginea terenului, direct pe iarbă, iar arbitrii acasă la
dl. Lombrea. Primul antrenor al echipei a fost dl. Bodi Nicu, un bun cunoscător
al fotbalului, fiind un fost jucător în campionatul judeţean Timiş, la
„Tehnometal”.